Studiul 12

Cuvîntarea liberă şi improvizată

1, 2. Cum ne ajută Iehova să vorbim?

¹ „Nu vă îngrijoraţi, cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi sînteţi cei care veţi vorbi, ci [spiritul, NW] Tatălui vostru va vorbi în voi“ (Mat. 10:19, 20). Aceste cuvinte trebuie să le fi adus un minunat sentiment de siguranţă primilor discipoli ai lui Isus. Ele îi întăresc şi astăzi pe miniştrii veştii bune a lui Dumnezeu atunci cînd sînt chemaţi să depună mărturie în faţa autorităţilor. Aceasta nu înseamnă că creştinii Martori ai lui Iehova de astăzi au primit în mod miraculos „vorbirea înţelepciunii“ şi „vorbirea cunoştinţei“ pe care le posedau unii dintre martorii creştini din secolul întîi (1 Cor. 12:8, NW). Noi ne bucurăm însă de o excelentă instruire teocratică şi, după cum s-a promis, spiritul lui Dumnezeu ne aminteşte cum trebuie să răspundem în caz de nevoie.

² Datorită instruirii pe care o primeşti cu ocazia studiilor biblice, la Şcoala de minister teocratic şi la alte întruniri ale congregaţiei, îţi aduni un serios bagaj de cunoştinţe biblice. Tu înveţi principiile fundamentale ale dreptăţii şi cum să le aplici în propria viaţă, în diverse împrejurări. Apoi, prin participarea la ministerul de teren, dobîndeşti experienţă în arta de a vorbi şi de a transmite informaţiile pe care ţi le-ai însuşit. Tu faci lucrul acesta prin prezentări libere sau improvizate.

3. Explicaţi diferenţa dintre prezentarea liberă şi cea improvizată.

³ Deşi strîns înrudite, aceste două tipuri de prezentare nu sînt identice. Un exemplu te va ajuta, probabil, să faci o distincţie clară. Să presupunem că abordezi un locatar şi începi să-i ţii o prezentare pregătită, a cărei schiţă ţi-ai fixat-o deja bine în minte. Dar, cunoscîndu-ţi schiţa, tu nu ai memorizat exact cuvintele cu ajutorul cărora o vei dezvolta. Aceasta este o prezentare liberă. Să presupunem acum că persoana cu care discuţi ridică o obiecţie neprevăzută, pentru care nu ai făcut o pregătire specială. Dar, datorită instruirii primite la Sala Regatului, eşti bine pregătit să dai un răspuns sau o explicaţie, apelînd la bagajul tău de cunoştinţe biblice. Această parte a prezentării va fi deci improvizată, adică va fi compusă şi rostită spontan.

4. Ce pregătire este necesară pentru o cuvîntare liberă, eficientă?

⁴ Cuvîntarea liberă. Fie că este vorba de prezentarea de la uşă la uşă, fie de o cuvîntare de pe podium, pregătirea este cheia succesului unei cuvîntări libere. Pentru a prezenta acest tip de cuvîntare, pregăteşte-ţi mai întîi o schiţă bună care să conţină mai multe puncte principale ce vor trebui dezvoltate. Indică sub aceste puncte ideile secundare, dovezile, referinţele biblice şi ilustrările care îţi vor ajuta să prezinţi o cuvîntare cu adevărat instructivă. Pregăteşte totul dinainte, cu excepţia cuvintelor exacte pe care le vei utiliza.

5–7. Menţionaţi avantajele cuvîntării libere.

⁵ Cuvîntarea liberă prezintă mai multe avantaje. Unul dintre ele este supleţea. Materialul nu este stabilit într-un mod atît de rigid încît să nu te poţi îndepărta de el, cum este cazul citirii unui manuscris sau al recitării din memorie. Împrejurările de ultim moment pot impune modificări în cuvîntarea pe care ţi-ai planificat-o. De exemplu, chiar în momentul în care te apropii de microfon observi că în auditoriu există un număr neaşteptat de mare de persoane interesate. Metoda cuvîntării libere îţi permite să faci anumite adaptări, pentru a le ajuta pe acestea să sesizeze argumentele. Sau poate ai observat că în auditoriu există mulţi tineri de vîrstă şcolară. Tu îţi poţi adapta ilustrările şi modul de aplicare a materialului cu scopul de a-i ajuta să înţeleagă în ce fel le afectează acesta propria viaţă.

⁶ Un al doilea avantaj al vorbirii libere este că are un efect stimulator asupra minţii. Ea îţi lasă o măsură de libertate care îţi permite să dezvolţi idei noi. Adesea, cînd întîlneşti un auditoriu care manifestă apreciere şi reacţionează pozitiv, te simţi stimulat şi îţi vin în minte idei noi, care pot fi încorporate cu uşurinţă într-o vorbire liberă.

⁷ Al treilea avantaj al acestui tip de cuvîntare este că îţi permite şi să-ţi priveşti în mod constant auditoriul. Aceasta îmbunătăţeşte comunicarea cu ascultătorii. Rezultatul va fi că ei vor urmări cu mai multă atenţie ceea ce spui. Ascultătorii îşi vor da seama că îţi cunoşti bine subiectul deoarece nu îţi ţii ochii tot timpul pe materialul scris. În plus, te afli şi tu în situaţia de a observa reacţiile auditoriului. Dacă observi că nu eşti urmărit cu interes, poţi face ceea ce este necesar pentru a învinge această dificultate. Aşadar, acest tip de expunere se pretează la o prezentare plină de căldură, pe un ton de conversaţie şi de la inimă la inimă.

8–10. Cum pot fi evitate riscurile pe care le comportă cuvîntarea liberă?

⁸ Cuvîntările libere comportă însă şi anumite riscuri, dar acestea pot fi evitate. De exemplu, vorbitorul poate adăuga prea multe idei suplimentare, aşa încît să depăşească timpul afectat. De asemenea, avînd în vedere libertatea sa de a introduce în mod spontan idei care-i vin în minte, vorbitorul poate avea tendinţa de a insista asupra anumitor puncte mai mult decît şi-a planificat. Te poţi feri de acest pericol notîndu-ţi pe schiţă timpul rezervat fiecărei părţi a cuvîntării. Respectă apoi cu stricteţe această programare.

⁹ Mai există primejdia de a omite anumite idei, de a face afirmaţii incomplete, inexacte sau nesprijinite în mod adecvat pe dovezi. Însă, dacă îţi consulţi din cînd în cînd notiţele, fără grabă, vei putea să aderi la material şi să eviţi omisiunile şi inexactităţile. Întocmindu-ţi o schiţă bună, prevăzută cu mai multe idei principale care trebuie dezvoltate, însoţită de dovezi şi texte scripturale, poţi evita pericolul de a face afirmaţii neîntemeiate.

¹⁰ În timp ce cuvîntarea liberă nu pretinde să memorezi fiecare cuvînt pe care îl vei utiliza în expunere, este bine, totuşi, să exersezi un mod de exprimare adecvat, şi îţi va veni cu atît mai uşor să faci lucrul acesta cu cît ai mai bine întipărit în minte un şir de idei care trebuie dezvoltate. În felul acesta vei putea evita folosirea unui limbaj incorect şi cuvintele prost alese. Iar dacă în conversaţia zilnică te străduieşti să vorbeşti corect, îţi va fi mai uşor cînd vei ţine o cuvîntare. Este adevărat că tot mai rămîne riscul de a întrebuinţa un vocabular mai puţin bogat şi o aderare mai puţin exactă la regulile gramaticale decît atunci cînd citeşti un manuscris, dar acest inconvenient va fi compensat din abundenţă prin tonul de conversaţie al expunerii. Fă, de asemenea, o preocupare constantă din a repeta de mai multe ori cuvîntarea înainte de a o rosti în public. Pentru unii este de ajuns să o facă în gînd. Numeroşi vorbitori găsesc însă că este avantajos, în special avînd în vedere timpul repartizat, să exerseze prezentarea cuvîntării cu voce tare.

11, 12. De ce este prudent din partea unui vorbitor să aibă la dispoziţie o schiţă?

¹¹ Cu timpul, şi prin practică, vei putea fi curînd în măsură să îţi reduci schiţa doar la cîteva cuvinte-cheie pentru fiecare idee a expunerii. Acestea, împreună cu referinţele biblice, vor putea fi notate pe o fişă sau pe o foaie de hîrtie pe care o vei putea consulta cu uşurinţă. Chiar dacă în cazul cuvîntărilor mai scurte, cum sînt expunerile de cursant din cadrul Şcolii de minister teocratic, unii preferă să-şi memoreze schiţa, nu există, totuşi, nimic de obiectat dacă ai în mînă o scurtă schiţă pe care să o consulţi în caz că o distragere a atenţiei sau un lapsus ţi-ar întrerupe şirul ideilor. Pentru cuvîntările mai lungi, cum este cuvîntarea publică, în general este mai prudent să ai la dispoziţie o schiţă detaliată pe care s-o consulţi în timp ce vorbeşti.

¹² Stilul de prezentare liberă este deosebit de valoros în ministerul din casă în casă, căci atunci cînd locatarul ridică o obiecţie sau ne întrerupe din vreun alt motiv, avem posibilitatea să abandonăm momentan punctele pe care le tratăm, pentru a răspunde la obiecţie, iar apoi să continuăm cu ideile pentru care ne-am pregătit. Dar dacă am învăţat pe de rost exact cuvintele prezentării noastre, ne va fi greu să facem faţă unei asemenea întreruperi şi apoi să ne reluăm expunerea.

13–15. În ce ocazii vorbim improvizat, şi ce pregătire este necesară?

¹³ Cuvîntarea improvizată. Cuvîntul „improvizat“ semnifică „pe nepregătite, spontan“. Dar înseamnă aceasta că nu a existat nici un fel de pregătire a subiectului sau a punctului în discuţie? Nu, căci pentru a preda bine un lucru este necesară pregătirea prealabilă. Există însă ocazii în care, fără să prevezi, trebuie să vorbeşti despre un anumit subiect, aşa că nu eşti pregătit în mod special pentru acesta. Aceasta se poate întîmpla atunci cînd un locatar întîlnit în predicarea din casă în casă ridică o întrebare, sau cu ocazia unei vizite ulterioare, a unui studiu biblic la domiciliu, cînd depui mărturie informală sau cînd eşti chemat în faţa unui magistrat sau a unui funcţionar. În asemenea cazuri, aranjarea şi expunerea argumentelor va fi făcută pe nepregătite, dar cunoştinţele acumulate prin studiile teocratice îţi vor furniza ideile necesare. Aşadar, ceea ce numim cuvîntare improvizată se bazează totuşi pe o pregătire dinainte, chiar dacă pregătirea nu a fost planificată pentru ocazia respectivă. — Is. 50:4.

¹⁴ Dacă afli, fie şi numai cu cîteva minute înainte, că vei fi invitat să iei cuvîntul, sugestiile următoare îţi vor putea fi utile: mai întîi alege unul sau două puncte principale pe care să le tratezi; caută apoi cîteva argumente în sprijinul subiectului, inclusiv cîteva texte scripturale adecvate; în sfîrşit, gîndeşte-te la o scurtă introducere. Acum, dacă este nevoie, eşti pregătit să vorbeşti. Lucrul acesta ar putea fi necesar, de exemplu, atunci cînd ţi se cere să-l înlocuieşti în ultima clipă pe un cursant care trebuie să ţină o expunere în cadrul Şcolii de minister teocratic.

¹⁵ Există în Scripturi exemple de miniştri ai lui Iehova care au fost invitaţi pe neaşteptate să depună mărturie despre adevăr. Unul dintre ei a fost Ştefan, care a fost dus cu de-a sila în Sanhedrin şi acuzat de martori falşi. Ştefan a rostit o emoţionantă cuvîntare improvizată, pe care o putem citi în capitolul 7 al cărţii Faptele. Apostolul Pavel a fost luat cu forţa de către atenieni, dus în Areopag şi chestionat cu privire la convingerile sale. Excelenta lui cuvîntare improvizată se găseşte în Faptele capitolul 17.

16–18. De ce ar trebui să exerseze cursanţii prezentarea liberă, în loc să citească de pe un manuscris sau să îşi memoreze cuvîntările?

¹⁶ Cea mai bună metodă. Uneori începătorii doresc să utilizeze un manuscris pentru expunerile lor de cursant. În general, aceasta nu este cea mai bună metodă, aşa că ei ar trebui să facă efortul de a se debarasa curînd de manuscris, întrucît din cauza acestuia vorbitorul nu are contact vizual cu auditoriul şi nu poate vorbi pe ton de conversaţie. Există împrejurări în care este recomandată lectura unui manuscris, dar ai posibilitatea să exersezi în această privinţă atunci cînd, în cadrul şcolii, ţi se repartizează citirea Bibliei. Profită de alte expuneri pentru a învăţa să vorbeşti fără ajutorul notiţelor.

¹⁷ Pentru a se elibera de notiţe, unii cursanţi încearcă să îşi memoreze expunerile. Dar expunerile învăţate pe de rost au reale dezavantaje, fiind lipsite de supleţe şi de naturaleţe, iar vorbitorul riscă să uite unele puncte importante. Poate fi recomandabilă învăţarea pe de rost a anumitor fraze-cheie, ca în cazul introducerii sau al încheierii, dar această metodă nu este potrivită pentru întreaga expunere.

¹⁸ Ca regulă generală, cea mai bună metodă este prezentarea liberă. Ea este cea pe care o întrebuinţăm în ministerul de teren, unde dobîndim, într-adevăr, o excelentă pregătire în arta de a răspunde cu promptitudine. Aceasta este metoda pe care o utilizăm, de asemenea, cel mai adesea, la întrunirile congregaţiei, întrucît ne permite să ne exprimăm într-o manieră directă şi sinceră, iar dacă vom prezenta în felul acesta mesajul nostru, vom obţine rezultate bune. Exersează deci în mod constant în acest sens. Şi chiar dacă uneori sîntem invitaţi să ţinem o cuvîntare improvizată, vom fi pregătiţi pentru ea, deoarece Iehova are grijă ca noi să fim bine instruiţi pentru a face prezentări libere şi improvizate. Amîndouă aceste metode îşi au utilitatea lor în ministerul nostru.