Note explicative
1. Ce este Babilonul cel Mare
De unde știm că „Babilonul cel Mare” reprezintă toate religiile false? (Revelația 17:5) Iată câteva indicii:
Are influență asupra întregului pământ. Biblia spune despre Babilonul cel Mare că stă pe „mulțimi” și pe „națiuni” și că „domnește peste regii pământului”. (Revelația 17:15, 18)
Nu este o putere politică sau comercială. „Regii pământului” și „negustorii” vor supraviețui distrugerii lui. (Revelația 18:9, 15)
Îl dezonorează pe Dumnezeu. Religia falsă este numită „prostituată” deoarece încheie alianțe cu guverne pentru a obține bani și alte favoruri. (Revelația 17:1, 2) Ea induce în eroare oameni din toate națiunile și se face vinovată de moartea multora. (Revelația 18:23, 24)
Revenire la lecția 13, punctul 6
2. Când avea să apară Mesia?
Biblia a prezis că Mesia avea să apară la sfârșitul unei perioade cunoscute drept „cele 69 de săptămâni”. (Citiți Daniel 9:25.)
Când au început cele 69 de săptămâni? În anul 455 î.e.n. Atunci, guvernatorul Neemia a sosit la Ierusalim pentru lucrările „de restabilire și de reconstruire” ale orașului. (Daniel 9:25; Neemia 2:1, 5-8)
Cât timp aveau să dureze cele 69 de săptămâni? În unele profeții biblice, o zi reprezintă un an. (Numerele 14:34; Ezechiel 4:6) Așadar, fiecare săptămână reprezintă șapte ani. În această profeție, 69 de săptămâni reprezintă 483 de ani (69 x 7).
Când s-au sfârșit cele 69 de săptămâni? Dacă numărăm 483 de ani începând cu anul 455 î.e.n., ajungem în anul 29 e.n.a Acesta este exact anul în care Isus a fost botezat și a devenit Mesia! (Luca 3:1, 2, 21, 22)
Revenire la lecția 15, punctul 5
3. Proceduri medicale ce implică folosirea sângelui
Există proceduri medicale ce implică folosirea sângelui pacientului. Unele dintre acestea – cum ar fi donarea propriului sânge sau stocarea acestuia înaintea unei intervenții chirurgicale – nu sunt acceptabile pentru creștini. (Deuteronomul 15:23)
Cu toate acestea, alte proceduri ar putea fi acceptabile. Printre ele se numără analizele de sânge, hemodializa, hemodiluția, cell salvage-ul și folosirea bypassului cardiopulmonar. Fiecare creștin trebuie să decidă personal cum va fi folosit propriul sânge pe parcursul unei intervenții chirurgicale, al unor analize medicale sau al unei terapii curente. Modul în care aceste proceduri medicale sunt aplicate s-ar putea să difere de la un medic la altul. Prin urmare, înainte de a accepta o intervenție chirurgicală, o analiză medicală sau o terapie, un creștin trebuie să știe exact cum va fi folosit sângele lui. Gândește-te la următoarele întrebări:
Dacă o parte din sângele meu este deviat în afara corpului, iar circuitul este întrerupt o vreme, îmi va permite conștiința să consider că acest sânge face în continuare parte din corpul meu și, deci, nu trebuie vărsat „pe pământ”? (Deuteronomul 12:23, 24)
Îmi va fi tulburată conștiința instruită pe baza Bibliei dacă, în timpul unei proceduri medicale, o parte din propriul sânge este prelevat, tratat și reintrodus în corpul meu sau aplicat pe plaga operatorie?
Revenire la lecția 39, punctul 3
4. Separare
Cuvântul lui Dumnezeu nu încurajează separarea și spune clar că aceasta nu îi acordă niciunuia dintre parteneri dreptul de a se recăsători. (1 Corinteni 7:10, 11) Cu toate acestea, există unele situații în care un creștin ar putea avea în vedere separarea.
Refuzul soțului de a se îngriji de familie: Soțul refuză să se îngrijească de familie pe plan material, până acolo încât familiei îi lipsesc cele necesare vieții. (1 Timotei 5:8)
Abuzul fizic sever: Abuzul fizic care pune în pericol sănătatea sau chiar viața partenerului. (Galateni 5:19-21)
Periclitarea gravă a relației cu Iehova: Soțul sau soția face imposibil ca partenerul să-i slujească lui Iehova. (Faptele 5:29)
5. Sărbători
Creștinii nu participă la sărbători pe care Iehova le dezaprobă. Însă fiecare creștin își va folosi conștiința instruită pe baza Bibliei pentru a decide cum să se comporte în unele situații ce au legătură cu astfel de sărbători. Iată câteva exemple.
Cineva îți urează „Sărbători fericite!”. Ai putea pur și simplu răspunde „Mulțumesc!”. Dacă persoana dorește să afle mai multe, i-ai putea explica de ce nu ții o anumită sărbătoare.
Partenerul tău de căsătorie, care nu este Martor al lui Iehova, te invită, cu ocazia unei sărbători, să iei masa alături de unele rude ale sale. Dacă conștiința îți permite să mergi, i-ai putea explica dinainte partenerului tău că, dacă pe parcursul mesei ceilalți vor participa la unele obiceiuri păgâne, tu nu vei lua parte la aceste obiceiuri.
Angajatorul îți oferă o primă în perioada sărbătorilor. Ar trebui să o refuzi? Nu neapărat. Consideră el că acea primă este legată de sărbătoarea respectivă? Sau e doar o dovadă de apreciere pentru munca ta?
Cineva îți oferă un cadou în perioada sărbătorilor. Persoana îți spune: „Știu că tu nu ții această sărbătoare, dar vreau să-ți dau acest cadou”. Probabil că este doar un gest de amabilitate. Privind lucrurile din altă perspectivă, ai vreun motiv să crezi că persoana încearcă să-ți testeze credința sau să te implice în acea sărbătoare? După ce analizezi situația, tu ești cel care vei decide dacă vei accepta sau nu cadoul. Indiferent ce decizii am lua, vrem să ne păstrăm conștiința curată și să-i fim fideli lui Iehova. (Faptele 23:1)
Revenire la lecția 44, punctul 1
6. Boli infecțioase
Întrucât îi iubim pe oameni, suntem foarte atenți să nu le transmitem semenilor noștri boli infecțioase. Acest lucru este valabil fie că suferim de o boală contagioasă, fie că avem motive să credem că le-am putea transmite altora o astfel de boală. Acționăm astfel deoarece Biblia ne poruncește: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. (Romani 13:8-10)
În mod concret, ce presupune respectarea acestei porunci? O persoană infectată nu ar trebui să-și manifeste afecțiunea îmbrățișându-i sau sărutându-i pe semenii ei. Persoana infectată nu ar trebui să se simtă ofensată dacă, pentru a-și proteja familia, cineva nu o invită la el acasă. Înainte de a se boteza, ea trebuie să-l informeze pe coordonatorul corpului de bătrâni astfel încât să se ia măsuri pentru protecția celorlalți candidați la botez. O persoană care ar fi putut contracta o boală infecțioasă ar trebui să facă un test de sânge înainte de a începe o perioadă de curtare. Procedând astfel, dovedești că îți iubești semenii și că ești preocupat „nu doar de propriile interese, ci și de interesele altora”. (Filipeni 2:4)
Revenire la lecția 56, punctul 2
7. Afaceri și chestiuni legale
Putem preveni multe probleme dacă punem în scris orice înțelegere de natură financiară, chiar și atunci când aceasta este încheiată între doi creștini. (Ieremia 32:9-12) Cu toate acestea, între creștini ar putea apărea mici dezacorduri cu privire la bani sau alte chestiuni. În majoritatea cazurilor, ei ar trebui să le rezolve cu promptitudine, dar și în mod pașnic și discret.
Cum ar trebui însă rezolvate chestiunile mai grave, cum ar fi frauda sau calomnia? (Citiți Matei 18:15-17.) Isus ne-a dat trei îndrumări ce trebuie respectate:
Încercați să rezolvați problema între voi. (Vezi versetul 15.)
Dacă situația nu se rezolvă, poți apela pentru ajutor la unu sau doi frați maturi din congregație. (Vezi versetul 16.)
Doar în cazul în care problema rămâne nerezolvată, ea poate fi adusă în atenția bătrânilor. (Vezi versetul 17.)
În majoritatea cazurilor, nu ar trebui să-i chemăm în judecată pe frații noștri, deoarece aceasta ar pune într-o lumină negativă numele lui Iehova și congregația. (1 Corinteni 6:1-8) Există totuși situații în care se impune intentarea unui proces, cum ar fi divorțul, încredințarea unui copil, obținerea pensiei alimentare, indemnizația de asigurare, falimentul sau validarea unui testament. Dacă un creștin se folosește de aceste măsuri legale pentru a rezolva astfel de situații într-un mod cât mai pașnic, el nu încalcă sfaturile Bibliei.
În cazul unor infracțiuni precum violul, abuzul asupra copilului, agresiunea, furtul major sau omuciderea, creștinul care aduce situația la cunoștința autorităților laice nu încalcă sfaturile Bibliei.
a Din 455 î.e.n. până în anul 1 î.e.n. sunt 454 de ani. Din 1 î.e.n. până în 1 e.n. este un an (nu a existat anul 0). Din 1 e.n. până în 29 e.n. sunt 28 de ani. Astfel obținem un total de 483 de ani.