PLÂNGERILE (CARTEA BIBLICĂ)

În timpurile biblice, oamenii compuneau și intonau cântece de jale, sau plângeri, în amintirea prietenilor decedați (2Sa 1:17-27), a națiunilor care fuseseră distruse (Am 5:1, 2) și a orașelor devastate (Eze 27:2, 32-36). Cartea Plângerile reprezintă o colecție de astfel de cântece pline de amărăciune, care a fost inspirată de Dumnezeu. Ea este alcătuită din cinci poeme lirice, structurate în cinci capitole, care deplâng distrugerea Ierusalimului de către babilonieni în 607 î.e.n.

Cartea arată că Iehova a pedepsit în mod justificat Ierusalimul și Iuda din cauza păcatelor poporului. (Pln 1:5, 18) De asemenea, ea scoate în evidență iubirea loială și îndurarea lui Dumnezeu, precum și faptul că Iehova este bun cu cei ce speră în el. (Pln 3:22, 25)

Titlul cărții. În ebraică, titlul cărții provine de la cuvântul cu care începe aceasta: ʼẾkáh!, care înseamnă „Oh, cum!”. Traducătorii Septuagintei au numit cartea Thrḗnoi, care înseamnă „cântece de jale, plângeri”. În Talmudul babilonian (Bava Batra 14b), pentru a face referire la cartea Plângerile, este folosit termenul Qinốt, care se traduce prin „cântece de jale, elegii”. Ieronim, traducător al Bibliei în latină, este cel care i-a pus numele Lamentationes, termen de la care provine titlul acestei cărți în multe limbi moderne.

Locul în canonul biblic. În canonul ebraic, cartea Plângerile făcea parte dintr-un mic grup de cărți cunoscute drept cele cinci Meghillốt (Suluri), alcătuit din Cântarea Cântărilor, Rut, Plângerile, Eclesiastul și Estera. Însă, după cât se pare, în manuscrisele antice locul acestei cărți era după cartea Ieremia, loc pe care l-a păstrat și în edițiile actuale ale Bibliei.

Scriitor. În Septuaginta, cartea Plângerile este introdusă prin cuvintele: „Și a fost [așa]: după ce Israel a fost dus în captivitate și Ierusalimul a fost pustiit, Ieremia s-a așezat plângând și a înălțat jelania aceasta asupra Ierusalimului și a zis”. Și Targumurile îl identifică pe Ieremia drept scriitorul cărții prin cuvintele: „Ieremia, profetul și marele preot, a spus”. În ediția revizuită a Bibliei Vulgata, denumită Sixto-Clementina, introducerea la cartea Plângerile conține următoarea mențiune: „Și au fost după ce în robie au căzut Israil și Ierusalimul s-au pustiit. Șezut-au Ieremie prorocul plângând și s-au jeluit cu această tânguire spre Ierusalim și, cu amar suflet suspinând și văietându-să, au zis”.

Stil. Cartea Plângerile cuprinde cinci capitole, sau poeme, dintre care primele patru sunt scrise în acrostih. Alfabetul ebraic este alcătuit din 22 de litere (consoane). Fiecare verset al primelor patru capitole începe cu una din cele 22 de litere, în ordine succesivă. Capitolele 1, 2 și 4 conțin câte 22 de versete aranjate în ordinea literelor alfabetului ebraic. Astfel, primul verset începe cu ʼálef, prima literă, cel de-al doilea cu bêt, a doua literă, continuându-se astfel până la ultima literă a alfabetului. Al treilea capitol are 66 de versete, în grupuri de câte trei, versetele din fiecare grup începând cu aceeași literă, în ordine alfabetică.

În capitolele 2, 3 și 4, ordinea literelor ain și peʼ a fost inversată (spre deosebire de ordinea în care apar în capitolul 1 din cartea Plângerile și în Psalmul 119), însă aceasta nu înseamnă că scriitorul inspirat al cărții Plângerile a făcut o greșeală. Cu privire la acest aspect, s-a făcut următoarea observație: „Inconsecvența menționată nu poate fi nicidecum atribuită unei neglijențe din partea scriitorului . . ., întrucât aceasta se repetă în trei poeme. Ea are mai degrabă o altă explicație. Întâlnim și în alte poeme în acrostih, îndeosebi în cele mai vechi, multe abateri de la regulă, ceea ce arată că scriitorii au respectat cu rigurozitate ordinea alfabetică atât timp cât aceasta nu interfera cu transmiterea naturală a ideilor”. (Commentary on the Old Testament, de C. F. Keil și F. Delitzsch, 1973, vol. VIII, The Lamentations of Jeremiah, p. 338) Printre exemplele citate ulterior se numără Psalmul 34, unde versetul care ar trebui să înceapă cu litera vav lipsește, și Psalmul 145, în care este omis versetul cu litera nun. Faptul că nu este respectată cu strictețe ordinea literelor din alfabetul ebraic nu ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare. Cu toate că folosirea acrostihurilor facilita, fără îndoială, memorarea, mesajul era cel mai important, conținutul primând în detrimentul oricărei tehnici literare.

Capitolul 5 din cartea Plângerile nu este un poem în acrostih, deși numărul versetelor coincide cu numărul literelor alfabetului ebraic, și anume 22.

Când a fost scrisă. Stilul expresiv folosit în cartea Plângerile indică faptul că ea a fost scrisă la scurt timp după distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., când asediul babilonian și incendierea orașului erau încă vii în mintea lui Ieremia. Potrivit opiniei majorității erudiților, scrierea cărții Plângerile a început imediat după căderea Ierusalimului și este logic să concluzionăm că ea s-a încheiat tot în 607 î.e.n.

Împlinirea profețiilor. Evenimentele care s-au abătut asupra Ierusalimului, descrise în imagini vii în cartea Plângerile, constituie o împlinire a cuvintelor profetice din Deuteronomul 28:63-65. Cartea Plângerile arată cum s-au împlinit multe alte profeții și avertismente. De exemplu, compară Plângerile 1:2 cu Ieremia 30:14, Plângerile 2:17 cu Leviticul 26:17, Plângerile 2:20 cu Deuteronomul 28:53.

Conținut. În primul capitol, începând cu versetul 12, vorbește Ierusalimul personificat, ʻfemeia’ aflată în legământ cu Dumnezeu, sau Sionul. (Is 62:1-6) Ea a ajuns pustiită, asemenea unei văduve care și-a pierdut copiii, o femeie captivă pusă la muncă forțată ca sclavă. În cel de-al doilea capitol, vorbește însuși Ieremia. În cel de-al treilea capitol, sentimentele pe care le exprimă Ieremia îi sunt atribuite întregii națiuni văzute ca un singur ʻom’. Ieremia continuă să-și exprime durerea și în cel de-al patrulea capitol. În ultimul capitol, locuitorii Ierusalimului sunt prezentați ca și cum ar vorbi ei înșiși. Însă recunoașterea păcatelor, exprimarea speranței, a încrederii în Iehova și dorința de a se întoarce la calea cea dreaptă, descrise pe parcursul întregii cărți, nu au reprezentat în realitate sentimentele întregului popor. Cu toate acestea, a existat o rămășiță care a împărtășit sentimentele lui Ieremia. Prin urmare, cartea Plângerile constituie o descriere fidelă a stării Ierusalimului, exact așa cum o vedea Dumnezeu.

În concluzie, cartea Plângerile consemnează fapte adevărate și este o relatare valoroasă, inspirată de Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN PLÂNGERILE LUI IEREMIA

Cinci poeme care deplâng tragedia ce s-a abătut asupra Ierusalimului și a locuitorilor săi când babilonienii au cucerit orașul în 607 î.e.n.

Cartea a fost scrisă de Ieremia la puțin timp după distrugerea Ierusalimului

Ierusalimul este personificat, fiind descris ca o văduvă care și-a pierdut copiii, neavând pe nimeni să o consoleze (1:1-22)

Ea recunoaște că suferă pentru că a păcătuit împotriva lui Iehova

Ea se roagă Celui Atotputernic să îi pedepsească pe cei care se bucură de suferința ei

Iehova a acționat cu furie împotriva Ierusalimului (2:1-22)

El a aruncat Ierusalimul „din cer la pământ”

El și-a disprețuit sanctuarul și nu a ținut seama nici de rege, nici de preot

Prin urmare, trecătorii sunt uimiți de ceea ce s-a întâmplat cu orașul care era ʻperfect în frumusețe’

„Omul”, reprezentând națiunea, vorbește despre necazul său, dar își exprimă și speranța (3:1-66)

El descrie situația disperată în care se află

Totuși, el are încredere că Iehova va auzi rugăciunile poporului Său și va arăta îndurare

Ororile asediului Ierusalimului (4:1-22)

Era mai bine pentru cei uciși de sabie decât pentru cei care mureau de foame; femeile au ajuns să își mănânce chiar și propriii copii

Supraviețuitorii care au fugit erau urmăriți cu înverșunare în zonele muntoase și în pustiu

Iehova este implorat să ia aminte la suferința poporului și să îi arate din nou favoare (5:1-22)

Moștenirea poporului său a fost dată unor străini

Poporul a fost făcut de rușine și înjosit

Deși Iehova i-a respins cu indignare, membrii poporului îl roagă să îi aducă înapoi la el