MEFIBOȘET

1. Unul dintre cei doi fii ai regelui Saul născuți de Rițpa, fiica lui Aia. (2Sa 21:8) S-a numărat printre cei șapte descendenți ai lui Saul dați de David gabaoniților ca ispășire pentru fapta reprobabilă a lui Saul, care încercase să-i extermine. (Vezi GABAON.) Gabaoniții i-au omorât pe Mefiboșet și pe ceilalți șase membri ai casei lui Saul „în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului orzului”, iar apoi le-au atârnat trupurile „pe munte, înaintea lui Iehova”. (Compară cu Nu 25:4.) Însă Rițpa nu a lăsat ca păsările și fiarele câmpului să se apropie de trupurile lor, iar, mai târziu, David le-a adunat oasele și le-a pus în mormântul lui Chiș, împreună cu oasele lui Saul și ale lui Ionatan. (2Sa 21:1-14)

2. Fiu al lui Ionatan și nepot al regelui Saul. Când Mefiboșet avea cinci ani, de la Izreel a sosit vestea că Saul și Ionatan muriseră. Atunci doica lui l-a luat în brațe și a fugit îngrozită. Însă copilul „a căzut și a rămas olog” de ambele picioare. (2Sa 4:4) Timp de câțiva ani, Mefiboșet a locuit în casa lui Machir, fiul lui Amiel, în Lo-Debar. David a aflat acest lucru de la Țiba, care fusese slujitor în casa lui Saul. Amintindu-și, fără îndoială, de legământul făcut cu Ionatan (1Sa 20:12-17, 42), David a vrut să le arate iubire loială celor rămași „din casa lui Saul”. Mefiboșet a fost adus înaintea lui David, iar regele i-a explicat că dorea să-i arate iubire loială dându-i înapoi „toate pământurile lui Saul” și acordându-i favoarea de ‘a mânca mereu pâine la masa sa’. Mefiboșet a răspuns plin de umilință: „Ce este slujitorul tău ca să te uiți la mine, un câine mort?”. Cu toate acestea, conform hotărârii lui David, Mefiboșet a primit tot ce îi aparținuse lui Saul, iar Țiba și cei din casa lui (adică cei 15 fii și 20 de slujitori ai săi) au devenit slujitorii lui Mefiboșet. Apoi, acesta s-a mutat în Ierusalim și a mâncat mereu la masa regelui. (2Sa 9)

Când David a fugit din Ierusalim din cauza complotului lui Absalom, Țiba i-a ieșit în întâmpinare, aducându-i provizii. Răspunzându-i lui David, care voia să afle unde era Mefiboșet, Țiba a spus: „A rămas în Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”. Atunci regele i-a zis lui Țiba: „Iată că tot ce-i aparține lui Mefiboșet este al tău”. (2Sa 16:1-4) Mai târziu, David s-a întors în Ierusalim, iar Mefiboșet a ieșit să-l întâmpine. Relatarea spune că „el nu-și îngrijise picioarele, nu-și îngrijise barba și nu-și spălase veșmintele din ziua în care plecase regele până în ziua în care s-a întors în pace”. Când David l-a întrebat de ce nu venise cu el, Mefiboșet i-a explicat că Țiba îl înșelase și a adăugat: „El l-a calomniat pe slujitorul tău în fața domnului și regelui meu. Însă domnul și regele meu este ca un înger al adevăratului Dumnezeu” (adică avea să vadă lucrurile așa cum erau în realitate). Din câte se pare, David și-a dat seama că Mefiboșet era nevinovat și și-a schimbat decizia, spunând: „Tu și Țiba veți împărți ogoarele între voi”. Mefiboșet a răspuns: „Să ia el totul, acum, că domnul și regele meu s-a întors acasă în pace”. (2Sa 19:24-30; compară cu Pr 18:17; 25:8-10)

Când gabaoniții au cerut ca descendenții lui Saul să plătească cu viața pentru încercarea lui de a-i șterge din existență, David a avut milă de Mefiboșet și l-a cruțat, de dragul jurământului făcut de David și Ionatan înaintea lui Iehova. (2Sa 21:7, 8) Biblia nu prezintă alte informații despre Mefiboșet, însă menționează că linia lui Saul a continuat să existe prin Mica, fiul lui Mefiboșet. (2Sa 9:12; 1Cr 9:39-44) Din câte se pare, Mefiboșet avea și numele Merib-Baal, după cum indică 1 Cronici 8:34 și 9:40.