Sfaturi cu privire la credinţă, la conduită şi la iubire

IACOV şi Iuda erau fraţii vitregi ai lui Isus, iar Petru şi Ioan se numărau printre cei 12 apostoli ai săi. Aceşti patru bărbaţi au scris în total şapte scrisori, care se găsesc în Scripturile greceşti creştine, fiecare purtând numele scriitorului ei. Îndemnurile inspirate pe care le conţin aceste scrisori au fost date cu scopul de a-i ajuta pe creştini să-şi păstreze integritatea faţă de Iehova şi loialitatea faţă de Regatul său.

Credinţă Nu este suficient să spunem că avem credinţă. Adevărata credinţă îndeamnă la acţiune. „Într-adevăr . . . credinţa fără fapte este moartă“, a scris Iacov (Iacov 2:26). Faptul de a acţiona cu credinţă când ne confruntăm cu încercări ne ajută să perseverăm. În acest sens, trebuie să-i cerem înţelepciune lui Dumnezeu, fiind convinşi că el ne-o va da. Dacă perseverăm, ne vom bucura de aprobarea lui Dumnezeu (Iacov 1:2–6, 12). Când ne păstrăm integritatea şi dovedim credinţă, Iehova nu rămâne indiferent. Iacov a spus: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!“ (Iacov 4:8).

Pentru a putea respinge tentaţiile şi influenţele imorale, un creştin trebuie să aibă o credinţă puternică. De aceea, Iuda, care trăia într-o societate imorală, i-a îndemnat pe creştini ‘să lupte din greu pentru credinţă’ (Iuda 3).

Conduită Iehova se aşteaptă ca slujitorii săi să fie sfinţi, cu alte cuvinte, să fie curaţi în toate privinţele. „Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci eu [Iehova] sunt sfânt!»“, a scris Petru (1 Petru 1:15, 16). El le-a îndreptat creştinilor atenţia spre un exemplu demn de urmat: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Petru 2:21). Deşi este posibil să sufere pentru că trăiesc potrivit normelor lui Dumnezeu, creştinii păstrează „o conştiinţă bună“ (1 Petru 3:16, 17). Petru i-a îndemnat pe creştini să aibă mereu o conduită sfântă şi fapte care să reflecte devoţiune sfântă în timp ce aşteaptă ziua de judecată a lui Dumnezeu şi lumea nouă promisă, în care „va locui dreptatea“ (2 Petru 3:11–13).

Iubire „Dumnezeu este iubire“, a scris Ioan. Apostolul a arătat că Dumnezeu şi-a dovedit marea sa iubire trimiţându-l pe Isus „ca jertfă . . . pentru păcatele noastre“. Prin urmare, ce ar trebui să facem noi? Ioan a explicat: „Iubiţii mei fraţi, dacă aşa ne-a iubit Dumnezeu, şi noi avem obligaţia să ne iubim unii pe alţii“ (1 Ioan 4:8–11). O modalitate prin care putem dovedi o astfel de iubire este să fim ospitalieri cu colaboratorii noştri în credinţă (3 Ioan 5–8).

Însă cum pot închinătorii lui Iehova să-şi dovedească iubirea faţă de el? Ioan spune: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3; 2 Ioan 6). Cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu primesc asigurarea că el va continua să îi iubească şi că le va da viaţă veşnică (Iuda 21).

(Pe baza cărţilor Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan, Iuda)