Să ne păzim de o inimă trădătoare

1, 2. De ce nu este uşor să cunoaştem adevărata stare a inimii noastre figurative?

SĂ PRESUPUNEM că, într-o dimineaţă devreme, eşti încă în pat şi simţi o durere puternică în piept. Nu mai poţi respira cum trebuie. Te întrebi: Să fie oare un infarct? Faptul de a nega gravitatea problemei nu te va ajuta cu nimic. Trebuie să faci imediat ceva. Trebuie să suni la Salvare pentru a primi ajutor medical de specialitate. Vei fi consultat de un medic, care îţi va face probabil şi o electrocardiogramă. Viaţa ta depinde de promptitudinea cu care ţi se stabileşte diagnosticul şi ţi se administrează tratamentul.

² Ce se poate spune însă despre inima noastră figurativă? Nu este întotdeauna uşor să cunoaştem adevărata ei stare. Biblia spune: „Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate s-o cunoască?“ (Ier. 17:9). Aşadar, inima ne poate înşela, făcându-ne să credem că nu avem nicio problemă pe plan spiritual, deşi alţii ar putea observa la noi unele „simptome“ îngrijorătoare. Cum este posibil să fim înşelaţi? Înclinaţiile noastre păcătoase, precum şi Satan şi acest sistem ne-ar putea împiedica să vedem care este starea reală a inimii noastre. De aceea este important să ne examinăm inima. În acest sens avem multe de învăţat din exemplul lui Ieremia şi al locuitorilor lui Iuda din zilele sale.

3. Din ce îşi fac idoli mulţi oameni?

³ În cazul majorităţii iudeilor s-a văzut clar că inima lor figurativă nu era într-o stare bună. Ei îl părăsiseră pe singurul Dumnezeu adevărat pentru zeii canaaniţi, fără să aibă nicio mustrare de conştiinţă. Iehova le-a zis acelor închinători la idoli: „Unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul nenorocirii tale. Căci ai ajuns . . . să ai tot atâţia dumnezei câte oraşe ai“ (Ier. 2:28). Desigur, niciunul dintre noi nu se gândeşte să devină închinător la idoli. Însă Biblia arată că oamenii îşi pot face idoli din persoane sau din lucruri dacă le acordă prea mult timp şi prea multă importanţă. Numeroşi oameni din lume pun pe primul plan în viaţă cariera, sănătatea, familia sau chiar animalele de companie. Pentru alţii, sporturile, persoanele celebre, tehnologia, călătoriile sau tradiţiile au valoare primordială. Mulţi urmăresc astfel de lucruri şi nu acordă atenţie relaţiilor lor cu Creatorul. Ar putea creştinii adevăraţi să cadă în această capcană, aşa cum s-a întâmplat cu iudeii din timpul lui Ieremia?

O INIMĂ TRĂDĂTOARE POATE ÎNŞELA

4. Cât de sinceri erau cei care ziceau: „Unde este cuvântul lui Iehova? Să vină, te rugăm!“?

⁴ Este interesant să analizăm contextul în care Ieremia a spus că inima este primejdioasă. El ştia că iudeii ziceau: „Unde este cuvântul lui Iehova? Să vină, te rugăm!“ (Ier. 17:15). Dar erau ei sinceri? Capitolul 17 din cartea Ieremia începe astfel: „Păcatul lui Iuda este scris cu un condei de fier. Este gravat cu un vârf de diamant pe tăbliţa inimii lor“. Una dintre problemele serioase ale acelor iudei era că ‘îşi puneau încrederea în omul pământean, făceau dintr-un braţ de carne tăria lor, iar inima lor se îndepărta de Iehova’. Puţini erau cei care îşi puneau încrederea în Dumnezeu, căutând îndrumarea şi binecuvântarea sa (Ier. 17:1, 5, 7).

5. Cum au reacţionat conaţionalii lui Ieremia la îndrumarea lui Iehova?

⁵ Starea inimii celor mai mulţi dintre iudei s-a putut observa din reacţia lor la ceea ce le-a spus Dumnezeu. (Citeşte Ieremia 17:21, 22.) De exemplu, Sabatul trebuia să fie o zi în care israeliţii să se odihnească de munca lor obişnuită şi să participe la activităţi spirituale. Conaţionalii lui Ieremia nu trebuiau să se ocupe de afaceri sau să facă diverse comisioane în această zi. Dar modul în care au reacţionat ei a dezvăluit starea inimii lor. „N-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit gâtul ca să nu asculte şi să nu primească disciplinarea.“ Deşi cunoşteau legea lui Dumnezeu, iudeii aveau punctul lor de vedere: era sau nu Sabat, ei aveau treburi de făcut! (Ier. 17:23; Is. 58:13)

6, 7. a) Cum ar putea gândi un creştin, în pofida sfatului din partea sclavului fidel şi prevăzător? b) Cum s-ar putea răsfrânge acest lucru asupra participării lui la întruniri?

⁶ Deşi în prezent nu ne aflăm sub legea Sabatului, putem desprinde o lecţie din felul în care au reacţionat acei iudei (Col. 2:16). Noi am renunţat la preocupările egoiste sau lumeşti pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. Ne dăm seama că ar fi o nesăbuinţă dacă am încerca să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu alegând o cale comodă. Şi probabil cunoaştem mulţi colaboratori în credinţă care au pus îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu pe primul plan în viaţă şi s-au convins că acest lucru aduce înviorare şi odihnă. Atunci, cum am putea fi induşi în eroare?

⁷ Aşa cum li s-a întâmplat multor iudei din timpul lui Ieremia, un creştin ar putea crede în mod greşit că inima sa nu-l poate înşela niciodată. De exemplu, cineva s-ar putea gândi: „Trebuie să am un loc de muncă pentru a-mi întreţine familia“, ceea ce e cât se poate de firesc. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar începe apoi să-şi spună: „Ca să găsesc sau să-mi păstrez un loc de muncă acceptabil am nevoie de mai multă instruire“? Şi acest raţionament pare logic şi, prin urmare, ar putea trage următoarea concluzie: „Timpurile s-au schimbat, iar ca să supravieţuieşti în zilele noastre trebuie să ai studii universitare, altfel nu-ţi poţi păstra locul de muncă“. Cât de uşor ar putea ajunge o astfel de persoană să nu mai aprecieze sfatul înţelept şi echilibrat al sclavului fidel şi prevăzător în ce priveşte instruirea suplimentară şi să înceapă să lipsească de la întruniri! Unii s-au lăsat treptat modelaţi de modul de gândire al lumii şi de concepţiile ei referitoare la acest aspect al vieţii (Ef. 2:2, 3). Biblia ne avertizează pe bună dreptate: „Nu permiteţi ca lumea din jurul vostru să vă preseze în tiparul ei“ (Rom. 12:2, Philips).a

8. a) Cu ce s-ar putea mândri un creştin? b) De ce nu este suficient să acumulăm simple informaţii despre Dumnezeu şi despre ce a făcut el?

⁸ E adevărat, unii creştini din secolul I au fost bogaţi şi, probabil, au avut o oarecare poziţie în societate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre unii creştini din timpul nostru. Însă cum ar trebui să-şi considere aceştia realizările personale şi cum ar trebui să-i privim noi? Iehova oferă răspunsul prin intermediul lui Ieremia. (Citeşte Ieremia 9:23, 24.) În loc să se laude cu realizările lui, un creştin dă dovadă de înţelepciune dacă recunoaşte valoarea superioară a cunoştinţei despre Suveranul Universului (1 Cor. 1:31). Dar ce înseamnă a avea perspicacitate şi cunoştinţă despre Iehova? Oamenii din zilele lui Ieremia cunoşteau numele lui Dumnezeu. Ştiau şi ce a făcut el pentru a-i salva pe strămoşii lor la Marea Roşie, apoi când au luat în stăpânire Ţara Promisă, precum şi în timpul judecătorilor şi în timpul domniei unor regi fideli. Totuşi, ei nu îl cunoşteau cu adevărat pe Iehova şi nici nu manifestau o credinţă autentică în el. Cu toate acestea, îşi spuneau: ‘Sunt nevinovat. În mod sigur, el şi-a întors mânia de la mine’ (Ier. 2:35).

CUM NE MODELEAZĂ IEHOVA

9. a) De ce putem fi siguri că oamenii îşi pot schimba starea inimii? b) Cum poate cineva să-şi schimbe starea inimii?

⁹ Iudeii cărora Ieremia le-a transmis mesajul lui Dumnezeu trebuiau să-şi schimbe starea inimii. Ei puteau să facă acest lucru întrucât Dumnezeu a spus despre cei ce aveau să se întoarcă din exil: „Le voi da o inimă ca să mă cunoască, să ştie că eu sunt Iehova. Şi ei vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor, fiindcă se vor întoarce la mine“ (Ier. 24:7). Şi oamenii de astăzi îşi pot schimba starea inimii. În plus, cei mai mulţi dintre noi putem să ne-o îmbunătăţim. În acest sens sunt esenţiale trei lucruri: un studiu personal asiduu din Cuvântul lui Dumnezeu, o înţelegere clară a modului în care acţionează Dumnezeu în viaţa noastră şi aplicarea celor învăţate. Spre deosebire de iudeii din timpul lui Ieremia, ar trebui să ne dorim ca Iehova, Cel care cercetează inimile, să ne examineze inima. În plus, noi înşine ne putem cerceta inima studiind Biblia şi meditând la modul în care a acţionat Iehova în favoarea noastră (Ps. 17:3). Cât de înţelept este să facem aşa!

10, 11. a) De ce s-a dus Ieremia la casa unui olar? b) De ce anume depinde felul în care Iehova îi modelează pe oameni?

¹⁰ Satan vrea să-i modeleze pe oameni presându-i pe toţi într-un anumit tipar. Însă Iehova, când îi modelează pe oameni, îi are în vedere ca persoane individuale. Acest lucru reiese din ceea ce a văzut Ieremia când, la porunca lui Dumnezeu, a mers la casa unui olar. În timp ce olarul lucra la roată, vasul pe care îl modela s-a stricat. Ce a făcut atunci olarul? Pur şi simplu a modelat lutul încă moale pentru a face din el un alt vas. (Citeşte Ieremia 18:1–4.) Dar de ce a fost trimis Ieremia să vadă această scenă? Şi ce putem învăţa de aici?

¹¹ Iehova a dorit să-i arate lui Ieremia şi casei lui Israel că are autoritatea de a modela popoarele şi naţiunile, făcând din ele ceea ce vrea El. Cum lucrează Dumnezeu cu „lutul“? Spre deosebire de un olar uman, Iehova nu face greşeli şi nu distruge lucrarea mâinilor sale dintr-un capriciu. Ceea ce va face el cu fiecare persoană depinde de modul în care aceasta reacţionează la modelarea lui. (Citeşte Ieremia 18:6–10.)

12. a) Cum a reacţionat Ioiachim când Iehova a încercat să-l modeleze? b) Ce lecţie putem învăţa din relatarea despre Ioiachim?

¹² Aşadar, cum îi modelează Iehova pe oameni? În prezent, el se foloseşte în principal de Biblie. Modul în care cineva reacţionează la ceea ce citeşte în Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie ce fel de persoană este în realitate, iar Dumnezeu îl poate modela. Să vedem însă cum ar fi putut oamenii din timpul lui Ieremia să se lase modelaţi de Iehova în unele aspecte ale vieţii de zi cu zi. Să ne gândim la regele Ioiachim. Legea spunea: „Să nu-l păgubeşti pe lucrătorul tocmit“. Însă Ioiachim chiar asta a făcut: i-a exploatat pe conaţionalii săi folosindu-i ca mână de lucru ieftină pentru a-şi construi „o casă încăpătoare“ (Deut. 24:14; Ier. 22:13, 14, 17). Dumnezeu a încercat să-l modeleze prin cuvântul pe care i l-a transmis prin profeţi. Dar regele a urmat înclinaţia inimii lui trădătoare. El a zis: „Nu voi asculta“ şi a rămas pe calea pe care umblase din tinereţe. De aceea, Dumnezeu a spus: „Va fi îngropat cum este îngropat un măgar, care este târât şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului“ (Ier. 22:19, 21). Cât de nesăbuit ar fi din partea noastră să spunem: „Aşa sunt eu şi n-o să mă schimb!“. Deşi astăzi nu mai trimite profeţi, Dumnezeu ne oferă îndrumare. Clasa sclavului fidel şi prevăzător ne ajută să înţelegem şi să aplicăm principiile biblice. Acestea se pot aplica la aspecte obişnuite ale vieţii, precum modul de a ne îmbrăca şi de a ne aranja sau muzica şi dansul de la nunţi ori de la alte evenimente sociale. Ne vom lăsa noi modelaţi de Cuvântul lui Dumnezeu?

13, 14. a) De ce au acceptat stăpânii de sclavi din Ierusalim să-i elibereze pe sclavii evrei? b) Cum a ieşit la iveală adevărata stare a inimii stăpânilor de sclavi?

¹³ Să luăm un alt exemplu. Zedechia a fost întronat de babilonieni ca rege vasal în Iuda. Contrar sfatului divin dat prin Ieremia, el s-a răzvrătit (Ier. 27:8, 12). Drept urmare, babilonienii au asediat Ierusalimul. Regele şi prinţii s-au gândit că trebuiau să facă ceva pentru a se conforma Legii şi, astfel, să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu. Ştiind că sclavii evrei trebuiau eliberaţi în al şaptelea an al sclaviei lor, Zedechia a încheiat un legământ pentru a-i elibera pe acei sclavi (Ex. 21:2; Ier. 34:14). Da, văzând Ierusalimul înconjurat de duşmani, dintr-odată li s-a părut înţelept ca poporul să-i elibereze pe sclavii evrei! (Citeşte Ieremia 34:8–10.)

¹⁴ Mai târziu însă, o armată egipteană a venit în ajutorul Ierusalimului, iar babilonienii s-au retras (Ier. 37:5). Ce au făcut cei care îşi eliberaseră sclavii? I-au adus înapoi pe servitorii pe care îi lăsaseră să plece (Ier. 34:11). Aşadar, când se aflau în pericol, se pare că iudeii respectau poruncile lui Dumnezeu, ca şi cum puteau compensa astfel neascultarea lor de până atunci. Dar când pericolul trecea, se întorceau la vechile lor căi. Deşi pretindeau că acceptau spiritul Legii, prin acţiunile lor ulterioare demonstrau că, în inima lor, nu doreau să urmeze îndrumarea din Cuvântul lui Dumnezeu şi să se lase modelaţi de el.

SĂ NE LĂSĂM MODELAŢI DE IEHOVA

15. În ce măsură doreşti să te laşi modelat de Iehova? Explică.

¹⁵ Cu ajutorul congregaţiei mondiale a lui Iehova, putem înţelege ce principii biblice se aplică într-o anumită situaţie. De exemplu, probabil ştim cum trebuie să reacţionăm când se întâmplă ca un frate să ne supere (Ef. 4:32). Şi suntem de acord că sfatul Bibliei este bun şi înţelept. Însă ce fel de lut ne vom dovedi a fi? Ne vom lăsa cu adevărat modelaţi de Iehova? Dacă avem o inimă maleabilă, ne vom schimba în bine; Marele Olar ne va modela făcând din noi un vas care să corespundă mai bine scopului pentru care doreşte să ne folosească. (Citeşte Romani 9:20, 21; 2 Timotei 2:20, 21.) În loc să manifestăm o atitudine a inimii ca aceea a lui Ioiachim sau a stăpânilor de sclavi din zilele lui Zedechia, ar trebui să ne lăsăm modelaţi de Iehova pentru un scop onorabil.

16. De ce adevăr important a fost conştient Ieremia?

¹⁶ Chiar şi Ieremia a fost modelat de Dumnezeu. Care a fost atitudinea profetului? Putem afla din cuvintele sale: „Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“. Apoi el s-a rugat: „Corectează-mă o, Iehova“ (Ier. 10:23, 24). Dragi tineri, veţi urma exemplul lui Ieremia? Probabil aveţi multe decizii de luat. Unii tineri vor ‘să-şi conducă singuri paşii’. Voi ce veţi face? Veţi căuta îndrumarea lui Dumnezeu înainte de a lua decizii? Veţi recunoaşte cu umilinţă, asemenea lui Ieremia, că oamenii s-au dovedit incapabili să-şi conducă singuri paşii? Nu uitaţi: Dacă veţi căuta îndrumarea lui Dumnezeu, el vă va modela!

17–19. a) De ce a făcut Ieremia acea călătorie lungă până la Eufrat? b) În ce fel ar fi putut fi pusă la încercare ascultarea lui Ieremia? c) La ce a slujit tot ceea ce a făcut Ieremia cu brâul de in?

¹⁷ Pentru a-şi îndeplini misiunea, Ieremia trebuia să se supună îndrumărilor din partea lui Dumnezeu. Dacă ai fi fost în locul lui, ai fi acceptat instrucţiunile divine, oricare ar fi fost acestea? De pildă, odată, Iehova i-a spus lui Ieremia să ia un brâu de in şi să-l poarte pe şolduri. Apoi i-a poruncit să meargă la Eufrat. Dacă ne uităm pe hartă, vom observa că această călătorie presupunea să străbată aproximativ 500 de kilometri. Acolo, Ieremia trebuia să ascundă brâul în crăpătura unei stânci şi apoi să se întoarcă la Ierusalim. După un timp, Dumnezeu i-a poruncit să meargă din nou la Eufrat ca să ia brâul. (Citeşte Ieremia 13:1–9.) În total, profetul a trebuit să parcurgă aproximativ 2 000 de kilometri. Unii critici ai Bibliei pur şi simplu nu pot să creadă că Ieremia a călătorit atât de departe, mergând pe jos luni întregib (Ezra 7:9). Totuşi, Dumnezeu aşa i-a spus să facă, şi Ieremia aşa a făcut.

¹⁸ Să ni-l imaginăm pe Ieremia traversând munţii Iudeii şi apoi, în funcţie de drumul ales, mergând prin deşert spre Eufrat. Şi toate acestea doar ca să ascundă un brâu de in! Probabil că absenţa lui îndelungată a stârnit curiozitatea vecinilor. La întoarcere, el nu mai avea brâul de in. Apoi, Dumnezeu i-a spus să facă din nou acea călătorie lungă pentru a-şi lua înapoi brâul, care, între timp, se deteriorase şi ‘nu mai era bun de nimic’. Să ne gândim cât de uşor ar fi fost să-şi spună: „Asta-i prea de tot. Nu-i văd rostul!“. Însă, fiind modelat de Dumnezeu, Ieremia nu a reacţionat aşa. El nu s-a plâns, ci a făcut întocmai cum i-a poruncit Dumnezeu.

¹⁹ Iehova i-a explicat lucrurile abia după a doua călătorie. Ceea ce a făcut Ieremia a fost o ilustrare pe care profetul a putut s-o folosească pentru a transmite mesajul plin de forţă al lui Iehova: „Poporul acesta rău, care nu vrea să asculte de cuvintele mele, care umblă în încăpăţânarea inimii lui şi care umblă după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se plece înaintea lor, va ajunge întocmai ca acest brâu, care nu mai este bun de nimic“ (Ier. 13:10). Cât de impresionant este modul în care Iehova şi-a învăţat poporul! Ascultarea sinceră de care a dat dovadă Ieremia într-o chestiune aparent neînsemnată a avut un rol important în străduinţele lui Iehova de a sensibiliza inima poporului (Ier. 13:11).

20. De ce ascultarea noastră ar putea să-i intrige pe unii, dar de ce anume putem fi siguri?

²⁰ În prezent, creştinilor nu li se cere să meargă sute de kilometri pe jos pentru a ilustra o lecţie divină. Dar s-ar putea ca vecinii sau colegii noştri să fie intrigaţi sau chiar să ne critice din cauza modului nostru de viaţă creştin. Ar putea fi vorba de felul în care ne îmbrăcăm şi ne aranjăm, de deciziile pe care le luăm cu privire la instruire, de ceea ce alegem să facem în viaţă sau chiar de modul de a privi băuturile alcoolice. Vom fi noi la fel de hotărâţi ca Ieremia să ne supunem îndrumării divine? Dacă lăsăm ca inima să ne fie modelată de Dumnezeu, deciziile pe care le vom lua ne vor ajuta să depunem o mărturie excelentă. În orice caz, ascultarea de poruncile lui Iehova consemnate în Cuvântul său şi acceptarea îndrumării date prin clasa sclavului fidel şi prevăzător ne aduc foloase eterne. Urmând exemplul lui Ieremia, nu vom fi conduşi de o inimă trădătoare. Să fim hotărâţi, aşadar, să ne lăsăm modelaţi de Dumnezeu şi să-i permitem să facă din noi un vas onorabil pe care să-l folosească pentru totdeauna!