ELISEI
[Dumnezeu este salvare]
Fiul lui Șafat și profet al lui Iehova în secolele al X-lea și al IX-lea î.e.n.; succesorul profetului Ilie. Iehova i-a poruncit lui Ilie să-l ungă ca profet pe Elisei din Abel-Mehola. Găsindu-l pe Elisei la arat, Ilie și-a aruncat veșmântul de profet peste el, ca semn al numirii sale. (1Re 19:16) Elisei ara având 12 perechi de tauri înaintea lui; „el era cu a 12-a pereche”. În secolul al XIX-lea, William Thomson, în cartea sa The Land and the Book (1887, p. 144) a arătat că arabii obișnuiau să lucreze împreună, cu plugurile lor mici, iar un singur semănător putea cu ușurință să semene tot ce se ara într-o singură zi. Fiind ultimul din grup, Elisei a putut să se oprească fără să întrerupă munca celorlalți. Faptul că a sacrificat o pereche de tauri și că a folosit lemnul de la plug pentru a face foc arată promptitudinea, hotărârea și recunoștința lui Elisei pentru însărcinarea primită de la Iehova. După ce a pregătit o masă, Elisei l-a urmat imediat pe Ilie. (1Re 19:19-21)
Elisei a fost pentru aproximativ șase ani slujitorul lui Ilie. Ilie avea rolul de profet principal, iar Elisei lucra îndeaproape cu el, fiind cunoscut drept cel „care turna apă pe mâinile lui Ilie”. (2Re 2:3-5; 3:11)
Din momentul în care i s-a alăturat lui Ilie, Elisei a slujit ca profet în Israel în timpul regilor Ahab, Ahazia, Ioram, Iehu și până în timpul domniei lui Ioas. În acea perioadă, în Iuda au domnit Iosafat, Ioram, Ahazia, Atalia, Ioas și, cel mai probabil, Amația. După ce Ilie și-a încetat activitatea, Elisei a fost profet timp de aproximativ 60 de ani. (HARTĂ, vol. 1, p. 949, engl.)
Faptele și întâmplările din serviciul de profet al lui Elisei nu sunt relatate în 2 Regi în ordine cronologică. De exemplu, în capitolul 5, Ghehazi este lovit cu lepră, ceea ce l-ar fi izolat de comunitate. Totuși, în capitolul 8, el poartă o discuție prietenoasă cu Ioram, regele Israelului. De asemenea, moartea lui Ioas, regele Israelului, este menționată în capitolul 13, dar apoi este urmată de relatarea ultimei sale întâlniri cu Elisei. (2Re 13:12-21) Uneori, lucrările și miracolele lui Elisei par a fi grupate în funcție de natura lor și asemănările dintre ele, cum ar fi: 1) cele făcute în folosul profeților și persoanelor individuale (2Re 4:1–6:7) și 2) cele făcute în folosul națiunii și al regelui. (2Re 6:8–7:20)
Succesorul lui Ilie. Activitatea lui Elisei ca succesor al lui Ilie începe în jurul anului 917 î.e.n., după ce Ilie este ridicat la cer într-o vijelie. (2Re 1:17; 2:1, 11, 12) Înainte ca Ilie să fie luat de lângă el, Elisei îi cere acestuia „o măsură dublă din spiritul” său, ceea ce se cuvenea unui fiu întâi născut. El ocupă această poziție deoarece a fost oficial numit ca succesor al lui Ilie atunci când acesta și-a aruncat veșmântul peste Elisei. (2Re 2:9) Înțelegând că acest lucru nu depinde de el, Ilie îi spune lui Elisei că, dacă îl va vedea când va fi luat de lângă el, dorința îi va fi îndeplinită. Iar Iehova îi permite lui Elisei să-l vadă pe Ilie când urcă la cer într-o vijelie. În timp ce Ilie se ridică la cer, veșmântul său de profet cade de pe el. Elisei îl ridică, identificându-se astfel ca succesorul lui Ilie. La malul râului Iordan, Iehova arată că este cu Elisei atunci când acesta desparte în mod miraculos apele Iordanului lovindu-le cu acel veșmânt. (2Re 2:9-15)
După ce trece Iordanul, Elisei se întoarce la fiii profeților din Ierihon. Acolo face un miracol care confirmă că este conducătorul profeților lui Dumnezeu: purifică apa orașului Ierihon care este rea și provoacă infertilitate. El merge la izvorul apei și aruncă sare în el dintr-o cupă mică nouă, astfel că apa „este bună și în ziua de azi”. (2Re 2:19-22)
Din Ierihon, Elisei urcă la Betel, aflat la aproximativ 900 de metri deasupra nivelului mării, unde mai vizitase anterior un grup de fii ai profeților, alături de Ilie (2Re 2:3) Pe drum, un grup de băieți batjocoritori ies din oraș și dau dovadă de o lipsă crasă de respect față de Elisei și rolul său de profet. Ei încep să-și bată joc de el zicând: „Urcă, chelule! Urcă, chelule!”. Prin aceste cuvinte, fie vor să-i spună să urce la Betel, fie să urce la cer la fel ca predecesorul său. (2Re 2:11) Pentru a-i învăța pe acești băieți și pe părinții lor respectul față de profetul lui Iehova, Elisei se întoarce și îi blestemă în numele lui Iehova. Deodată, două ursoaice ies din pădure și îi sfâșie pe 42 dintre ei. (2Re 2:23, 24)
Când Ioram, regele Israelului, Iosafat, regele lui Iuda și regele Edomului pornesc să înăbușe o revoltă a regelui Meșa al Moabului (care a ridicat ceea ce avea să fie numită Piatra moabită), aceștia ajung într-un pustiu fără apă. Regele Iosafat cere să fie adus un profet al lui Dumnezeu. Nu pentru a-l ajuta pe Ioram, ci din respect pentru Iosafat, care se bucură de favoarea lui Iehova, Elisei cere un cântăreț la harpă pentru ca spiritul lui Iehova să acționeze asupra lui. (Compară cu 1Sa 10:5, 6.) Elisei le cere oamenilor să sape șanțuri, care în următoarea dimineață se umplu cu apă. Soarele dimineții strălucește peste apa din șanțuri, astfel că moabiților li se pare că apa este sânge. Gândindu-se că israeliții și aliații lor s-au măcelărit între ei, moabiții se năpustesc să ia prada. Dar, spre surprinderea lor, israeliții se ridică și îi înfrâng. (2Re 3:4-27) Acest eveniment are loc între anii 917 și 913 î.e.n.
Relatarea continuă cu unele miracole înfăptuite de Elisei în folosul unor persoane individuale. Când o văduvă a unuia dintre fiii profeților are mare nevoie de ajutor, Elisei îi înmulțește în mod miraculos rezerva ei de ulei și îi salvează fiii ca să nu devină sclavii celui care i-a împrumutat. (2Re 4:1-7) Acest miracol este asemănător cu cel de-al doilea miracol al lui Ilie, când a înmulțit făina și uleiul văduvei din Sarepta. (1Re 17:8-16)
În Sunem, în valea Izreelului, o femeie de vază arată o ospitalitate deosebită față de Elisei, întrucât îl recunoaște drept „un om sfânt al lui Dumnezeu”, oferindu-i chiar și o cameră în care să stea ori de câte ori trece pe lângă casa ei. Datorită bunătății femeii, Elisei îi promite un fiu, chiar dacă soțul ei este bătrân. Aproximativ un an mai târziu, i se naște un fiu, așa cum i-a promis Elisei, însă acesta moare în primii ani ai copilăriei. Elisei face atunci prima sa înviere, aducându-l pe băiat la viață, așa cum și Ilie l-a înviat pe fiul văduvei din Sarepta. (2Re 4:8-37; 1Re 17:17-24) Întrucât a arătat bunătate față de un profet al lui Dumnezeu, femeia a fost binecuvântată din plin. (Compară cu Mt 10:41.)
Elisei se întoarce la fiii profeților aflați la Ghilgal, în regiunea muntoasă la nord de Betel. În țară este foamete. În timp ce se pregătește o tocană, cineva pune în ea niște dovleci otrăvitori, neștiind ce sunt. Imediat ce gustă tocana, ei încep să strige: „Moartea este în oală, om al adevăratului Dumnezeu!”. Întrucât nu vor să irosească mâncarea în timpul foametei, Elisei cere niște făină, o pune în oală, astfel că tocana devine comestibilă și ‘în oală nu mai este nimic care să facă rău’. (2Re 4:38-41)
În perioada grea a foametei, o rămășiță de israeliți fideli care nu s-au închinat la Baal își arată aprecierea față de profeții lui Dumnezeu și le oferă mâncare. Când un bărbat aduce 20 de pâini de orz și niște grâne, Elisei le spune să-i hrănească pe toți cei 100 de bărbați cu această cantitate mică de mâncare. În pofida îndoielilor slujitorului care îi servește, toți mănâncă pe săturate și chiar le mai și rămâne. (2Re 4:42-44; compară cu Mr 6:35-44.)
Îl vindecă pe Naaman. În timpul domniei sale, regele Ben-Hadad al II-lea al Siriei îl trimite pe Naaman, comandantul respectat al armatei sale, la regele Israelului pentru a fi vindecat de lepră. În ciuda bolii sale, acest războinic viteaz a adus victorie Siriei. După câte se pare, faptul că Naaman avea lepră nu l-a împiedicat să dețină o poziție atât de înaltă în Siria, ceea ce în Israel nu ar fi putut avea. (Le 13:46) Regele Ben-Hadad îl trimite pe Naaman în Israel datorită cuvintelor unei fetițe israelite care a fost luată captivă și slujește în casa lui Naaman. Această fetiță se încrede în Iehova și îi spune stăpânei sale despre Elisei, profetul lui Iehova din Israel. Regele Israelului este sigur că Ben-Hadad caută motiv de ceartă cu el, de aceea spune: „Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să păstrez în viață?”. Auzind de îngrijorarea regelui, Elisei îi spune: „Lasă-l, te rog, să vină la mine ca să știe că există un profet în Israel”. (2Re 5:1-8)
Elisei nu merge să-l vadă pe Naaman, ci, printr-un mesager, îi spune lui Naaman să se spele de șapte ori în râul Iordan. La început, acest lucru îl mânie pe Naaman, dar, în cele din urmă, el se umilește, se cufundă în apă și devine curat. Naaman se întoarce la Elisei și îi promite că de acum înainte îi va sluji cu fidelitate lui Iehova, Dumnezeul Israelului. El ia cu el niște pământ din Israel, „cât pot duce doi catâri”, pentru a-i oferi jertfe lui Iehova, privind fără îndoială spre templul din Ierusalim. În calitate de slujitor al regelui Siriei, Naaman trebuie să-și îndeplinească îndatoririle, inclusiv să intre alături de rege în casa dumnezeului fals Rimon. Întrucât regele se sprijină de Naaman, acesta trebuie să se aplece odată cu regele, dar spune că nu i se va mai închina lui Rimon. Această acțiune nu era una religioasă, ci doar o datorie față de rege. Naaman îi oferă lui Elisei un dar pe care acesta îl refuză. Astfel, profetul scoate în evidență că miracolul a fost făcut prin puterea lui Iehova, nu prin puterea sa, și că nu dorea să profite de poziția pe care i-o dăduse Iehova. (2Re 5:9-19; compară cu Mt 10:8.)
Ghehazi, slujitorul lui Elisei, mânat de lăcomie, îl ajunge din urmă pe Naaman și cere câteva dintre darurile pe care Elisei le-a refuzat. Apoi, mințind, încearcă să ascundă această faptă de Elisei. Ghehazi este pedepsit pe bună dreptate, iar Elisei îi spune: „Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi pentru totdeauna”. (2Re 5:20-27)
Fiii profeților alături de care slujea Elisei sunt nevoiți să se mute pentru că nu au suficient spațiu. Ei merg la râul Iordan să taie copaci pentru o locuință nouă. Unul dintre profeți folosește un topor împrumutat, iar fierul de la topor se desprinde și cade în apă. Fiind preocupat ca profeților să nu li se aducă niciun reproș, Elisei taie o bucată de lemn și o aruncă acolo unde a căzut fierul de la topor, astfel că fierul iese la suprafață. În acest fel, Iehova arată că este alături de profeții săi. (2Re 6:1-7)
Israelul este salvat din mâna sirienilor. În timpul domniei regelui Ioram al Israelului, Siria plănuiește să atace prin surprindere Israelul. Elisei zădărnicește planurile lui Ben-Hadad al II-lea de mai multe ori, dezvăluindu-i regelui Ioram fiecare manevră a sirienilor. Inițial, Ben-Hadad crede că în tabăra sa există un trădător. Însă, când află adevăratul motiv pentru care planurile lui eșuaseră, el trimite o mare armată la Dotan, înconjurând orașul cu cai și care de război pentru a-l prinde pe Elisei. (IMAGINE, vol. 1, p. 950, engl.) Slujitorul lui Elisei este copleșit de frică, însă Elisei îl roagă pe Dumnezeu să-i deschidă ochii slujitorului său. Acesta vede „că regiunea muntoasă era plină de cai și de care de foc în jurul lui Elisei”. În timp ce armatele siriene se apropie, Elisei se roagă pentru un miracol diferit, diametral opus față de primul: „Lovește-i, te rog, pe acești oameni cu orbire!”. Elisei le spune sirienilor: „Urmați-mă”. Faptul că nu trebuie să-i ducă de mână transmite ideea că orbirea este de natură mintală, nu fizică. Aceștia nu îl recunosc pe Elisei, pe care au venit să-l prindă, și nici nu știu încotro îi conduce. (2Re 6:8-19)
Cu ce fel de orbire i-a lovit Iehova pe sirienii care au încercat să-l prindă pe Elisei?
Legat de acest fenomen, în cartea sa Principles of Psychology (1981, vol. 1, p. 59), William James a scris: „Orbirea mintală este un efect foarte interesant al unor tulburări corticale. Ea nu constă neapărat în imposibilitatea de a percepe vizual lucrurile, ci în incapacitatea de a le înțelege. Din punct de vedere psihologic, aceasta constă în pierderea capacității de a asocia stimulii vizuali cu ceea ce reprezintă aceștia, precum și în întreruperea căilor nervoase dintre centrii optici și centrii cerebrali responsabili pentru procesarea acelor informații”.
După ce îi conduce pe sirieni în Samaria, Elisei se roagă lui Iehova să le deschidă ochii, astfel că sirienii își dau seama că se află chiar în mijlocul orașului, în fața regelui Ioram. Elisei arată că are încredere în puterea lui Iehova și că nu vrea să se răzbune, împiedicându-l pe regele lui Israel să-i ucidă pe sirieni, deoarece sunt asemenea captivilor de război. El îi spune regelui să-i hrănească, apoi să-i lase să plece. Drept urmare, „cetele de jefuitori ale sirienilor n-au mai intrat nici măcar o dată în țara lui Israel”. (2Re 6:20-23)
Ben-Hadad al II-lea nu mai trimite o vreme cete de jefuitori. Totuși, mai târziu, își adună armata, invadează țara și asediază Samaria. Asediul este atât de cumplit, încât regelui i se aduce la cunoștință cel puțin o situație în care o femeie își mănâncă propriul fiu. Regele Ioram, un descendent al lui Ahab și un „fiu de ucigaș”, jură că îl va omorî pe Elisei. Însă acest jurământ pripit nu este dus la îndeplinire. Când Ioram ajunge împreună cu aghiotantul său la casa profetului, el spune că și-a pierdut orice speranță de a mai primi ajutor de la Iehova. Însă Elisei îl asigură pe rege că în ziua următoare vor avea hrană din belșug. Aghiotantul regelui ia în derâdere această profeție, motiv pentru care Elisei îi spune: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca”. Iehova face să se audă un zgomot în tabăra sirienilor, iar aceștia cred că o mare armată din mai multe națiuni vine împotriva lor. De aceea, fug din tabără, abandonând toate proviziile. Când regele află că sirienii au dezertat, îl numește pe aghiotantul său să supravegheze poarta Samariei, însă acesta moare călcat în picioare de mulțimile de israeliți înfometați, care dau năvală să prade tabăra sirienilor. Aghiotantul vede hrana, dar nu mănâncă din ea. (2Re 6:24–7:20)
Hazael și Iehu sunt numiți regi. Relatarea continuă cu regele Ben-Hadad care se află pe moarte în Damasc, în Siria. Hazael, mesagerul regelui, îl caută pe Elisei și îl întreabă dacă stăpânul său își va reveni. Sub influența spiritului lui Iehova, Elisei are o viziune sumbră, care îl întristează: Hazael, ca succesor al lui Ben-Hadad, avea să provoace suferințe cumplite Israelului, ca pedeapsă meritată din partea lui Iehova pentru păcatele lor. Apoi Elisei îi spune lui Hazael să-i transmită lui Ben-Hadad: „«În mod sigur te vei vindeca», dar Iehova mi-a arătat că sigur va muri”. Hazael transmite verbal prima parte a acestui mesaj, iar pe a doua o transpune în fapte, sufocându-l pe rege cu o învelitoare udă, devenind astfel regele Siriei. (2Re 8:7-15)
Elisei trebuie să ducă la îndeplinire o altă sarcină încredințată inițial lui Ilie: să-l ungă pe Iehu ca executor al judecății lui Dumnezeu împotriva casei răzvrătite a lui Ahab. (2Re 9:1-10) El realizează această misiune la 18 ani după ce Iehova îi dăduse porunca lui Ilie și astfel vede împlinirea profețiilor din 1 Regi 19:15-17 și 21:21-24.
Când Iehu este uns, Ioram domnește în Israel, iar Ahazia, nepotul său, în Iuda. Regele sirian Hazael atacă în mod repetat Israelul și îl rănește pe regele Ioram în bătălia de la Ramot-Galaad. (2Re 9:15) Iehu acționează cu promptitudine pentru a-și îndeplini misiunea de a șterge din existență casa răzvrătită a lui Ahab, fără să lase pe cineva în viață. (2Re 10:11) Mai întâi, el merge după Ioram, regele Israelului, care se află în Izreel pentru a se recupera. Ca împlinire a profeției lui Ilie, Ioram iese din oraș fiind ucis și aruncat pe terenul lui Nabot, izreelitul. (2Re 9:16, 21-26) Când ajunge în Izreel, Iehu o ucide pe Izabela, mama regelui Ioram al Israelului și bunica regelui Ahazia din Iuda. Iehu vrea ca ea să fie îngropată, dar sentința lui Iehova este ca trupul ei să fie mâncat de câini, așa cum a prezis profetul Ilie. Astfel, nu există niciun mormânt care să amintească de Izabela. (2Re 9:30-37) Cei 70 de fii ai lui Ahab sunt decapitați, Ahazia, nepotul său, este ucis (2Re 10:1-9; 9:27, 28), iar cei 42 de frați ai lui Ahazia sunt omorâți de Iehu. (2Re 10:12-14; 1Re 21:17-24)
Închinarea la Baal este distrusă. Continuându-și călătoria, Iehu îl întâlnește pe Ionadab, care îl sprijină pe deplin și i se alătură în drumul său spre Samaria pentru a înlătura definitiv închinarea la Baal. Acționând cu viclenie, Iehu îi adună pe toți închinătorii lui Baal în casa lui Baal și le dă veșmintele lor distinctive. Casa se umple de la un capăt la altul și niciun închinător al lui Iehova nu se află printre ei. La porunca lui Iehu, oamenii săi îi omoară pe toți închinătorii la Baal, distrug coloanele sacre, dărâmă casa lui Baal și fac din ea latrină. (2Re 10:15-27)
Astfel, Elisei sfârșește lucrarea începută de Ilie. Închinarea la Baal este înlăturată din Israel. Spre deosebire de Ilie, Elisei nu este luat la cer într-o vijelie și dus într-un alt loc, ci are parte de o moarte naturală în timpul domniei lui Ioas, regele Israelului. În timp ce Elisei este pe patul de moarte, Israelul este atacat din nou de Siria. Regele Ioas merge la Elisei și, după câte se pare, cere ajutor militar atunci când îi spune: „Părinte, părinte! Carul Israelului și călăreții săi!”. La îndemnul lui Elisei, Ioas ia săgețile și lovește în pământ. Întrucât, lipsit de zel, lovește doar de trei ori, Elisei îi spune că va avea doar trei victorii asupra Siriei, ceea ce se și întâmplă. (2Re 13:14-19, 25)
Serviciul lui Elisei se încheie. Cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, Elisei a înfăptuit 15 miracole în timpul vieții sale. Dar, și după moartea sa, Iehova îl folosește pentru un al 16-lea miracol. Elisei a rămas fidel până la moarte și s-a bucurat de aprobarea lui Dumnezeu. Relatarea arată că, după înmormântarea lui Elisei, niște oameni îngropau un om când a apărut o ceată de jefuitori moabiți. Acest lucru i-a făcut să-l arunce pe acel om în mormântul lui Elisei și să fugă. Când s-a atins de oasele lui Elisei, omul a revenit la viață și s-a ridicat în picioare. (2Re 13:20, 21)
Isus îl numește pe Elisei profet în Luca 4:27, iar afirmația din Evrei 11:35 se referă, fără îndoială, atât la Elisei, cât și la Ilie, întrucât amândoi au înfăptuit învieri. Ilie a fost profet într-o perioadă în care Israelul era cufundat în închinarea la Baal, ceea ce necesita zel pentru închinarea adevărată. El a îndeplinit o lucrare extraordinară întorcând inima multor israeliți la Iehova. Elisei a continuat lucrarea lui Ilie și, deși serviciul său a fost mai liniștit, s-a asigurat că ceea ce începuse Ilie a fost dus la bun sfârșit și a trăit să vadă acest lucru. Lui Elisei îi sunt atribuite 16 miracole, în timp ce lui Ilie, 8. Asemenea lui Ilie, Elisei a manifestat un zel deosebit pentru numele lui Iehova și închinarea adevărată. El a fost răbdător, iubitor și bun, dar, când a fost implicat numele lui Iehova, a fost și foarte ferm exprimând fără ezitare judecățile lui Dumnezeu împotriva celor răi. Pe bună dreptate, Elisei a primit un loc în ‘norul mare de martori’ menționat în Evrei 12:1.