Să rămânem aproape de organizația lui Iehova

DISCIPOLUL Iacov a scris: „Apropiați-vă de Dumnezeu, și el se va apropia de voi!”. (Iac. 4:8) Da, Iehova nu este nici prea măreț și nici prea departe ca să ne asculte rugăciunile, deși suntem imperfecți. (Fap. 17:27) Ne putem apropia de Dumnezeu cultivând o relație strânsă cu el. Cum anume? Rugându-ne lui cu sinceritate. (Ps. 39:12) De asemenea, ne putem apropia mai mult de Dumnezeu studiind cu regularitate Cuvântul său, Biblia. În acest fel, ajungem să cunoaștem personalitatea lui Iehova Dumnezeu, scopurile sale și voința sa cu privire la oameni. (2 Tim. 3:16, 17) Astfel, învățăm să-l iubim și cultivăm teama sănătoasă de a nu-i displăcea. (Ps. 25:14)

² Însă ne putem apropia de Iehova doar prin intermediul Fiului său, Isus. (Ioan 17:3; Rom. 5:10) Niciun om nu ne-ar fi putut revela mai bine decât Isus modul de gândire al lui Iehova. El îl cunoștea atât de bine pe Tatăl său, încât a putut spune: „Nimeni nu știe cine este Fiul decât Tatăl și nimeni nu știe cine este Tatăl decât Fiul și cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie”. (Luca 10:22) Prin urmare, când studiem evangheliile pentru a învăța cum gândea și simțea Isus, noi învățăm cum gândește și simte Iehova. Iar aceasta ne ajută să ne apropiem mai mult de Dumnezeul nostru.

³ Sub conducerea Fiului lui Dumnezeu, putem cultiva o relație strânsă cu Iehova dacă rămânem aproape de partea vizibilă a organizației lui Iehova, care ne învață cum să facem voința sa. După cum s-a profețit în Matei 24:45-47, Stăpânul, Isus Cristos, a numit un ‘sclav fidel și prevăzător’ ca să dea casei credinței „hrană la timpul potrivit”. În prezent, sclavul fidel ne pune la dispoziție hrană spirituală din abundență. Prin acest canal vizibil, Iehova ne sfătuiește să citim zilnic Cuvântul său, să asistăm cu regularitate la întruniri și să participăm din plin la predicarea ‘veștii bune despre regat’. (Mat. 24:14; 28:19, 20; Ios. 1:8; Ps. 1:1-3) Noi nu vrem niciodată să privim sclavul fidel din punct de vedere uman. Trebuie să ne străduim să rămânem aproape de partea vizibilă a organizației lui Iehova și să urmăm îndrumările pe care aceasta ni le oferă. Procedând astfel, ne vom apropia mai mult de Dumnezeul nostru, Iehova, și ne vom simți întăriți și ocrotiți când trecem prin încercări.

DE CE SE ÎNTEȚESC ÎNCERCĂRILE

⁴ Dacă ești de mulți ani la adevăr, știi ce înseamnă să perseverezi când integritatea îți este pusă la încercare. Însă, chiar dacă ai ajuns să-l cunoști pe Iehova și să te asociezi cu poporul său doar de puțin timp, ai simțit că Satan Diavolul li se opune celor care se supun suveranității lui Iehova. (2 Tim. 3:12) Așadar, indiferent prin câte încercări ai trece, nu trebuie să-ți fie teamă sau să te simți descurajat. Iehova promite că te va susține și te va răsplăti eliberându-te și oferindu-ți viață veșnică. (Evr. 13:5, 6; Rev. 2:10)

⁵ În aceste ultime zile ale sistemului lui Satan, cu toții ne putem confrunta cu încercări. După instituirea Regatului lui Dumnezeu în 1914, lui Satan nu i s-a mai permis accesul în cerurile lui Iehova. El și îngerii lui răi au fost exilați în vecinătatea pământului. Vaiurile tot mai mari care au început din 1914, între care se numără și persecutarea tot mai crâncenă a slujitorilor dedicați ai lui Iehova, sunt un rezultat al mâniei lui Satan și o dovadă că trăim în zilele din urmă ale conducerii lui nelegiuite asupra omenirii. (Rev. 12:1-12)

⁶ Înfuriat din cauza înjosirii sale, Satan știe că nu mai are decât puțin timp. Împreună cu demonii lui, el face tot posibilul să oprească lucrarea de predicare a Regatului și să distrugă unitatea slujitorilor lui Iehova. De aceea, trebuie să purtăm un război spiritual, care este descris drept o luptă „nu împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităților, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale rele din locurile cerești”. Dacă vrem să ieșim învingători, de partea lui Iehova, nu trebuie să cedăm în această luptă, ci trebuie să ne păstrăm armura spirituală intactă. Trebuie să ‘rămânem neclintiți împotriva stratagemelor’ Diavolului. (Ef. 6:10-17) Acest lucru înseamnă să perseverăm.

SĂ CULTIVĂM PERSEVERENȚĂ

⁷ Perseverența este capacitatea de a face față dificultăților sau necazurilor. În sens spiritual, ea înseamnă să fim hotărâți să facem ce este drept în pofida dificultăților, a opoziției, a persecuției sau a oricăror altor factori care ne-ar putea face să ne pierdem integritatea față de Dumnezeu. Perseverența trebuie cultivată. Iar aceasta pretinde timp. Pe măsură ce facem progrese spirituale, învățăm tot mai mult să perseverăm. Înfruntând testele minore ale credinței care apar la începutul vieții de creștin, vom deveni mai puternici și vom reuși să facem față încercărilor mai grele care vor veni în mod sigur. (Luca 16:10) Nu ne putem permite să așteptăm până când ne vom confrunta cu încercări mai mari ca să luăm hotărârea de a rămâne fermi în credință! Trebuie să luăm această decizie înainte ca încercările să se abată asupra noastră. Arătând că perseverența trebuie cultivată împreună cu alte calități divine, apostolul Petru a scris: „Depuneți toate eforturile ca să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute, cunoștința, la cunoștință, stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine, perseverența, la perseverență, devoțiunea sfântă, la devoțiunea sfântă, afecțiunea frățească, la afecțiunea frățească, iubirea”. (2 Pet. 1:5-7; 1 Tim. 6:11)

⁸ În scrisoarea lui, discipolul Iacov a arătat cât de important este să cultivăm perseverența: „Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări, știind că credința voastră astfel încercată duce la perseverență. Dar lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic”. (Iac. 1:2-4) Potrivit acestor cuvinte, creștinii trebuie să se bucure când trec prin încercări, deoarece ele îi ajută să cultive perseverență. Privești și tu așa lucrurile? Iacov a arătat și că perseverența are de îndeplinit o lucrare în ce privește rafinarea personalității noastre creștine, ajutându-ne să fim pe deplin plăcuți lui Dumnezeu. Da, noi cultivăm perseverență zi de zi în timp ce înfruntăm cu succes încercările. La rândul ei, perseverența produce alte calități de care avem nevoie.

⁹ Perseverența noastră îi bucură inima lui Iehova și îl va îndemna să ne răsplătească cu viață veșnică. Iacov a mai spus: „Fericit este omul care perseverează în încercare, pentru că, după ce va fi aprobat, va primi coroana vieții, pe care Iehova le-a promis-o celor ce îl iubesc”. (Iac. 1:12) Da, noi perseverăm deoarece viața noastră este în joc. Fără perseverență, nu putem rămâne în adevăr. Dacă cedăm influențelor lumii, vom ajunge din nou în mijlocul ei. Fără perseverență, nu vom mai avea spiritul lui Iehova și, astfel, nu vom mai putea produce rodul acestuia.

¹⁰ Ca să putem persevera în aceste timpuri grele, trebuie să cultivăm o atitudine corectă față de încercări. Să ne amintim ce a scris Iacov: „Considerați [încercările] drept o mare bucurie”. Nu este ușor să avem o astfel de atitudine, având în vedere suferința fizică sau psihică pe care am putea-o simți. Dar să nu uităm că este în joc viitorul nostru! O întâmplare prin care au trecut apostolii ne ajută să înțelegem cum putem fi bucuroși în pofida necazurilor. Aceasta este consemnată în cartea Faptele, unde citim: „I-au chemat pe apostoli, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră considerați demni să fie dezonorați pentru numele său”. (Fap. 5:40, 41) Apostolii au înțeles că au suferit deoarece ascultaseră de porunca lui Isus și și-au dat seama că Iehova îi aprobase. Ani mai târziu, când a scris prima sa scrisoare inspirată, apostolul Petru a vorbit despre importanța faptului de a suferi de dragul dreptății. (1 Pet. 4:12-16)

¹¹ O altă întâmplare îi are în prim-plan pe Pavel și pe Sila. În timp ce slujeau ca misionari în Filipi, ei au fost arestați și acuzați că tulburau liniștea orașului și că predicau obiceiuri contrare legii. Ca urmare, au fost bătuți cu cruzime și apoi aruncați în închisoare. Potrivit relatării biblice, în timp ce se aflau încă acolo, cu rănile neîngrijite, „pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și îi cântau laude lui Dumnezeu, iar deținuții îi ascultau”. (Fap. 16:16-25) Pavel și tovarășul lui au avut un punct de vedere corect cu privire la suferința lor pentru Cristos. Aceasta nu era doar o dovadă că-și păstraseră integritatea înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, ci era și o modalitate de a depune în continuare mărturie celor care ar fi dorit să asculte vestea bună. Era în joc și viața altor oameni. În aceeași noapte, temnicerul și familia sa au ascultat vestea bună și au devenit discipoli. (Fap. 16:26-34) Pavel și Sila au avut încredere în Iehova și în puterea sa și au știut că el dorește să-i sprijine în încercările lor. Și n-au fost dezamăgiți.

¹² Și în prezent, Iehova ne susține dându-ne tot ce avem nevoie când trecem prin încercări. El vrea să perseverăm. El ne-a dat Cuvântul său inspirat, din care dobândim o cunoștință exactă referitoare la scopul său. Iar această cunoștință ne întărește credința. Avem posibilitatea de a ne asocia cu frații noștri de credință și de a-i aduce un serviciu sacru lui Iehova. De asemenea, avem privilegiul rugăciunii, care ne ajută să ne păstrăm o relație strânsă cu Iehova. El ne ascultă cuvintele de laudă și cererile sincere de a ne ajuta să ne păstrăm o poziție curată înaintea lui. (Filip. 4:13) În plus, să nu uităm că putem primi putere meditând la speranța care ne este pusă înainte. (Mat. 24:13; Evr. 6:18; Rev. 21:1-4)

SĂ PERSEVERĂM ÎN ORICE FEL DE ÎNCERCĂRI

¹³ Încercările de azi se aseamănă foarte mult cu cele cărora au trebuit să le facă față primii discipoli ai lui Isus Cristos. În timpurile moderne, Martorii lui Iehova au suferit din cauza abuzurilor verbale și fizice din partea opozanților dezinformați. La fel ca în zilele apostolilor, cea mai mare parte a opoziției este cauzată de fanatici religioși, ale căror învățături și obiceiuri false sunt demascate în Cuvântul lui Dumnezeu. (Fap. 17:5-9, 13) Uneori, slujitorii lui Iehova au depășit aceste probleme cerându-și drepturile garantate prin lege. (Fap. 22:25; 25:11) Cu toate acestea, unii conducători au impus interdicții oficiale activității noastre, în încercarea de a opri lucrarea de predicare. (Ps. 2:1-3) În astfel de situații, noi imităm în mod curajos exemplul apostolilor fideli, care au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”. (Fap. 5:29)

¹⁴ Pe măsură ce spiritul naționalist este din ce în ce mai răspândit pe pământ, se fac tot mai multe presiuni asupra celor care predică vestea bună, ca să-și abandoneze serviciul încredințat de Dumnezeu. De aceea, toți slujitorii lui Iehova înțeleg mai bine avertismentul din Revelația 14:9-12 cu privire la închinarea ‘la fiară și la imaginea ei’, precum și semnificația următoarelor cuvinte ale lui Ioan: „De aceea au nevoie de perseverență sfinții, cei care respectă poruncile lui Dumnezeu și țin cu tărie la credința în Isus”.

¹⁵ Din cauza războaielor, a revoluțiilor, a persecuției fățișe sau a interdicțiilor oficiale, s-ar putea să vă fie imposibil să vă închinați în mod deschis lui Dumnezeu. În unele situații, nu se pot ține întruniri ale congregației. Legătura cu filiala ar putea fi întreruptă; la fel și vizitele supraveghetorului de circumscripție. Este posibil să nu puteți intra în posesia publicațiilor. Ce trebuie să faceți în astfel de situații?

¹⁶ Răspunsul este următorul: Faceți tot ce puteți și cât de mult puteți în situația dată. Ați putea studia personal. V-ați putea întruni în grupuri mici în case particulare. Ca bază pentru discuție la întruniri pot fi folosite publicații mai vechi și Biblia. Nu fiți neliniștiți sau îngrijorați. În general, Corpul de Guvernare reușește în scurt timp să ia legătura, într-un fel sau altul, cu frații aflați în poziții de răspundere.

¹⁷ Chiar dacă ești izolat de toți frații de credință, nu uita că nu ești izolat de Iehova și de Fiul său, Isus Cristos. Îți poți păstra vie speranța. Iehova îți aude în continuare rugăciunile și te poate întări prin spiritul său. Caută îndrumarea lui. Nu uita că ești un slujitor al lui Iehova și un discipol al lui Isus Cristos. De aceea, când ți se ivesc ocazii de a predica, folosește-te din plin de ele. Iehova îți va binecuvânta eforturile și, nu după mult timp, este posibil ca și alții să ți se alăture în închinarea adevărată. (Fap. 4:13-31; 5:27-42; Filip. 1:27-30; 4:6, 7; 2 Tim. 4:16-18)

¹⁸ Însă dacă, la fel ca apostolii sau ca alți creștini, vei fi amenințat cu moartea, pune-ți încrederea în „Dumnezeul care scoală morții”. (2 Cor. 1:8-10) Credința în înviere te poate ajuta să perseverezi chiar și în cele mai crâncene persecuții. (Luca 21:19) Isus Cristos ne-a lăsat un exemplu; el știa că fidelitatea lui în încercări le va da putere și altora ca să persevereze. Și tu poți fi o sursă de putere pentru frații tăi. (Ioan 16:33; Evr. 12:2, 3; 1 Pet. 2:21)

¹⁹ Pe lângă persecuții și opoziție, pot apărea și alte situații dificile. De exemplu, unii s-au descurajat din cauza indiferenței oamenilor din teritoriu. Alții au trebuit să facă față unor boli fizice sau emoționale ori să persevereze în pofida limitelor impuse de imperfecțiune. Apostolul Pavel a avut și el o problemă care i-a afectat serviciul sacru sau i l-a îngreunat uneori. (2 Cor. 12:7) Și Epafrodit, un creștin din secolul I, originar din Filipi, ‘a fost mâhnit fiindcă frații săi auziseră că s-a îmbolnăvit’. (Filip. 2:25-27) Imperfecțiunile noastre sau ale altora ne-ar putea face să suferim și să ne fie foarte greu să perseverăm. Pot apărea conflicte de personalitate cu colaboratorii creștini sau chiar cu membrii familiei. Însă cei care respectă sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu pot persevera și pot ieși învingători în pofida acestor obstacole. (Ezec. 2:3-5; 1 Cor. 9:27; 13:8; Col. 3:12-14; 1 Pet. 4:8)

HOTĂRÂȚI SĂ RĂMÂNEM FIDELI

²⁰ Trebuie să rămânem de partea celui pe care Iehova l-a numit în calitate de Cap al congregației, Isus Cristos. (Col. 2:18, 19) Trebuie să colaborăm strâns cu „sclavul fidel și prevăzător” și cu cei numiți ca supraveghetori. (Evr. 13:7, 17) Respectând îndeaproape măsurile teocratice și colaborând cu cei aflați în frunte, vom fi organizați pentru a face voința lui Iehova. Trebuie să profităm la maximum de privilegiul rugăciunii. Să nu uităm că nici zidurile închisorii, nici faptul de a fi izolați într-o celulă nu ne pot opri să comunicăm cu Tatăl nostru ceresc și nu ne pot distruge unitatea cu frații noștri de credință.

²¹ Dând dovadă de hotărâre și de perseverență, să facem tot ce ne stă în putință să ne îndeplinim misiunea de a predica, efectuând lucrarea încredințată de Isus Cristos continuatorilor săi: „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit”. (Mat. 28:19, 20) Să perseverăm și noi, la fel ca Isus. Să ne păstrăm vie speranța Regatului și a vieții veșnice. (Evr. 12:2) Ca discipoli botezați ai lui Cristos, avem privilegiul de a lua parte la împlinirea profeției lui Isus cu privire la ‘încheierea acestui sistem’. El a spus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul”. (Mat. 24:3, 14) Dacă participăm din toată inima la această lucrare, ne vom bucura de viață veșnică în lumea nouă și dreaptă a lui Iehova!