Ce cred unii despre suferință

Hindușii

cred că suferința este rezultatul acțiunilor din viața actuală sau dintr-o viață anterioară. O persoană poate ajunge la starea de moksha – eliberarea din ciclul de renașteri – prin detașarea la nivelul minții de orice lucru material.

Musulmanii

consideră suferința o pedeapsă pentru păcat, precum și un test al credinței. Tragediile ne ajută „să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările și să fim conștienți că trebuie să-i ajutăm pe cei aflați în nevoie”, spune dr. Sayyid Syeed, președintele Societății Islamice din America de Nord.

Tradiția iudaică

susține că suferința este o consecință a propriilor acțiuni. Unii evrei cred că va fi o înviere, iar apoi li se va face dreptate celor care au suferit pe nedrept. Potrivit cabalei, o doctrină mistico-religioasă ebraică, reîncarnarea îi dă unei persoane mai multe ocazii de a-și ispăși păcatele.

Budiștii

cred că o persoană trebuie să sufere de-a lungul mai multor vieți, adică al unui ciclu de renașteri, care încetează când acțiunile, emoțiile și dorințele ei greșite dispar. Prin înțelepciune, fapte bune și disciplina minții, ea poate atinge nirvana, o stare în care nu mai există suferință.

Confucianiștii

atribuie, în general, suferința „greșelilor omenești”, conform A Dictionary of Comparative Religion. Potrivit învățăturilor lor, deși suferința poate fi redusă prin adoptarea unui mod de viață virtuos, o mare parte a ei este cauzată de „ființe spirituale mult mai puternice decât omul. În acest caz, el trebuie să accepte cu stoicism hotărârile Sorții”.

Unele religii tribale

consideră că suferința e rezultatul vrăjilor. Vrăjitorii pot aduce noroc sau necazuri, iar efectul acțiunilor lor poate fi diminuat prin diferite ritualuri. Prin urmare, când cineva este bolnav, se crede că ritualurile și leacurile vracilor anulează efectul vrăjitoriilor.

Creștinii

cred că suferința este rezultatul păcatului primilor oameni, așa cum reiese din cartea biblică Geneza. Însă multe culte au adăugat diverse idei la această învățătură. De exemplu, unii catolici sunt de părere că suferința poate fi „o ofrandă adusă lui Dumnezeu” pentru ca el, în schimb, să binecuvânteze biserica sau să salveze pe cineva.