EXTORCARE

Acțiunea sau practica de a obține ceva cu forța, prin amenințări, prin violență sau prin orice altă formă de folosire abuzivă a puterii. Sensul de bază al termenului grecesc redat prin ‘extorcator’ (hárpax) este „cel care smulge”, „cel care ia cu forța”. (1Co 5:10) Biblia avertizează în mod repetat împotriva obținerii unui câștig necinstit, mai ales de către cei cărora li s-a încredințat o anumită responsabilitate sau autoritate. (Ex 18:21; Pr 1:19; 15:27)

Cu toate acestea, în perioada în care Palestina s-a aflat sub conducere romană, încasatorii de impozite evrei s-au făcut deseori vinovați de extorcare. Funcția pe care o ocupau le dădea numeroase ocazii de a se îmbogăți în mod necinstit (și, fără îndoială, de a-i îmbogăți și pe superiorii lor romani), în detrimentul poporului. Se pare că la acest lucru a făcut referire Isus într-o ilustrare, când a vorbit despre un fariseu care se considera drept și care, rugându-se lângă un încasator de impozite, se lăuda înaintea lui Dumnezeu că nu era extorcator. (Lu 18:11) Când unii încasatori de impozite au venit la Ioan Botezătorul ca să-l întrebe ce să facă, el le-a spus: „Să nu cereți mai mult decât impozitul stabilit”. (Lu 3:13)

Zacheu, unul dintre șefii încasatorilor de impozite, un om bogat care l-a primit pe Isus ca oaspete în casa lui, s-a căit și a renunțat la conduita sa greșită. El a spus: „Orice am extorcat de la cineva înapoiez împătrit”. (Lu 19:2, 8) Este demn de remarcat că, atunci când un extorcator se căia și își recunoștea vina, Legea stipula ca acesta să-i restituie victimei suma integrală, la care să adauge doar 20 la sută. (Le 6:2-5)

În Scripturile grecești creștine, extorcarea este menționată printre păcate precum imoralitatea sexuală, adulterul, idolatria, lăcomia, furtul, beția, insulta și homosexualitatea, practici care împiedică o persoană să intre în Regatul lui Dumnezeu. Când le-a scris membrilor congregației din Corint, apostolul Pavel a spus că unii dintre ei practicaseră astfel de lucruri, dar acum erau spălați. Desigur, ei nu puteau evita complet contactul cu oamenii din lume care practicau asemenea lucruri, dar trebuiau să nu mai aibă legături cu un astfel de om care pretindea că este „frate”. Acesta trebuia să fie înlăturat din congregație. (1Co 5:9-11; 6:9-11)

Punctul de vedere al creștinilor cu privire la mită, o formă de extorcare, reiese clar din ceea ce i s-a întâmplat apostolului Pavel. Timp de doi ani, guvernatorul roman Felix i-a tot prelungit detenția în încercarea de a obține bani de la el. Pavel i-a înțeles intenția, dar nu i-a dat nimic. În cele din urmă, Felix a fost înlocuit de guvernatorul Festus. (Fa 24:26, 27)