Ianuarie

Nașterea unui copil este unul dintre cele mai fericite momente din viața unui cuplu. Fără îndoială, părinții îl iubesc foarte mult, însă nu vor ca acesta să rămână un bebeluș pentru totdeauna. Dacă el nu ar crește, părinții ar avea motive serioase de îngrijorare. În mod asemănător, Iehova se bucură foarte mult când vede că facem primii pași pe calea adevărului. Însă nu dorește să rămânem la acest stadiu. (1 Cor. 3:1) Dimpotrivă, așteaptă de la noi să devenim creștini „maturi”. În Biblie, cuvântul grecesc tradus prin „matur” poate însemna și „perfect” sau „complet”. (1 Cor. 2:6) Un creștin devine matur atunci când trece de la starea de copil la starea de adult din punct de vedere spiritual. Maturitatea poate fi atinsă de toți creștinii, chiar și de cei tineri. Evident, progresul spiritual nu se oprește odată cu atingerea maturității creștine. (1 Tim. 4:15) w24.04 2 ¶1, 3

Cum îl consideri pe Iehova? Probabil că îl privești ca pe Tatăl tău, Dumnezeul tău și Prietenul tău. Însă acestea nu sunt singurele roluri pe care el le are. De exemplu, l-ai privit vreodată pe Iehova ca pe o Gazdă? Regele David a comparat prietenia dintre Iehova și slujitorii săi loiali cu relația dintre o gazdă și oaspeții ei. În Psalmul 15:1, el a întrebat: „O, Iehova, cine poate fi oaspete în cortul tău? Cine poate locui pe muntele tău sfânt?”. Din aceste cuvinte inspirate, înțelegem că putem deveni oaspeții lui Iehova, adică prietenii săi. Înainte de a începe să creeze, Iehova era singur. Dar, la un moment dat, l-a creat pe Fiul său și l-a invitat în cortul lui figurativ. Noul său rol de Gazdă i-a adus multă bucurie lui Iehova. Biblia spune că „își găsea desfătarea” în Fiul său, primul lui oaspete. La rândul lui, acesta ‘se bucura tot timpul înaintea sa’. (Prov. 8:30) w24.06 2 ¶1-3

Să ne imaginăm scena. Peste 340 000 de bărbați s-au adunat pentru a-l face pe David rege peste tot Israelul. Timp de trei zile, pe dealurile stâncoase ale Hebronului au răsunat conversații animate și cântece de laudă. (1 Cron. 12:39) Acolo era și Țadoc, un tânăr care ar fi putut trece cu ușurință neobservat în acea mulțime mare. Iehova însă l-a observat și a vrut să-l remarcăm și noi. (1 Cron. 12:22, 26-28) El era un preot care a colaborat strâns cu marele preot Abiatar. Țadoc era și „văzător”, adică avea capacitatea de a discerne voința divină. Iehova îi dăduse o înțelepciune extraordinară. (2 Sam. 15:27) Acest bărbat era caracterizat de curaj, calitate pe care o putem imita și noi. Întrucât trăim în zilele din urmă, Satan încearcă mai mult ca oricând să distrugă credința slujitorilor lui Iehova. (1 Pet. 5:8) În timp ce așteptăm ca Iehova să-l înlăture pe Satan împreună cu sistemul său corupt, trebuie să dăm dovadă de curaj. (Ps. 31:24) Astfel, vom imita și noi curajul lui Țadoc. w24.07 2 ¶1-3

Când i-a creat pe primii doi oameni, Iehova a vrut ca aceștia să fie fericiți. Le-a oferit o locuință frumoasă, darul căsătoriei și o misiune extraordinară. Ei trebuiau să populeze întregul pământ cu descendenții lor și să transforme întreaga planetă într-un paradis asemănător grădinii Edenului, în care se aflau. Însă Iehova le-a stabilit și o restricție simplă. Apoi, le-a explicat ce urma să se întâmple dacă încălcau porunca sa răzvrătindu-se împotriva lui: păcatul lor avea să-i ducă la moarte. Cu toții știm ce s-a întâmplat ulterior. Un înger rău care nu îi iubea nici pe Dumnezeu, nici pe oameni i-a ispitit pe Adam și pe Eva să păcătuiască. Ei au cedat acelei influențe greșite. Nu și-au pus încrederea în Tatăl lor iubitor și au păcătuit. Prin urmare, cuvintele lui Iehova s-au adeverit. Din acea zi, ei au simțit consecințele păcatului lor: au început să îmbătrânească, iar, în cele din urmă, s-au întors în țărână. (Gen. 1:28, 29; 2:8, 9, 16-18; 3:1-6, 17-19, 24) w24.08 3 ¶3

Iehova și Fiul său doresc să avem o viață fericită. În Psalmul 119:2 se spune: „Fericiți sunt cei care respectă aducerile sale aminte, care îl caută cu toată inima”. În plus, Isus a promis: „Fericiți sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă!”. (Luca 11:28) Ca slujitori ai lui Iehova, suntem caracterizați de bucurie deoarece citim cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu și ne străduim să-l aplicăm. (Iac. 1:22-25) Astfel, ne bucurăm de aprobarea lui Iehova. (Ecl. 12:13) De asemenea, avem parte de o viață de familie fericită și de prietenii adevărate cu colaboratorii în credință. În plus, suntem scutiți de numeroasele probleme pe care le au cei care nu respectă normele divine. Cuvintele regelui David sunt cât se poate de adevărate. Într-un psalm, el arată că respectarea legii lui Iehova, a ordinelor și a hotărârilor sale judecătorești „aduce o mare răsplată”. (Ps. 19:7-11) w24.09 2 ¶1-3

Ce remarcă Iehova când privește spre slujitorii săi de pe pământ? El le observă atât bucuria, cât și tristețea. (Ps. 37:18) Iehova este mândru să vadă că îi slujim în pofida poverilor emoționale pe care le purtăm. Mai mult decât atât, este nerăbdător să ne sprijine și să ne aline. În Psalmul 147:3, se spune că Iehova „le pansează rănile” celor cu inima frântă. Acest verset descrie în mod sugestiv iubirea cu care se îngrijește Iehova de cei care au fost răniți pe plan emoțional. Însă cum putem beneficia de ajutorul său? Să ne gândim la următorul exemplu: un medic competent poate ajuta mult o persoană care a suferit o rană fizică, însă, pentru a beneficia de ajutorul lui, pacientul trebuie să urmeze cu grijă instrucțiunile acestuia. Prin Cuvântul său, Iehova le oferă sfaturi iubitoare celor care suferă pe plan emoțional. w24.10 6 ¶1, 2

Publicațiile noastre au arătat ce se întâmplă cu cei pe care Iehova îi judecă și îi consideră nedrepți. Am spus că astfel de persoane nu au speranța învierii. Biblia menționează și alți oameni nedrepți care au murit în urma condamnării lui Iehova, de exemplu, numărul mare de oameni care au murit la Potop, cele șapte națiuni din Țara Promisă distruse la porunca lui Iehova sau cei 185 000 de soldați asirieni uciși de un înger al lui Iehova într-o singură noapte. (Deut. 7:1-3; Is. 37:36, 37) Ne oferă Biblia suficiente informații pentru a trage concluzia că Iehova i-a condamnat pe fiecare dintre acești oameni la distrugere eternă, fără nicio perspectivă de a fi înviați? Nu. Nu știm cum a judecat Iehova fiecare persoană în parte și nici dacă cei care au fost distruși au avut posibilitatea de a învăța despre Iehova și de a se căi. w24.05 3 ¶5-7

Într-o ilustrare, Isus a vorbit despre o văduvă care îi cerea cu insistență unui judecător să-i facă dreptate. Fără îndoială că mulți dintre discipolii lui Isus se regăseau în acea situație întrucât, pe atunci, oamenii de rând erau deseori ținta nedreptății. (Luca 18:1-5) Această ilustrare ne transmite și nouă o lecție importantă întrucât toți am fost, la un moment dat, victime ale nedreptății. În prezent, prejudecățile, discriminarea și oprimarea sunt la ordinea zilei. Prin urmare, nu ne surprinde dacă suntem tratați în mod nedrept. (Ecl. 5:8) Însă probabil că nu ne așteptăm la un astfel de tratament din partea unui frate sau a unei surori. Totuși, putem trece prin această situație. Bineînțeles, spre deosebire de împotrivitorii noștri, frații de credință nu intenționează să ne trateze în mod nedrept. Ei sunt pur și simplu imperfecți. Putem învăța multe lucruri observând cum a reacționat Isus atunci când împotrivitorii l-au tratat în mod nedrept. Dacă putem suporta cu răbdare nedreptățile cauzate de cei care ni se opun, cu atât mai mult ar trebui să fim răbdători cu frații noștri! w24.11 2 ¶1, 2

Pâinea era un aliment de bază pentru mulți oameni din timpurile biblice. (Gen. 14:18; Luca 4:4) Ea avea un rol atât de important, încât, în Biblie, termenul „pâine” are, uneori, o semnificație extinsă, referindu-se la hrană, în general. (Mat. 6:11; Fap. 20:7, nota de studiu) De asemenea, pâinea reprezintă elementul central a două miracole bine cunoscute, pe care le-a înfăptuit Isus. (Mat. 16:9, 10) Unul dintre aceste miracole este consemnat în Ioan capitolul 6. După ce încheiaseră un tur de predicare, apostolii lui Isus s-au urcat împreună cu el într-o barcă și s-au dus pe malul opus al Mării Galileei, în zona Betsaidei, iar acolo au găsit un loc retras în care să se odihnească. (Mar. 6:7, 30-32; Luca 9:10) Însă, la puțin timp după aceea, mii de oameni au sosit acolo și s-au strâns în jurul lor. Isus nu i-a ignorat. Dimpotrivă, plin de bunătate, și-a făcut timp să-i învețe despre Regat și să-i vindece pe cei care erau bolnavi. Întrucât se făcea târziu, discipolii s-au întrebat ce vor mânca toți acei oameni. Unii aveau, probabil, la ei câteva alimente, însă cei mai mulți trebuiau să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare. (Mat. 14:15) w24.12 2 ¶1, 2

Primii noștri părinți, Adam și Eva, erau perfecți și trăiau într-o grădină paradiziacă. (Gen. 1:27; 2:7-9) Ei aveau perspectiva prețioasă de a trăi fericiți pentru totdeauna. Dar apoi a avut loc un eveniment tragic: și-au pierdut locuința paradiziacă, precum și perspectiva de a trăi veșnic. Ce moștenire puteau ei să le lase copiilor care urmau să li se nască? Biblia explică: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit”. (Rom. 5:12) Moștenirea lăsată de Adam este păcatul, care duce la moarte. Păcatul moștenit se aseamănă cu o datorie uriașă, pe care niciunul dintre noi nu o poate plăti. (Ps. 49:8) Isus a comparat păcatele cu „datoriile”. (Mat. 6:12; Luca 11:4) Când păcătuim, este ca și când am face o datorie la Iehova. De aceea, trebuie să plătim un preț pentru păcat. Dacă această datorie ar rămâne neachitată, ea ar fi anulată doar prin propria moarte. (Rom. 6:7) w25.02 2, 3 ¶2, 3

Considerăm că este un privilegiu să le împărtășim altora adevărul despre Regatul lui Dumnezeu. Însă această onoare nu îi este acordată oricui. De exemplu, când a fost pe pământ, Isus nu le-a permis spiritelor rele să depună mărturie despre el. (Luca 4:41) În prezent, o persoană nu poate avea privilegiul de a predica dacă nu întrunește anumite cerințe. Arătăm că prețuim acest privilegiu predicând oriunde și oricând este posibil. La fel ca Isus, obiectivul nostru este acela de a sădi semințele adevărului despre Regat în inima oamenilor și de a le uda. (Mat. 13:3, 23; 1 Cor. 3:6) În armonie cu exemplul lui Isus, organizația lui Iehova face mari eforturi pentru a-i ajuta pe alții să cunoască numele lui Dumnezeu. Un rol important în acest demers îl are Traducerea lumii noi, care restabilește numele divin în locurile în care apărea în original. În prezent, această traducere este disponibilă integral sau parțial în peste 270 de limbi. w24.04 9 ¶8, 9

Unii soți care se bucură de o căsnicie fericită și-au făcut obiceiul de a le arăta zilnic soțiilor cât de mult le iubesc. (1 Ioan 3:18) Un soț își poate manifesta afecțiunea față de soția sa prin gesturi mici, de exemplu, ținând-o de mână sau îmbrățișând-o cu căldură. De asemenea, ar putea să-i scrie un mesaj în care să-i spună „Mi-e dor de tine!” sau „Cum îți merge? E totul bine?”. Din când în când, el și-ar putea exprima iubirea scriindu-i pe o cartolină câteva cuvinte bine alese. Prin astfel de gesturi, un soț își onorează soția și contribuie la consolidarea căsniciei lor. Un soț care își onorează soția folosește cuvinte care îi ridică acesteia moralul și o încurajează. De exemplu, el nu uită să-și exprime aprecierea pentru tot ceea ce face soția lui ca să-l susțină. (Col. 3:15) Laudele lui sincere îi vor mișca inima soției sale. Ea se va simți în siguranță, iubită și onorată. w25.01 11 ¶15; 13 ¶16

În încheierea Psalmului 15, citim următoarea promisiune: „Cel ce face aceste lucruri nu se va clătina niciodată”. Din acest verset, înțelegem obiectivul principal al cerințelor lui Dumnezeu. El dorește să fim fericiți. Astfel, ne oferă îndrumarea de care avem nevoie pentru a ne putea bucura de binecuvântarea și ocrotirea sa. Oaspeții lui Iehova se vor bucura de un viitor minunat. Cei unși vor trăi în cer, unde Isus le-a pregătit „multe locuri de locuit”. (Ioan 14:2) Iar creștinii cu speranță pământească vor vedea împlinirea promisiunii din Revelația 21:3. Cu toții considerăm o mare onoare că am primit invitația de a fi oaspeți pentru totdeauna în cortul său! (Ps. 15:1-5) w24.06 13 ¶19, 20

Ce sens are termenul „glorie” în Biblie? El se referă la ceea ce îi conferă cuiva un caracter impozant. Iehova și-a manifestat gloria într-un mod impresionant la scurt timp după ce israeliții au fost eliberați din sclavia egipteană. Să ne imaginăm scena: milioane de israeliți sunt adunați la poalele muntelui Sinai „pentru a-l întâlni pe adevăratul Dumnezeu”. Un nor întunecat învăluie muntele. Deodată, pământul de sub picioarele lor începe să se zguduie din cauza unui cutremur puternic, însoțit, din câte se pare, de activitate vulcanică. În același timp, au loc și alte manifestări: fulgere, tunete și sunetul asurzitor al unui corn. (Ex. 19:16-18; 24:17; Ps. 68:8) Cât de impresionați trebuie să fi fost israeliții când au văzut această manifestare uluitoare a gloriei lui Iehova! În prezent, noi îi dăm glorie lui Iehova când le vorbim altora despre puterea sa impresionantă și despre calitățile sale remarcabile, precum și când îi atribuim meritele pentru ceea ce realizăm cu puterea sa. (Is. 26:12) w25.01 2, 3 ¶2, 3

La un moment dat, în timp ce israeliții se îndreptau spre Țara Promisă, mai mulți bărbați care dețineau poziții importante în cadrul națiunii l-au criticat pe Moise și au contestat autoritatea pe care însuși Iehova i-o dăduse. Ei au spus: „Toată adunarea este sfântă [nu numai Moise], toți din adunare, și Iehova este în mijlocul lor!”. (Num. 16:1-3) Era adevărat că Dumnezeu considera „toată adunarea” sfântă. Însă el îl alesese numai pe Moise să fie conducătorul națiunii. Criticându-l pe Moise, acei răzvrătiți îl criticau, de fapt, pe Iehova. Pentru ei, interesele personale – dorința de a primi mai multă putere și recunoaștere – erau mai importante decât voința lui Iehova. El i-a distrus pe instigatorii acestei revolte împreună cu miile lor de susținători. (Num. 16:30-35, 41, 49) Putem fi siguri că și în prezent Iehova îi dezaprobă pe cei care contestă măsurile organizatorice pe care le ia în favoarea noastră. w24.07 11 ¶11

Astăzi, majoritatea oamenilor resping și chiar iau în râs avertismentul Bibliei cu privire la sfârșitul sistemului în care trăim. (2 Pet. 3:3, 4) Deși există multe aspecte pe care nu le cunoaștem, trebuie să avem o credință de nezdruncinat că sfârșitul acestui sistem va veni la momentul fixat și că Iehova se va îngriji de noi. De asemenea, trebuie să ne consolidăm credința în mijlocul pe care Iehova îl folosește în prezent pentru a ne oferi îndrumare: „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45) Când va începe necazul cel mare, vom primi, probabil, instrucțiuni specifice, menite să ne protejeze viața. De aceea, încă de pe acum trebuie să ne întărim încrederea în cei aflați în fruntea organizației lui Iehova. Dacă acum nu urmăm cu încredere îndrumarea lor, este puțin probabil că o vom face în marele necaz. w24.09 11 ¶11, 12

Părinții creștini sunt conștienți că un copil nu moștenește credința în Dumnezeu. De-a lungul timpului, copilul ar putea fi preocupat de întrebări, precum: „De unde știu că există Dumnezeu? Pot avea încredere în Biblie?”. De fapt, chiar în Biblie găsim îndemnul de a ne folosi „puterea rațiunii” și de ‘a verifica toate lucrurile’. (Rom. 12:1; 1 Tes. 5:21) Prin urmare, cum ți-ai putea ajuta copilul să-și întărească credința? Îndeamnă-ți copilul să se convingă personal că ceea ce spune Biblia este adevărat. Când copilul tău pune întrebări, profită de această ocazie pentru a-i arăta cum poate găsi răspunsul cu ajutorul instrumentelor noastre de cercetare, cum ar fi Indexul Publicațiilor Watch Tower și Ghidul de cercetare pentru Martorii lui Iehova. În acesta din urmă, ar putea căuta la subiectul „Biblia”, subtitlul „Inspirată de Dumnezeu”, dovezi că Biblia nu este doar o carte bună scrisă de oameni, ci „cuvântul lui Dumnezeu”. (1 Tes. 2:13) w24.12 14, 15 ¶4, 5

Cum pot bătrânii să-l imite pe Isus? Este important să-i instruiască și să-i ajute pe frați, inclusiv pe cei relativ tineri, ca să poată primi responsabilități mai mari. Bătrânii nu trebuie să aștepte ca frații pe care îi instruiesc să fie perfecți. În schimb, ar trebui să le dea sfaturi iubitoare, astfel încât acești frați tineri să poată dobândi experiență și să înțeleagă cât de important este să fie umili, loiali și dispuși să le slujească altora. (1 Tim. 3:1; 1 Pet. 5:5) Isus le-a dat discipolilor săi nu numai responsabilitatea de a predica, ci și de a-i învăța pe alții. Probabil că discipolii s-au simțit nepregătiți pentru această misiune. Isus însă nu a avut nicio îndoială că o puteau duce la bun sfârșit. Mai mult, el și-a exprimat încrederea deplină în ei prin cuvintele: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine, așa vă trimit și eu pe voi”. (Ioan 20:21) w24.10 16 ¶15; 17 ¶17

David a fost un rege important. În plus, el a fost muzician, poet, războinic și profet. David s-a confruntat cu multe încercări. Câțiva ani, a trăit ca fugar din cauza regelui Saul, care era măcinat de invidie. După ce a devenit rege, David a trebuit din nou să fugă ca să-și salveze viața când fiul său Absalom a încercat să-l detroneze. În pofida dificultăților și a propriilor greșeli, David i-a rămas loial lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții. Iehova l-a descris drept „un om după inima” lui. Fără îndoială, sfaturile lui David merită toată atenția noastră! (1 Regi 15:5) Să analizăm, de exemplu, sfaturile pe care David i le-a dat lui Solomon, fiul și succesorul său. Iehova îl alesese pe acest tânăr ca să continue să promoveze închinarea curată și să construiască un templu spre gloria lui Dumnezeu. (1 Cron. 22:5) Dar Solomon avea să întâmpine dificultăți. Ce sfaturi i-a dat David? David i-a spus fiului său că, dacă asculta de Iehova, avea să reușească în viață. (1 Regi 2:2, 3) w24.11 10 ¶9-11

Un soț care își abuzează soția fizic sau verbal trebuie să facă unii pași pentru a-și repara relația cu Iehova și cu soția sa. Primul, trebuie să conștientizeze că are o problemă serioasă. Nimic nu poate fi ascuns privirii lui Iehova. (Ps. 44:21; Ecl. 12:14; Evr. 4:13) Al doilea, trebuie să pună capăt comportamentului abuziv și să se schimbe. (Prov. 28:13) Al treilea, trebuie să recunoască în fața soției sale și a lui Iehova cât de mult i-a rănit și să le ceară cu sinceritate iertare. (Fap. 3:19) De asemenea, trebuie să-l implore pe Iehova să-i dea dorința de a se schimba și să-l ajute să-și țină sub control gândurile, vorbirea și acțiunile. (Ps. 51:10-12; 2 Cor. 10:5; Filip. 2:13) Al patrulea, trebuie să acționeze în armonie cu rugăciunile sale, învățând să urască violența și vorbirea abuzivă sub toate formele lor. (Ps. 97:10) Al cincilea, trebuie să le ceară imediat ajutorul păstorilor iubitori din congregație. (Iac. 5:14-16) Al șaselea, trebuie să-și facă un plan pentru a evita în viitor un astfel de comportament. w25.01 11 ¶14

Îl iubești pe Iehova Dumnezeu, Cel care ți-a oferit nenumărate daruri, inclusiv viața? Vrei să-ți arăți iubirea față de el? Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este aceea de a-ți dedica viața lui și apoi de a-ți simboliza dedicarea prin botezul în apă. Dacă vei face acești pași, vei intra în familia lui Iehova. Prin urmare, Tatăl și Prietenul tău te va îndruma și-ți va purta de grijă deoarece vei fi al lui. (Ps. 73:24; Is. 43:1, 2) De asemenea, dedicarea și botezul îți dau perspectiva de a te bucura de viață fără sfârșit. (1 Pet. 3:21) Însă există ceva care te reține să te botezi? Dacă da, nu ești singurul. Milioane de persoane au trebuit să facă schimbări în conduită și în modul de gândire ca să se califice pentru botez. În prezent, ele îi slujesc lui Iehova cu bucurie și zel. w25.03 2 ¶1, 2

Deseori, Biblia aseamănă păcatul cu o povară grea. Făcând referire la propriile păcate, regele David a spus: „Nelegiuirile mele îmi acoperă capul; sunt o povară apăsătoare, sunt prea grele ca să le duc”. (Ps. 38:4) Totuși, Iehova iartă păcatele celor ce se căiesc. (Ps. 25:18; 32:5) Termenul ebraic redat prin „a ierta” înseamnă, în esență, „a ridica” sau „a duce”. L-am putea asemăna pe Iehova cu un bărbat puternic, care ridică, în mod figurativ, povara păcatului de pe umerii noștri și o duce departe. Dar cât de departe duce Iehova păcatele noastre? În Psalmul 103:12 găsim următoarea imagine sugestivă: „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre”. Estul și vestul sunt puncte cardinale diametral opuse. Ele nu se întâlnesc niciodată. Cu alte cuvinte, Iehova duce păcatele foarte departe de noi, mai departe decât ne putem imagina. Este impresionant modul în care Iehova dorește să ne asigure că iertarea sa este deplină! w25.02 9 ¶5, 6

După întoarcerea lui Isus la cer, apostolul Petru a vindecat în mod miraculos un olog din naștere. (Fap. 1:8, 9; 3:2, 6-8) Așa cum era de așteptat, acest miracol extraordinar a atras în jurul lui Petru o mulțime de oameni. (Fap. 3:11) Avea Petru să fie măgulit de gloria acelui moment, ținând cont că provenea dintr-un mediu în care se punea mare accent pe poziție și proeminență? Nu. Plin de umilință, Petru nu și-a atribuit meritul pentru acel miracol, ci a îndreptat laudele către Iehova și Isus, cei cărora le reveneau pe bună dreptate. El a spus: „Prin numele [lui Isus] și prin credința noastră în numele său a fost întărit omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți”. (Fap. 3:12-16) Și noi putem cultiva umilință urmând exemplul lui Petru. Noi le slujim altora deoarece îi iubim pe Iehova și pe semeni, nu pentru că vrem să fim admirați de oameni. Arătăm că suntem cu adevărat umili dacă le slujim cu bucurie lui Iehova și fraților noștri, indiferent că eforturile noastre sunt remarcate sau nu. (Mat. 6:1-4) w25.03 10, 11 ¶11, 12

Pentru a participa cu mai mult entuziasm la lucrarea de predicare, este important să nu pierdem din vedere motivația noastră, și anume iubirea pentru Iehova și pentru semeni. (Mat. 22:37-39) Să ne imaginăm cât de bucuros este Iehova când vede că participăm la lucrarea încredințată de el și cât de fericiți sunt oamenii când încep să studieze Biblia! De asemenea, să nu uităm că cei care reacționează în mod pozitiv la mesajul nostru și decid să-i slujească lui Iehova vor trăi veșnic. (Ioan 6:40) Să presupunem însă că te afli într-o situație care îți limitează libertatea de deplasare. În acest caz, concentrează-te asupra a ceea ce poți face în situația în care ești pentru a-ți arăta iubirea față de Iehova și față de semeni. În timpul pandemiei de COVID-19, Samuel și soția lui, Dania, au fost izolați la domiciliu. În acea perioadă dificilă, ei au depus mărturie cu regularitate prin telefon și scrisori și au condus studii biblice pe Zoom. Problemele cu care s-au confruntat Samuel și Dania le-au impus limite, însă ei au făcut tot ce au putut în situația lor și astfel au găsit bucurie. w24.04 18, 19 ¶15, 16

Deși căsătoria nu este o condiție pentru a fi fericit, mulți creștini celibatari – indiferent că sunt tineri sau mai puțin tineri – caută un partener de căsătorie potrivit. Desigur, înainte de a începe o perioadă de curtare, trebuie să te întrebi dacă ești pregătit din punct de vedere financiar, spiritual și emoțional pentru a-ți întemeia o familie. (1 Cor. 7:36) Este esențial să stabilești ce anume cauți la un partener de căsătorie înainte de a începe perioada de curtare. În caz contrar, ai putea trece cu vederea pe cineva care ți-ar putea fi un bun partener sau ai putea începe o perioadă de cunoaștere cu cineva care nu este potrivit pentru tine. Desigur, orice potențial partener de căsătorie trebuie să fie un creștin botezat. (1 Cor. 7:39) Dar nu orice creștin botezat poate fi un bun partener de căsătorie pentru tine. Așadar, întreabă-te: „Ce obiective urmăresc în viață? Ce calități trebuie să aibă partenerul meu de căsătorie? Sunt așteptările mele rezonabile?”. w24.05 20 ¶1; 21 ¶3

Cum puteți gestiona problemele și neînțelegerile care apar în timpul perioadei de curtare? Dacă între voi apar din când în când neînțelegeri, aceasta nu înseamnă neapărat că relația voastră este un eșec. În orice cuplu există diferențe de opinie. Însă o căsnicie puternică este alcătuită din două persoane care se străduiesc să se adapteze la diferențele dintre ele. Așadar, modul în care reușiți să vă rezolvați problemele în perioada de cunoaștere arată dacă veți avea sau nu o căsnicie reușită. De aceea, întrebați-vă: „Când apare o problemă, putem să discutăm despre ea cu calm și respect? Ne recunoaștem imediat propriile greșeli și suntem dispuși să facem îmbunătățiri? Suntem gata să cedăm, să ne cerem scuze și să iertăm?”. (Ef. 4:31) Totuși, dacă în perioada de curtare între voi apar în mod constant neînțelegeri și certuri, foarte probabil că situația nu se va schimba după ce vă veți căsători. Iar dacă vă dați seama că cealaltă persoană nu este potrivită pentru voi, decizia cea mai înțeleaptă pentru amândoi este să puneți capăt perioadei de curtare. w24.05 29 ¶12

Putem avea o influență pozitivă în congregație dacă susținem cu fermitate normele drepte ale lui Iehova și luăm decizii bine ancorate în principiile biblice. Pe măsură ce cunoștința și credința noastră vor crește, vom fi mai statornici în adevăr. Nu vom fi indeciși, inconsecvenți și nici influențați cu ușurință de învățături false sau de gândirea lumească. (Ef. 4:14; Iac. 1:6-8) Cultivând astfel de calități, îi vom putea ajuta, la rândul nostru, pe cei care trec prin încercări. (1 Tes. 3:2, 3) Bătrânii de congregație trebuie să fie cumpătați în obiceiuri, cu o minte sănătoasă, ordonați și rezonabili. Acești bărbați au o influență stabilizatoare asupra altora ‘urmând îndeaproape cuvântul fidel’. (Tit 1:9; 1 Tim. 3:1-3) Prin propriul exemplu și prin activitatea de păstorire, bătrânii îi ajută pe vestitori să aibă obiceiuri bune în ce privește asistarea la întruniri, participarea la lucrarea de predicare și studiul personal. Când frații și surorile trec prin situații grele, care le provoacă neliniște, bătrânii îi încurajează ajutându-i să se bazeze pe Iehova și să se concentreze asupra promisiunilor sale. w24.06 31 ¶16-18

Pe parcursul serviciului său pământesc, Isus i-a învățat pe oameni despre caracterul iertător al Tatălui său. De exemplu, el a făcut aceasta prin intermediul ilustrării despre fiul pierdut. Acel tânăr a adoptat, pentru un timp, un mod de viață păcătos. Totuși, „și-a venit în fire” și a decis să se întoarcă acasă. Cum a reacționat tatăl? În timp ce fiul „era încă departe, tatăl lui l-a zărit . . . A alergat spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat cu tandrețe”. Fiul intenționa să-i ceară tatălui să-l primească doar ca slujitor în casa lui, însă tatăl l-a numit „acest fiu al meu” și i-a redat locul pe care îl avusese în familie. Tatăl a spus: „Era pierdut și a fost găsit”. (Luca 15:11-32) În existența sa preumană, Isus îl văzuse, cu siguranță, de nenumărate ori pe Tatăl său manifestând o astfel de compasiune față de oamenii care se căiseră de păcate. Ce imagine emoționantă și încurajatoare a zugrăvit Isus despre Tatăl său îndurător, Iehova! w24.08 11 ¶11, 12

Un creștin cu o minte sănătoasă se străduiește să ia decizii bune, care reflectă modul de gândire al lui Iehova. El este conștient că nimic nu e mai important în viața sa decât prietenia cu Iehova. În plus, are o perspectivă echilibrată asupra propriei persoane și știe că nu are răspunsuri la toate întrebările. El își demonstrează încrederea în Dumnezeu cerându-i ajutor în rugăciune de repetate ori și cu umilință. Suntem conștienți că trebuie să continuăm să-i cerem ajutor în rugăciune, indiferent de capacitățile înnăscute pe care le avem. Trebuie să-i cerem îndrumare, îndeosebi când avem de luat decizii importante, fiind siguri că el știe ce este cel mai bine pentru noi. Cât de recunoscători suntem că Iehova ne-a creat cu capacitatea de a-i reflecta calitățile. (Gen. 1:26) Totuși, să ne amintim că nu putem să-l imităm în mod perfect. (Is. 55:9) w25.03 11 ¶13; 13 ¶17, 18

E bine să nu le atribuim altora motivații greșite. Dacă ceilalți nu își exprimă recunoștința față de generozitatea noastră, ne-am putea întreba: „Sunt ei lipsiți de recunoștință sau au uitat, pur și simplu, să și-o manifeste?”. Ar putea fi și alte motive pentru care nu au reacționat așa cum ne-am fi așteptat noi. De exemplu, deși unii simt o recunoștință profundă pentru ajutorul pe care îl primesc, le este greu să și-o exprime. Alții s-ar putea simți stânjeniți când sunt ajutați, mai ales dacă, în trecut, ei au fost cei care le-au oferit altora ajutor. Indiferent de situație, iubirea creștină ne va determina să le atribuim motivații bune fraților noștri și să continuăm să dăruim cu bucurie. (Ef. 4:2) Să fim răbdători. Iată ce a spus înțeleptul rege Solomon cu privire la generozitate: „Aruncă-ți pâinea pe ape, căci după multe zile o vei găsi iarăși”. (Ecl. 11:1) Așa cum reiese din aceste cuvinte, unii ar putea reacționa la generozitatea noastră „după multe zile”. w24.09 30 ¶18, 19

Uneori, în congregație se anunță că un colaborator a fost mustrat. Într-o astfel de situație, putem continua să stăm în compania acelui frate deoarece știm că s-a căit și a renunțat la conduita lui greșită. El face în continuare parte din congregație și are nevoie de încurajarea pe care o poate obține petrecând timp cu ceilalți colaboratori. (Evr. 10:24, 25) Însă situația este foarte diferită în cazul unei persoane care a fost înlăturată din congregație. Cu această persoană ‘nu mai avem legături’, ‘nici măcar nu mâncăm’ cu ea. (1 Cor. 5:11) Să înțelegem că ar trebui să o ignorăm complet? Nu neapărat. Bineînțeles, nu vom socializa cu acea persoană. Totuși, creștinii își pot folosi conștiința instruită pe baza Bibliei pentru a decide dacă vor invita la o întrunire o persoană care a fost înlăturată din congregație – probabil, o rudă sau cineva cu care au fost prieteni. w24.08 30 ¶13, 14