ZIUA DOMNULUI

O perioadă determinată de timp pe parcursul căreia Domnul Isus Cristos duce la bun sfârșit anumite acțiuni care au legătură cu scopul lui Dumnezeu.

În Biblie, termenul „zi” se poate referi la perioade mult mai lungi decât un interval de 24 de ore. (Ge 2:4; Ioa 8:56; 2Pe 3:8) Din contextul versetului din Revelația 1:10 reiese că expresia „ziua Domnului” nu se referă la o zi propriu-zisă, de 24 de ore. Întrucât Ioan a ajuns ʻîn ziua Domnului prin inspirațieʼ, nu poate fi vorba de o zi anume a săptămânii deoarece n-ar fi fost necesar ca Ioan să fie inspirat pentru a ajunge în acea zi. Prin urmare, „ziua Domnului” este acea perioadă în care urmau să aibă loc evenimentele pe care Ioan a fost privilegiat să le vadă prin intermediul unei viziuni. Acestea includeau războiul din cer și izgonirea lui Satan, distrugerea Babilonului cel Mare, precum și a regilor pământului și a armatelor lor, legarea și aruncarea lui Satan în abis, învierea morților și Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos.

De asemenea, din același context reiese că Domnul din expresia „ziua Domnului” este Isus Cristos. Vocea pe care a auzit-o Ioan imediat ce a ajuns în „ziua Domnului” nu a fost vocea Dumnezeului Atotputernic, ci a Fiului lui Dumnezeu, care fusese înviat. (Re 1:10-18) Expresia „ziua Domnului” are aceeași semnificație și în 1 Corinteni 1:8, 5:5 și 2 Corinteni 1:14 și se referă la ziua Domnului Isus Cristos.