Studiul 22

Introduceri eficiente

1–3. Prin ce modalităţi poţi stîrni interesul faţă de subiect în introducerea cuvîntării tale?

¹ Stîrnirea interesului. Introducerea unei cuvîntări trebuie să stîrnească interesul faţă de subiect. Ea trebuie să captiveze atenţia auditoriului şi să-l pregătească să acorde un respect cuvenit celor ce vor urma. Pentru a realiza lucrul acesta, este necesar să-i arăţi auditoriului valoarea subiectului tău.

² Una dintre cele mai bune modalităţi de a trezi interesul faţă de o temă constă în a le arăta auditorilor că subiectul îi priveşte direct. Fă-i să înţeleagă că aceste informaţii sînt de importanţă vitală pentru ei, că ele privesc viaţa lor. Pentru a face lucrul acesta, trebuie să pleci de la nivelul ascultătorilor. Aceasta înseamnă că ceea ce spui trebuie să fie luat din sfera de cunoştinţe a celor care te ascultă. Poate fi vorba de o ilustrare, de o problemă sau de o serie de întrebări. Dar trebuie să fie întotdeauna ceva ce îi este cunoscut auditoriului, astfel încît el să înţeleagă şi să aplice asupra sa chestiunea respectivă.

³ În unele situaţii ar putea fi necesar ca în introducere să învingi anumite prejudecăţi. Lucrul acesta se poate dovedi deosebit de valabil dacă subiectul în discuţie este foarte controversat. În asemenea cazuri, introducerea ta dobîndeşte o importanţă vitală, deoarece prin intermediul ei vei reţine atenţia auditoriului pînă cînd vei putea trata în mod eficient argumentele pe care se întemeiază punctul în discuţie. În ministerul din casă în casă este adeseori posibil să învingi o obiecţie curentă, menţionînd-o mai întîi cu tact, iar apoi abordînd subiectul pe care doreşti să-l tratezi.

4–6. Ce alţi factori te vor ajuta să faci o introducere care stîrneşte interesul?

⁴ Ceea ce spui este întotdeauna de primă importanţă. Dar pentru a suscita interesul prin intermediul introducerii tale, probabil că este mai important decît în orice altă parte a cuvîntării tale în ce fel spui lucrurile. Din acest motiv introducerea ta pretinde o atentă pregătire prealabilă nu numai cu privire la ceea ce urmează să spui, ci şi cu privire la maniera în care intenţionezi s-o faci.

⁵ De obicei propoziţiile scurte şi simple vor contribui cel mai bine la realizarea scopului introducerii tale. Întrucît alegerea cuvintelor este atît de importantă în vederea realizării obiectivului tău în timpul scurt de care dispui pentru introducere, vei putea constata că este avantajos să pregăteşti cu o deosebită grijă primele două sau trei fraze. Notează-ţi-le pe schiţă astfel încît să le poţi citi sau învaţă-le pe de rost, aşa încît cuvintele de deschidere să aibă toată greutatea pe care o merită şi o pretind. În plus, acest procedeu îţi va da de la început mai multă siguranţă, precum şi posibilitatea de a te simţi relaxat pentru a-ţi continua cuvîntarea prin metoda expunerii libere.

⁶ Şi să mai adăugăm cîteva sfaturi suplimentare cu privire la prezentarea introducerii tale de care, de altfel, supraveghetorul şcolii nu se va ocupa atunci cînd te va sfătui cu privire la această calitate a artei oratorice. Dacă eşti gîtuit de emoţie, încetineşte-ţi ritmul şi coboară tonul vocii. Vorbeşte cu încredere, dar nu da impresia că eşti dogmatic, ca să nu rişti să îţi îndepărtezi auditoriul chiar de la începutul expunerii.

7. Cînd trebuie să-ţi pregăteşti introducerea?

⁷ Chiar dacă introducerea cuvîntării constituie prima parte a prezentării tale, ea se pregăteşte, în general, mai bine după ce ai dezvoltat întregul corp al expunerii. În felul acesta vei şti ce este cel mai bine să spui pentru a introduce în mod corespunzător materialul pe care l-ai pregătit.

**********

8–10. Ce putem face pentru ca introducerea noastră să fie adecvată temei?

⁸ Adecvată temei. Numai dacă introducerea ta este adecvată temei îţi vei putea introduce cu eficienţă subiectul. Trebuie exercitată o mare grijă de a nu utiliza în introducere decît idei care contribuie la realizarea scopului vorbirii tale. Ele trebuie să fie, desigur, în armonie cu demnitatea mesajului Regatului şi nu să-i ofenseze pe străinii care s-ar putea afla printre auditori.

⁹ Partea introductivă a cuvîntării trebuie nu numai să introducă subiectul discuţiei, ci şi să prezinte cu claritate ce aspect deosebit al acestuia urmează să tratezi. Aceasta înseamnă să-ţi limitezi subiectul la o temă concretă, iar apoi, în măsura în care este posibil, să găseşti mijlocul de a-ţi anunţa tema în introducere. Dacă însă nu îţi anunţi în mod concret tema, ai putea recurge, în unele cazuri, la utilizarea în introducere a unor cuvinte-cheie sau a unor cuvinte legate de temă. În felul acesta, auditoriul tău nu se va aştepta să tratezi un alt aspect al subiectului pe care l-ar putea sugera titlul expunerii tale.

¹⁰ Fiecare temă trebuie să formeze un tot unitar şi să nu înceapă cu un lucru şi să se termine cu altul. În plus, chiar dacă este adevărat că introducerea trebuie să stîrnească interesul, nu este mai puţin adevărat că ea trebuie să fie adecvată temei. Trebuie întrunite amîndouă aceste exigenţe. Cu alte cuvinte, nu trebuie sacrificată tema de dragul unei istorioare plăcute, prezentate ca introducere. Scopul cuvîntării trebuie să determine selecţionarea ideilor din introducere, iar aceasta trebuie să fie adecvată cuprinsului cuvîntării.

**********

11–14. Cum putem stabili dacă introducerea are o durată corespunzătoare?

¹¹ De durată corespunzătoare. Cît trebuie să dureze o introducere? Nu există un răspuns absolut la această întrebare. Durata unei introduceri depinde de timpul acordat pentru tratarea subiectului, de scopul cuvîntării, de auditoriu şi de multe alte considerente similare.

¹² De fapt, atunci cînd ascultăm o cuvîntare este, în general, dificil, din motive de continuitate, să remarcăm o diviziune clară şi precisă între introducere şi cuprinsul cuvîntării. Aceasta va fi problema consilierului, atunci cînd vei ajunge la acest punct de pe fişa ta Sfaturi pentru vorbire. Fiecare cursant face unele remarci introductive la începutul cuvîntării sale. Pe consilier însă îl va interesa dacă nu cumva introducerea este atît de incoerentă, atît de detaliată şi atît de lungă încît auditoriul îşi pierde interesul faţă de subiect chiar înainte ca tu să ajungi să-ţi prezinţi argumentele principale.

¹³ Introducerea trebuie să constea dintr-o suită rapidă şi ordonată de idei care conduc la subiect, fără să sacrifice calităţile oratorice care stîrnesc interesul. Ea trebuie să fie completă, fără nici o lacună. Aceasta pretinde o meditare atentă, deoarece dacă introducerea ta este atît de îndepărtată de subiect încît pretinde lungi explicaţii detaliate, este mai bine să o abandonezi şi să găseşti un alt punct de plecare.

¹⁴ Dacă este greu de stabilit o distincţie netă între introducere şi cuprinsul cuvîntării tale, s-ar părea că introducerea ta are durata corespunzătoare. Înseamnă că ai introdus atît de bine auditoriul în cuprinsul cuvîntării încît îţi ascultă argumentele fără să fie realmente conştient de aceasta. Dimpotrivă, dacă ascultătorii se întreabă cînd vei ajunge la miezul problemei, înseamnă că introducerea ta este prea lungă. Această slăbiciune se întîlneşte în mod frecvent în prezentările de la uşă la uşă, unde există deseori necesitatea de a varia durata introducerilor tale de la o uşă la alta.

15, 16. Care trebuie să fie durata unei introduceri la o cuvîntare cînd aceasta face parte dintr-un simpozion?

¹⁵ Dacă prezinţi singura cuvîntare a programului sau o expunere de cursant, introducerea ta poate fi mai lungă decît în alte ocazii. Dar dacă cuvîntarea ta face parte dintr-un simpozion sau din întrunirea de serviciu, introducerea poate fi scurtă şi la obiect, deoarece ea aparţine unui întreg care a fost deja prezentat. Se pierde în mod inutil mult timp prin introduceri lungi şi complicate. Cuprinsul cuvîntării este acela care transmite ideile pe care trebuie să le prezinţi.

¹⁶ În rezumat, introducerea ta are doar scopul de a stabili contactul cu auditoriul, de a-i suscita interesul şi de a-l introduce în subiectul cuvîntării. Atinge acest obiectiv cît mai repede posibil, iar apoi intră în miezul subiectului.