CAPITOLUL 25

Cum pot fi fericit într-o familie cu un singur părinte?

„Mulţi copii care sunt crescuţi de ambii părinţi au camera lor şi pot să-şi cumpere haine noi. Eu nu am camera mea. Pe deasupra, nici nu port hainele care-mi plac. Mama spune că nu-şi permite să mi le ia. Şi-apoi, cu toate treburile pe care le am de făcut prin casă cât timp ea e la serviciu, mă simt ca o servitoare. Nici nu mă mai bucur de copilărie.“ — Shalonda, 13 ani

E IDEAL să creşti într-o familie unită, cu doi părinţi iubitori. Ei oferă mai multă îndrumare, ocrotire şi sprijin. „Mai bine doi decât unul, fiindcă au o bună răsplată pentru truda lor“, spune Biblia (Eclesiastul 4:9).

Totuşi, familiile cu doi părinţi sunt din ce în ce mai rare. De exemplu, până la vârsta de 18 ani, mai bine de jumătate din copiii din SUA sunt crescuţi, cel puţin un timp, doar de unul din părinţi.

Deşi această situaţie face parte din realitatea crudă a zilelor noastre, unor tineri le este ruşine că sunt crescuţi de un singur părinte. Alţii se simt împovăraţi de multele presiuni şi probleme cu care se confruntă. Dacă trăieşti într-o familie monoparentală, cu ce presiuni te confrunţi? Scrie mai jos care e cea mai grea problemă cu care te confrunţi.

․․․․․

Dar eşti oare sortit la o viaţă nefericită doar pentru simplul fapt că nu te bucuri de iubirea şi grija ambilor părinţi? În nici un caz! Nu uita că cel mai mult contează cum priveşti tu lucrurile! În Proverbele 15:15 se arată: „Toate zilele celui asuprit sunt rele, dar cel cu inima veselă are un ospăţ continuu“. Aşa cum reiese şi din acest proverb, starea de spirit a cuiva depinde mai degrabă de atitudine, decât de situaţie. Ce-ai putea face ca să ai „inima veselă“, în ciuda situaţiei tale?

Luptă cu sentimentele negative!

Înainte de toate, caută să nu te laşi copleşit de remarcile negative ale altora. Unii profesori, de pildă, fac comentarii dure la adresa elevilor care cresc în familii monoparentale. Unii au ajuns până acolo încât au pus toate problemele de comportament ale elevilor pe seama mediului familial problematic din care provin. Dar întreabă-te: „Oare oamenii aceştia, care fac astfel de afirmaţii, ne cunosc cu adevărat, pe mine şi pe familia mea? Sau doar se fac ecoul celor spuse de alţii despre familiile monoparentale?“.

Expresia „orfan de tată“ apare de nenumărate ori în Scripturi. Dar niciodată nu e folosită cu sens depreciativ. De fapt, din aproape fiecare relatare în care se face referire la orfani reiese grija deosebită a lui Iehova faţă de copiii crescuţi de un singur părinte.a

În schimb, unele persoane bine intenţionate sunt exagerat de atente când îţi vorbesc. De pildă, poate ezită să folosească termeni precum „tată“, „căsătorie“, „divorţ“ sau „moarte“, de teamă să nu te lezeze sau să nu te pună în dificultate. Te deranjează atitudinea lor? Atunci zi-le cu tact că nu trebuie să fie chiar atât de grijulii. Tony are 14 ani şi nu şi-a cunoscut tatăl. El spune că unii aproape că-şi muşcă limba ca să nu rostească anumite cuvinte, aşa că le-o ia înainte, folosind el acele cuvinte. „Vreau să înţeleagă că nu mi-e ruşine“, spune el.

Nu te mai gândi „ce bine ar fi fost dacă...“

E normal să fii trist sau să ai un sentiment de gol interior dacă părinţii au divorţat sau dacă unul din ei, la care ai ţinut mult, a murit. Chiar şi aşa stând lucrurile, trebuie să accepţi până la urmă realitatea. Biblia ne dă următorul sfat: „Nu zice: «Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?»“ (Eclesiastul 7:10). Sarah are 13 ani, iar părinţii ei au divorţat când ea avea 10 ani. Ea dă o sugestie: „Nu vă plângeţi de milă, spunând întruna «ce bine ar fi fost dacă... ». Nu vă gândiţi că tot ce vi se întâmplă rău se întâmplă pentru că nu mai este mama sau tata. Nu vă gândiţi nici că ceilalţi copii care sunt crescuţi de ambii părinţi duc o viaţă mai frumoasă“. Ce sfat preţios! În realitate, nici familiile „ideale“ nu sunt lipsite de probleme!

Imaginează-ţi că membrii familiei tale sunt în aceeaşi barcă şi vâslesc. Ar fi ideal ca echipajul să fie complet. Într-o familie monoparentală însă, unul dintre membrii echipajului lipseşte, iar restul trebuie să tragă mai tare la vâsle. Dar înseamnă asta că viaţa voastră de familie este un eşec? Nicidecum! Atâta vreme cât ceilalţi membri ai echipajului colaborează, barca va ajunge cu certitudine la destinaţie.

Te achiţi de responsabilităţile încredinţate?

Dar concret, ce-ai putea face pentru a-ţi susţine familia, achitându-te de îndatoririle tale? Analizează următoarele sugestii.

Învaţă să fii econom. Banii generează multe îngrijorări în majoritatea familiilor monoparentale. Ce-ai putea face în acest sens? Tony, ale cărui cuvinte le-am menţionat mai înainte, spune: „Colegii de şcoală le cer părinţilor să le cumpere haine şi încălţăminte de marcă. În caz contrar, refuză pur şi simplu să meargă la şcoală. Eu nu port hainele celui mai în vogă designer, dar sunt mereu curat şi îngrijit. Am grijă de lucrurile mele. Mama face tot ce poate, iar eu n-aş vrea să fiu o povară pentru ea“. Cu puţin efort, şi tu l-ai putea imita pe apostolul Pavel, care a scris: „Am învăţat să mă descurc de minune şi cu mult, şi cu puţin. ... Am învăţat să fiu mulţumit în orice situaţie“ (Filipeni 4:11, 12, Noul Testament pe înţelesul tuturor).

Reuşeşti să fii econom şi evitând risipa (Ioan 6:12). Un tânăr pe nume Rodney spune: „Am grijă să nu stric şi nici să nu rătăcesc vreun lucru, pentru că repararea sau înlocuirea lui costă. Închid aparatele electrocasnice dacă nimeni nu le foloseşte şi nu las lumina aprinsă dacă nu e necesar. Astfel, factura la curent e mai mică“.

Ia iniţiativa. Mulţi părinţi fără partener ezită să le impună copiilor reguli în casă sau să le ceară să-i ajute la unele treburi casnice. De ce? Au impresia că astfel pot compensa absenţa celuilalt părinte şi le pot face copiilor viaţa mai uşoară. „N-aş vrea ca din cauza asta copiii mei să nu se poată distra“, ar putea gândi unii părinţi.

Dacă şi tu eşti în această situaţie, ai putea fi tentat să profiţi de sentimentele de vinovăţie ale tatălui tău sau ale mamei tale. Dar în felul acesta, în loc să uşurezi povara de pe umerii lui, tu de fapt o îngreunezi. De ce nu iei iniţiativa oferindu-te să-l ajuţi? Gândeşte-te la ce a făcut Tony. „Mama lucrează într-un spital. Halatul ei trebuie să arate impecabil. Aşa că i-l calc eu“, spune el. Dar nu este asta o muncă de femeie? „Unii poate că aşa gândesc“, spune Tony. „Dar ştiu că asta o ajută pe mama şi-atunci nu mă deranjează.“

Exprimă-ţi aprecierea. Pe lângă ajutorul practic pe care i-l poţi oferi părintelui tău, ai mai putea face ceva: i-ai putea ridica moralul exprimându-ţi aprecierea. O mamă fără partener a scris: „În multe seri, după o zi grea de muncă, mă întorc acasă deprimată sau nervoasă. Dar, chiar în ziua aceea, fiica mea se gândeşte să pună masa şi să înceapă să pregătească cina, iar fiul meu mă îmbrăţişează“. Cum se simte ea când vede atâta grijă, atâta atenţie? „Îmi recapăt buna dispoziţie“, spune ea.

Notează la care dintre aceste trei puncte trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․

Dacă eşti crescut de un singur părinte, ai prilejul de a cultiva calităţi precum compasiunea şi altruismul, dar şi de a deveni mai demn de încredere. În plus, Isus a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Iar tu vei fi cu adevărat fericit dacă vei da o părticică din tine şi-ţi vei ajuta părintele.

E normal ca, din când în când, să-ţi doreşti să fie cu voi şi celălalt părinte. Totuşi, poţi învăţa să duci o viaţă frumoasă în pofida situaţiei familiale. Aşa s-a întâmplat cu o tânără pe nume Nia. „După ce tata a murit, cineva mi-a spus că «viaţa e aşa cum ţi-o faci». Aceste cuvinte nu mi s-au şters nici acum din minte. Ele îmi aminteau în permanenţă că nu trebuie să permit situaţiei în care mă aflu să-mi răpească fericirea“, spune ea. Şi tu îţi poţi însuşi un punct de vedere similar. Nu uita că fericirea ta nu depinde de situaţia în care te găseşti, ci de modul în care priveşti lucrurile şi încerci să le faci faţă!

PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VEZI VOLUMUL I, CAPITOLUL 4

[Notă de subsol]

VERSETE-CHEIE

„Nu vă gândiţi tot timpul doar la treburile voastre, ci interesaţi-vă şi de alţii şi de ce fac ei.“ (Filipeni 2:4, Noul Testament pe înţelesul tuturor)

SFAT

Dacă simţi că ţi s-au pus prea multe sarcini pe umeri şi nu te poţi achita de ele, discută cu tact cu părintele tău şi roagă-l să încerce următoarele sugestii:

● să se alcătuiască o listă cu însărcinările fiecărui membru al familiei;

● să se împartă prin rotaţie sarcinile între acei membri ai familiei care se pot achita de ele.

ŞTIAI CĂ . . . ?

Asumându-ţi responsabilităţi acasă, te maturizezi mai repede decât copiii care sunt crescuţi de ambii părinţi şi care, de obicei, nu au aşa de multe îndatoriri.

PLAN DE ACŢIUNE

Am să lupt împotriva sentimentelor mele negative astfel: ․․․․․

Dacă unii încearcă să fie exagerat de atenţi când îmi vorbesc, am să le spun: ․․․․․

Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● De ce unii au prejudecăţi faţă de copiii din familiile monoparentale?

● De ce părintelui tău i-ar putea fi greu să te roage să-l ajuţi la unele treburi casnice?

● Cum ţi-ai putea exprima aprecierea faţă de părintele tău?

[Text generic pe pagina 211]

„De când părinţii mei au divorţat, eu şi mama avem mai mult timp să vorbim deschis, ca nişte prietene.“ — Melanie

[Legenda ilustraţiei de la paginile 210, 211]

Familia monoparentală este asemenea echipajului unei bărci din care lipseşte un membru; ceilalţi membri ai echipajului trebuie să tragă mai tare la vâsle, dar pot ajunge la destinaţie dacă sunt uniţi