MEGHIDO

Unul dintre orașele importante din Țara Promisă, aflat la circa 90 km N de Ierusalim și la 31 km S-E de locul actualului oraș Haifa. A fost construit pe o movilă, cunoscută în prezent cu numele de Tell el-Mutesellim (Tel Megiddo), și ocupa o suprafață ce măsura puțin peste 4 ha. Diferența de nivel dintre vârful movilei și valea din jur este de aproape 21 m (IMAGINI și HARTĂ, vol. 1, p. 953, engl.).

Poziție strategică. Orașul se afla într-un punct strategic, de unde putea fi văzută partea vestică a câmpiei fertile a Izreelului (câmpia Esdraelon, numită și „câmpia Meghido”; 2Cr 35:22; Za 12:11) și de unde puteau fi controlate cu ușurință importante rute comerciale și militare, care se intersectau acolo. Atât Biblia, cât și istoria laică menționează că armatele a numeroase națiuni au purtat bătălii decisive la Meghido datorită poziției lui strategice. În apropierea acestui loc, „la apele de la Meghido”, judecătorul Barac a învins armata puternică a regelui Iabin, condusă de Sisera și dotată cu 900 de care de război cu coase de fier (Ju 4:7, 13-16; 5:19). La Meghido a murit Ahazia, regele lui Iuda, după ce a fost rănit mortal lângă Ibleam din ordinul lui Iehu (2Re 9:27). Și tot la Meghido a fost ucis Iosia, regele lui Iuda, când a ieșit înaintea armatei egiptene conduse de faraonul Neco; acesta se îndrepta spre fluviul Eufrat ca să le vină în ajutor asirienilor (2Re 23:29, 30; 2Cr 35:22).

În urma săpăturilor arheologice s-a descoperit că Meghido a fost întărit și fortificat de mai multe ori pe parcursul istoriei sale îndelungate. Ruinele care au fost scoase la lumină dovedesc că, la un moment dat, zidurile orașului aveau între 4 și 5 m grosime, iar mai târziu au ajuns să aibă o grosime de peste 7,5 m. Când au fost descoperite, zidurile încă măsurau pe unele porțiuni peste 3,3 m înălțime.

Istorie. Meghido apare prima dată în Biblie în lista celor 31 de regi înfrânți de Iosua în prima campanie de cucerire a Țării Promise (Ios 12:7, 8, 21, 24). Când țara a fost împărțită între triburi, Meghido, împreună cu localitățile care aparțineau de el, a devenit un oraș-enclavă al tribului lui Manase pe teritoriul lui Isahar (Ios 17:11; 1Cr 7:29). În perioada judecătorilor, manasiții n-au reușit să-i alunge pe canaaniți din această fortăreață. Dar, când Israelul a ajuns puternic, locuitorii orașului au fost puși la muncă forțată (Ju 1:27, 28).

În timpul domniei lui David, când regatul a fost extins și a ajuns să cuprindă întregul teritoriu promis, au fost subjugați toți canaaniții din Țara Promisă, inclusiv cei din Meghido. Astfel, Solomon a putut include orașul Meghido în una dintre regiunile administrative (a cincea) care asigurau hrană pentru casa regală o lună pe an (1Re 4:7, 8, 12).

De asemenea, Solomon a fortificat orașul Meghido; e posibil ca Meghido să fi devenit unul dintre „orașele pentru care”, unde se aflau grajdurile pentru o parte dintre cei 12 000 de cai de luptă ai săi (1Re 9:15-19; 10:26). Pe locul anticului Meghido, pe o suprafață vastă, arheologii au găsit ruinele a ceea ce, în opinia unor erudiți (dar nu a tuturor), au fost grajduri unde puteau fi ținuți până la 450 de cai. Inițial s-a crezut că aceste structuri datează de pe vremea lui Solomon, însă mai târziu mulți arheologi au ajuns la concluzia că ruinele datează dintr-o perioadă ulterioară, probabil din perioada lui Ahab.

Profeția lui Zaharia (12:11) vorbește despre niște ‘vaiete mariʼ care s-au auzit „în câmpia Meghido”; e posibil ca aceste vaiete să se refere la jelirea regelui Iosia, ucis în luptă la Meghido (2Re 23:29, 30). În cartea Zaharia, în ebraică, termenul „Meghido” apare scris puțin altfel decât de obicei. În loc de Meghiddố, cum este scris de regulă cuvântul, aici apare Meghiddốn, o formă lungă, similară celei din Revelația 16:16. (Vezi HAR-MAGHEDON.)