„Nu pot să tac“

1. De ce nu ‘au tăcut’ Ieremia şi alţi profeţi ai lui Iehova?

„ASCULTAŢI cuvântul lui Iehova.“ Aceste cuvinte au răsunat pe străzile şi în pieţele Ierusalimului începând din 647 î.e.n. Profetul lui Dumnezeu a anunţat mesajul divin cu zel neobosit. Chiar şi când oraşul a fost distrus 40 de ani mai târziu, el a repetat acest îndemn (Ier. 2:4; 42:15). Dumnezeul Atotputernic a trimis profeţi pentru a se asigura că iudeii aveau posibilitatea să audă sfaturile sale şi să se căiască. Aşa cum am văzut într-un capitol anterior, Ieremia a fost o figură marcantă printre purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Când l-a numit profet al său, Iehova i-a zis: „Ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci! Nu te îngrozi de ei“ (Ier. 1:17). Însărcinarea încredinţată nu a fost deloc uşoară. Ieremia a avut multe de îndurat pe plan fizic şi emoţional. Însă, în pofida încercărilor prin care a trecut, el s-a simţit impulsionat să îndeplinească misiunea primită. Profetul a spus: „Inima îmi este tulburată. Nu pot să tac“ (Ier. 4:19).

2, 3. a) Cum au urmat discipolii lui Isus exemplul lui Ieremia? b) De ce ar trebui să urmăm şi noi exemplul lui Ieremia?

² Modul în care Ieremia şi-a îndeplinit misiunea de profet a constituit un exemplu pentru slujitorii de mai târziu ai lui Iehova (Iac. 5:10). La scurt timp după Penticosta din anul 33 e.n., autorităţile evreieşti i-au arestat pe apostolii Petru şi Ioan şi le-au poruncit să nu mai predice. Ce au făcut atunci apostolii? Iată ce au spus ei: „Nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit“ (Fap. 4:19, 20). După ce i-au ameninţat că următoarea dată aveau să ia măsuri drastice împotriva lor, conducătorii evrei i-au eliberat pe Petru şi pe Ioan. Însă, aşa cum bine ştim, aceşti bărbaţi fideli nu s-au lăsat intimidaţi, ci au continuat să predice.

³ Nu reflectă oare cuvintele apostolilor Petru şi Ioan consemnate în Faptele 4:20 acelaşi zel ca al lui Ieremia? Şi noi, care îi slujim lui Iehova Dumnezeu în aceste zile din urmă decisive, suntem la fel de hotărâţi ‘să nu tăcem’. Să vedem în cele ce urmează cum putem rămâne tari ca Ieremia pentru a continua să predicăm vestea bună în pofida situaţiei tot mai grele din prezent.

SĂ PERSEVERĂM ÎN POFIDA INDIFERENŢEI

4. Ce atitudine era larg răspândită în Ierusalimul antic?

⁴ Suntem convinşi că promisiunea lui Dumnezeu referitoare la un viitor minunat sub conducerea Fiului său este cea mai bună veste pe care o pot primi oamenii. Cu toate acestea, mulţi reacţionează astăzi asemenea iudeilor care i-au zis lui Ieremia: „În ce priveşte cuvântul pe care ni l-ai spus în numele lui Iehova, nu te vom asculta“ (Ier. 29:19; 44:16). Ieremia a întâlnit deseori această atitudine. Şi la fel întâlnesc şi slujitorii din prezent ai lui Dumnezeu, întrucât mulţi oameni spun „nu mă interesează“. Din cauza indiferenţei din teritoriu, zelul proclamatorilor Regatului ar putea slăbi. Ce se poate face dacă lucrurile stau aşa şi în teritoriul tău, iar unii fraţi din congregaţia ta, poate chiar şi tu, se simt descurajaţi?

5. a) Cum a privit Ieremia lucrurile în pofida indiferenţei oamenilor? b) De ce se află în mare pericol cei ce sunt indiferenţi faţă de vestea bună?

⁵ Să observăm cum a privit lucrurile Ieremia în pofida indiferenţei majorităţii locuitorilor lui Iuda. La începutul serviciului de profet al lui Ieremia, Iehova i-a dat o viziune cu privire la judecata divină ce avea să vină. (Citeşte Ieremia 4:23–26.) Astfel, profetul a putut înţelege că viaţa a mii de oameni depindea de auzirea şi de aplicarea cuvintelor pe care el avea să le rostească. În prezent, oamenii, inclusiv cei din teritoriul nostru, se află într-o situaţie asemănătoare. Referitor la „ziua aceea“, în care Dumnezeu va judeca lumea rea de astăzi, Isus a spus: „Ea va veni peste toţi aceia care locuiesc pe toată faţa pământului. Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!“ (Luca 21:34–36). Din cuvintele lui Isus ne dăm seama că toţi cei ce resping vestea bună se află în mare pericol.

6. De ce ar trebui să continuăm să le predicăm chiar şi celor care manifestă puţin interes faţă de mesajul nostru?

⁶ Totuşi, cei care depăşesc starea de indiferenţă, care ascultă cuvântul lui Iehova şi sunt receptivi la el vor avea parte de binecuvântări nepreţuite. Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a fi salvaţi de la distrugere şi de a intra în lumea nouă. În unele privinţe, lucrurile au stat la fel şi în timpul lui Ieremia. Locuitorii lui Iuda aveau posibilitatea de a fi salvaţi. (Citeşte Ieremia 26:2, 3.) Pentru a-i ajuta, Ieremia i-a îndemnat zeci de ani ‘să asculte şi să se întoarcă’, să acţioneze potrivit cuvântului adevăratului Dumnezeu. Nu ştim cât de mulţi s-au căit şi au făcut schimbări în viaţă ca urmare a lucrării de mărturie a profetului. Însă unii au făcut aceşti paşi şi la fel, mulţi din zilele noastre. În timp ce continuăm să predicăm vestea bună, auzim deseori despre oameni, altădată indiferenţi, a căror inimă a devenit receptivă la vestea bună. (Vezi chenarul „O persoană indiferentă poate deveni receptivă“, de la pagina 184.) Nu este acesta un motiv în plus să rămânem activi în serviciul creştin predicând vestea bună care salvează vieţi?

ÎMPOTRIVITORII NU NE POT FACE NICIUN RĂU IREPARABIL

7. Cum au încercat duşmanii să zădărnicească lucrarea profetului Ieremia?

⁷ Analizând serviciul de profet al lui Ieremia, nu putem să nu remarcăm eforturile necontenite ale împotrivitorilor de a-i face rău şi de a-i zădărnici lucrarea. Profeţii falşi l-au contrazis în public (Ier. 14:13–16). Locuitorii Ierusalimului îl insultau şi îşi băteau joc de el pe stradă (Ier. 15:10). Unii duşmani au urzit planuri pentru a-l discredita (Ier. 18:18). Alţii au dus o campanie înverşunată împotriva lui răspândind zvonuri răutăcioase pentru a-i îndepărta pe cei cu inima sinceră de la adevărurile divine pe care le predica (Plâng. 3:61, 62). A renunţat Ieremia? Nu. Dimpotrivă, a continuat să predice. Dar cum a reuşit el să persevereze?

8. Cum a reacţionat Ieremia în faţa opoziţiei tot mai mari din partea împotrivitorilor săi?

⁸ Principala armă a lui Ieremia cu care a înfruntat orice împotrivire a fost încrederea în Iehova. La începutul serviciului de profet, Dumnezeu i-a spus că-l va susţine şi că-l va ocroti. (Citeşte Ieremia 1:18, 19.) Ieremia şi-a pus încrederea în această promisiune, iar Iehova nu l-a dezamăgit. Pe măsură ce împotrivitorii făceau presiuni asupra lui şi încercau metode tot mai dure de intimidare, Ieremia dovedea şi mai mult curaj, îndrăzneală şi perseverenţă. Să vedem cum l-au ajutat pe profet aceste calităţi.

9, 10. Ce întâmplări din viaţa lui Ieremia ne încurajează să fim neînfricaţi?

⁹ Odată, preoţii şi profeţii răzvrătiţi l-au târât pe Ieremia în faţa prinţilor lui Iuda pentru a le cere să-l condamne la moarte. A fost Ieremia paralizat de frică din cauza ameninţărilor lor? Nu. El a demonstrat cu claritate că acuzaţiile acelor apostaţi erau nefondate, iar astfel viaţa i-a fost cruţată. (Citeşte Ieremia 26:11–16; Luca 21:12–15.)

¹⁰ Să ne amintim că, după ce a ascultat mesajul plin de forţă al profetului, un administrator de la templu pe nume Paşhur l-a pus pe Ieremia în butuci. Probabil, Paşhur se gândea că o asemenea pedeapsă îl va determina pe profet să nu mai predice. De aceea, a doua zi l-a eliberat. Deşi avea, cu siguranţă, mari dureri din cauza tratamentului abuziv la care fusese supus, Ieremia i s-a adresat fără ezitare lui Paşhur, spunându-i care era judecata lui Iehova împotriva lui. Cât curaj! Nici chiar tortura nu l-a redus la tăcere pe Ieremia! (Ier. 20:1–6) Cum a fost posibil acest lucru? Profetul însuşi dă răspunsul: „Iehova a fost cu mine ca un războinic puternic şi de temut. De aceea, cei ce mă persecută se vor poticni şi nu vor birui“ (Ier. 20:11). Chiar şi în faţa împotrivitorilor înverşunaţi, Ieremia nu şi-a pierdut curajul. El a avut motive întemeiate să manifeste încredere în Iehova şi la fel avem şi noi.

11, 12. a) Cum a dat dovadă Ieremia de judecată sănătoasă când s-a confruntat cu opoziţie din partea lui Hanania? b) De ce este bine ‘să ne stăpânim în situaţii rele’?

¹¹ Să reţinem însă că Ieremia nu a fost un fanatic. El a dat dovadă de judecată sănătoasă când a avut de-a face cu împotrivitorii. A ştiut când să plece. Să ne gândim, de exemplu, la episodul cu Hanania. După ce acest profet fals a contrazis în public cuvântul lui Iehova, Ieremia l-a corectat şi a explicat cum poate fi recunoscut un profet adevărat. Ieremia purta atunci un jug de lemn pentru a ilustra că ţara avea să ajungă sub jugul babilonian. Hanania a devenit violent şi a rupt acel jug. Şi cine ştie ce ar mai fi fost în stare să facă! Cum a reacţionat Ieremia? Biblia spune: „Profetul Ieremia a plecat“. Da, el s-a retras. Mai târziu, la porunca lui Iehova, s-a întors şi i-a spus lui Hanania ce nenorocire avea să aducă Dumnezeu, şi anume că iudeii aveau să ajungă sub stăpânirea Babilonului, iar Hanania avea să moară (Ier. 28:1–17).

¹² Din această relatare inspirată înţelegem clar că, în predicare, este bine să fim curajoşi, dar şi să dăm dovadă de judecată sănătoasă. Dacă un locatar refuză argumentele din Scripturi şi se înfurie, chiar ameninţând că va recurge la violenţă, putem să ne retragem în mod politicos şi să mergem la următoarea uşă. Nu trebuie să avem cu nimeni discuţii aprinse cu privire la vestea bună despre Regat. Dacă ‘ne vom stăpâni în situaţii rele’, locatarul va putea fi ajutat într-o altă ocazie mai prielnică. (Citeşte 2 Timotei 2:23–25; Prov. 17:14.)

„SĂ NU-ŢI FIE FRICĂ“

13. De ce i-a spus Iehova lui Ieremia să nu-i fie frică, şi de ce sunt aceste cuvinte importante pentru noi?

¹³ Şi adevăraţii închinători ai lui Iehova au fost afectaţi de condiţiile îngrozitoare care au existat înainte de distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. Înţelegem, aşadar, de ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia: „Să nu-ţi fie frică“ (Ier. 1:8; Plâng. 3:57). Iehova i-a poruncit să le spună şi altor iudei aceleaşi cuvinte încurajatoare. (Citeşte Ieremia 46:27.) Ce putem învăţa de aici? Trăind în aceste zile periculoase ale sfârşitului, s-ar putea uneori să fim cuprinşi de teamă. Îl vom asculta în acele momente pe Iehova, care ne spune ‘să nu ne fie frică’? În capitolele precedente ale acestei cărţi am analizat cum l-a susţinut Dumnezeu pe Ieremia pe parcursul acelor zile cu adevărat înfricoşătoare. Să recapitulăm pe scurt ce s-a întâmplat atunci pentru a vedea ce învăţăminte putem desprinde.

14, 15. a) În ce pericol s-a aflat Ieremia? b) Cum şi-a împlinit Iehova promisiunea de a-l ocroti pe Ieremia?

¹⁴ Din cauza asediului îndelungat al babilonienilor, foametea pusese stăpânire peste Ierusalim. În scurt timp, mulţi oameni nu mai aveau ce să mănânce (Ier. 37:21). Ca şi când foametea nu ar fi fost de ajuns, Ieremia a fost închis într-un loc unde şi-ar fi putut găsi sfârşitul. Prinţii lui Iuda făcuseră presiuni asupra laşului rege Zedechia ca să încuviinţeze uciderea lui Ieremia. În cele din urmă, prinţii l-au aruncat pe profet într-un rezervor fără apă, plin cu noroi. În momentele acelea, când se scufunda în noroi, Ieremia nu vedea nicio cale de scăpare. Dacă ai fi fost în locul lui, nu ţi-ar fi fost teamă? (Ier. 38:4–6)

¹⁵ Deşi a fost un om cu sentimente ca ale noastre, Ieremia a avut încredere în promisiunea lui Iehova că nu avea să-l abandoneze niciodată. (Citeşte Ieremia 15:20, 21.) I-a răsplătit Iehova încrederea? Categoric. Dumnezeu l-a impulsionat pe Ebed-Melec să acţioneze împotriva voinţei prinţilor şi să-l salveze pe Ieremia. Cu permisiunea regelui, Ebed-Melec l-a scos pe profet din rezervorul plin cu noroi, salvându-l de la o moarte cumplită (Ier. 38:7–13).

16. Din ce pericole i-a salvat Iehova pe Ieremia şi pe Ebed-Melec?

¹⁶ Dar, chiar şi după ce a fost scos la suprafaţă, Ieremia a continuat să fie în pericol. Pentru a-l ajuta pe profet, Ebed-Melec i-a spus regelui: „Acolo unde este va muri de foame, fiindcă în oraş nu mai este pâine“ (Ier. 38:9). Foametea era atât de mare în Ierusalim, încât oamenii ajunseseră să-şi mănânce copiii. Însă Iehova a intervenit din nou pentru a-l salva pe profet. În plus, Ieremia i-a transmis lui Ebed-Melec promisiunea că Iehova îl va ocroti (Ier. 39:16–18). Ieremia nu a uitat asigurarea lui Dumnezeu: „Eu sunt cu tine ca să te scap“ (Ier. 1:8). Întrucât aceşti doi bărbaţi loiali s-au bucurat de ocrotirea Atotputernicului Dumnezeu, nici duşmanii, nici foametea nu i-au putut răpune. Ei au rămas în viaţă într-un oraş sortit nimicirii. Ce învăţăm de aici? Iehova le-a promis că-i va ocroti şi s-a ţinut de cuvânt (Ier. 40:1–4).

17. De ce ar trebui să ne punem încrederea în promisiunea lui Iehova de a-şi ocroti slujitorii?

¹⁷ Împlinirea profeţiei lui Isus despre încheierea acestui sistem se apropie inevitabil de punctul culminant. În viitorul apropiat, „vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ nelinişte a naţiunilor, care nu vor şti ce să facă . . . în timp ce oamenii vor leşina de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit“ (Luca 21:25, 26). Viitorul va dezvălui ce vor fi aceste semne şi în ce fel vor stârni ele groază în rândul multora. Însă, indiferent ce s-ar întâmpla, nu trebuie să punem la îndoială capacitatea şi dorinţa lui Iehova de a-şi salva poporul. Acesta nu va avea deznodământul tragic al celor ce nu au aprobarea lui Dumnezeu. (Citeşte Ieremia 8:20; 14:9.) Chiar dacă ar părea că slujitorii săi se află într-o situaţie disperată, ca şi cum ar fi într-un rezervor adânc şi întunecos, Dumnezeu îi poate salva! Cuvintele lui Iehova transmise lui Ebed-Melec se vor aplica şi poporului său: „«Te voi scăpa şi nu vei cădea lovit de sabie, ci vei avea ca pradă sufletul tău, fiindcă te-ai încrezut în mine», zice Iehova“ (Ier. 39:18).

CUVINTE SCRISE PENTRU NOI

18. a) Ce cuvinte i-au schimbat viaţa lui Ieremia? b) Ce însemnătate are pentru tine porunca lui Dumnezeu din Ieremia 1:7?

¹⁸ „Du-te la toţi aceia la care te voi trimite şi spune-le tot ce-ţi voi porunci.“ (Ier. 1:7) Viaţa lui Ieremia s-a schimbat pentru totdeauna când a primit această poruncă din partea lui Dumnezeu. De atunci, principala lui preocupare a fost să anunţe „cuvântul lui Iehova“. Această expresie apare de repetate ori în cartea biblică Ieremia. În ultimul capitol, Ieremia relatează cucerirea Ierusalimului şi exilarea ultimului său rege, Zedechia. Profetul a continuat să-i înveţe pe locuitorii lui Iuda şi să-i îndemne la ascultare până când evenimentele au arătat clar că lucrarea lui se încheiase.

19, 20. a) În ce fel se aseamănă serviciul nostru public cu misiunea lui Ieremia? b) Ce legătură există între lucrarea de predicare şi sentimentele de bucurie şi de satisfacţie? c) Cum v-a ajutat analizarea cărţilor biblice Ieremia şi Plângerile?

¹⁹ Există multe asemănări între misiunea lui Ieremia şi serviciul public al Martorilor lui Iehova din prezent. La fel ca el, noi îi slujim adevăratului Dumnezeu într-un timp de judecată. Deşi avem şi alte responsabilităţi ce pretind timp şi energie, predicarea veştii bune este fără îndoială cea mai importantă lucrare pe care o putem face în acest sistem. Prin intermediul ei, lăudăm numele măreţ al lui Dumnezeu şi dovedim că recunoaştem autoritatea sa şi dreptul său absolut de Suveran al universului. (Citeşte Plângerile 5:19.) Totodată, dăm dovadă de o iubire deosebită faţă de semeni ajutându-i să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu, precum şi cerinţele sale pentru viaţă (Ier. 25:3–6).

²⁰ Ieremia a spus despre lucrarea încredinţată de Iehova: „Cuvântul tău este exultarea şi bucuria inimii mele, căci numele tău este chemat peste mine, o, Iehova, Dumnezeul armatelor!“ (Ier. 15:16). Toţi cei pe care inima îi îndeamnă să depună mărturie despre adevăratul Dumnezeu pot avea astfel de sentimente de bucurie şi de satisfacţie. Aşadar, avem toate motivele să continuăm să anunţăm mesajul lui Iehova, urmând exemplul lui Ieremia!