Organul luminiscent al calmarului hawaiian

VÂNĂTOR nocturn, calmarul hawaiian îşi creează propria lumină, nu ca să fie vizibil, ci ca să fie invizibil, contopindu-se cu lumina emisă de lună şi de stele. Secretul lui îl constituie parteneriatul cu bacterii emiţătoare de lumină. Acest parteneriat ar putea fi sursa unor informaţii utile într-un domeniu ce pare să nu aibă legătură cu subiectul nostru: sănătatea.

Gândiţi-vă: Calmarul hawaiian îşi duce traiul în apele de coastă limpezi ale arhipelagului hawaiian. În mod normal, lumina emisă de lună şi de stele ar face ca silueta vietăţii să fie văzută cu uşurinţă de prădătorii ei de dedesubt. Calmarul hawaiian însă emite o lumină pe partea inferioară a corpului care imită lumina nocturnă din mediu atât ca intensitate, cât şi ca lungime de undă. Rezultatul? Nici urmă de siluetă, nici urmă de umbră. Molusca trece pur şi simplu neobservată. Calmarul are în dotare un aparat de înaltă tehnică, şi anume un organ luminiscent. Acesta găzduieşte bacterii bioluminiscente, care produc exact strălucirea necesară camuflajului perfect al gazdei.

Bacteriile reglează şi ciclul somn-veghe al calmarului. De fapt, acesta este aspectul care îi interesează pe cercetători, deoarece legătura dintre bacterii şi ciclurile circadiene s-ar putea să existe nu doar la calmarul hawaiian. La mamifere, de exemplu, bacteriile cu rol esenţial în digestie ar putea avea legătură şi cu ritmul circadian. Tulburările de ritm circadian sunt asociate cu depresia, diabetul, obezitatea şi tulburările de somn. Prin urmare, studiul sistemului bacterii-gazdă prezent la calmar ar putea furniza informaţii utile privitoare la sănătatea omului.

Ce credeţi? Au apărut calmarul hawaiian şi organul lui luminiscent prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?