Capitolul 50

Pregătire pentru a înfrunta persecuţia

DUPĂ ce îşi instruieşte apostolii în ce priveşte metodele de îndeplinire a lucrării de predicare, Isus îi avertizează cu privire la împotrivitori. El le spune: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. . . . păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata [tribunalelor locale, nota de subsol] şi vă vor biciui în sinagogile lor. Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea stăpânitorilor şi înaintea împăraţilor“.

În pofida persecuţiei crâncene cu care se vor confrunta continuatorii săi, Isus le promite în mod asigurator: „Când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi“.

„Fratele va da la moarte pe fratele său, continuă Isus, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.“ El adaugă: „Veţi fi urâţi de toţi, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura [va fi perseverat, NW] până la sfârşit, va fi mântuit“.

Predicarea este de importanţă primordială. Din acest motiv, Isus accentuează necesitatea faptului de a fi prevăzători, astfel încât să poată rămâne liberi pentru a-şi duce la bun sfârşit lucrarea. „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului.“

Este adevărat că Isus le-a dat aceste îndrumări, avertismente şi încurajări celor 12 apostoli ai săi, însă ele erau valabile şi pentru cei care urmau să participe la lucrarea de predicare mondială, după moartea şi învierea sa. Lucrul acesta reiese din faptul că el a spus despre discipolii săi că vor fi ‘urâţi de toţi’, nu numai de israeliţi, la care fuseseră trimişi apostolii să predice. Pe lângă aceasta, după cât se pare, apostolii nu au fost târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor, atunci când Isus i-a trimis în scurta lor campanie de predicare. În plus, cei credincioşi nu au fost daţi la moarte pe atunci de către membrii familiilor lor.

Astfel, când spune că discipolii săi nu îşi vor încheia turul de predicare „până va veni Fiul Omului“, Isus afirmă în mod profetic că discipolii săi nu îşi vor fi încheiat turul efectuat pe întregul pământ locuit în vederea predicării Regatului instaurat al lui Dumnezeu, înainte ca glorificatul Rege Isus Cristos să sosească în calitate de executor al sentinţei lui Iehova, la Armaghedon.

Continuându-şi instrucţiunile cu privire la predicare, Isus spune: „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său“. Astfel, continuatorii lui Isus trebuie să se aştepte să fie tot atât de rău trataţi şi tot atât de persecutaţi cum a fost şi el pentru că a predicat Regatul lui Dumnezeu. Totuşi, el îi îndeamnă: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“.

În această privinţă, Isus avea să le dea cel mai bun exemplu. El urma mai degrabă să înfrunte fără teamă moartea, decât să facă vreun compromis în ce priveşte loialitatea sa faţă de Iehova Dumnezeu, Cel care deţine toată puterea. Da, Iehova este cel care poate să distrugă „sufletul“ unei persoane (care înseamnă, în acest caz, perspectiva existenţei sale viitoare ca suflet viu), sau poate să învie în schimb o persoană, pentru ca aceasta să se bucure de viaţă eternă. Ce Tată ceresc plin de iubire şi de compasiune este Iehova!

Apoi, Isus îşi încurajează discipolii prin intermediul unei ilustrări care scoate în evidenţă grija iubitoare a lui Iehova faţă de ei: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban?“, întreabă el. „Totuşi nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii de pe cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii!“

Mesajul despre Regat, pe care Isus îl încredinţează discipolilor săi pentru a-l proclama, va dezbina familii, deoarece unii membrii ai familiei îl vor accepta, iar alţii îl vor respinge. „Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ, explică el; n-am venit să aduc pace, ci sabie.“ Astfel, pentru a accepta adevărul Bibliei, un membru al unei familii trebuie să aibă curaj. „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, spune Isus; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.“

Încheindu-şi instrucţiunile, Isus arată că cei care îi primesc pe discipolii săi, îl primesc şi pe el. „Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în calitatea lui de ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“ Matei 10:16–42.

▪ Ce avertismente le dă Isus discipolilor săi?

▪ Ce încurajare şi ce mângâiere le dă el?

▪ De ce instrucţiunile lui Isus li se aplică şi creştinilor din timpurile moderne?

▪ În ce sens un discipol al lui Isus nu îi este superior învăţătorului său?