ELIȚAFAN, ELȚAFAN

[Dumnezeul (meu) a ascuns (a păstrat cu grijă)]

1. Fiu al lui Uziel (unchiul lui Aaron); împreună cu fratele său Mișael a dus în afara taberei trupurile moarte ale lui Nadab și Abihu, după cum le-a poruncit Moise (Ex 6:22; Le 10:4; Nu 3:30). Elițafan a fost căpetenia casei părintești a unei familii levitice. Unii membri ai acestei familii, pe care Biblia îi menționează cu numele, au slujit în timpul domniei lui David și a lui Ezechia (1Cr 15:8; 2Cr 29:13).

2. Fiu al lui Parnac și căpetenie a fiilor lui Zabulon; a fost unul dintre cei desemnați de Iehova să participe la împărțirea Țării Promise (Nu 34:25).