Salamandra şi cristalinul ei care se regenerează

● Tritonul, o salamandră mică, are capacitatea remarcabilă de a-şi regenera părţi ale corpului, precum coada, dar şi alte organe, ţesuturi şi membre. Sunt oare părţile refăcute la fel de bune ca originalele? Când e vorba de cristalinul ei, răspunsul cercetătorilor este un „da“ categoric.

Gândiţi-vă: Salamandrele îşi regenerează cristalinul transformând celulele irisului în celule proprii cristalinului. Pentru a pătrunde tainele acestui proces uluitor, biologii au studiat 16 ani un grup de salamandre japoneze (Cynops pyrrhogaster), cărora le-au scos cristalinul de 18 ori. Cum era de aşteptat, acesta s-a refăcut de fiecare dată.

La încheierea studiului, salamandrele aveau circa 30 de ani — depăşind cu cinci ani speranţa lor de viaţă în sălbăticie. Totuşi, ele reuşeau să-şi regenereze cristalinul la fel de repede ca în tinereţe. În plus, potrivit informaţiilor furnizate de Universitatea Dayton din Ohio (SUA), cristalinele noi „erau aproape identice cu cele originale intacte, extrase de la salamandre mature ce nu fuseseră supuse niciodată procesului de regenerare“. Biologul Panagiotis Tsonis, membru al echipei de cercetători, recunoaşte: „Până şi pe mine m-au surprins rezultatele“. În opinia lui, noile cristaline erau „perfecte“.

Oamenii de ştiinţă speră ca, studiind capacitatea salamandrei de a-şi reface părţi ale corpului, să poată înţelege cum să regenereze ţesuturi umane distruse. „Salamandra deţine secretul regenerării, îndeosebi la o vârstă înaintată“, mărturiseşte Tsonis.

Ce credeţi? Au apărut salamandra şi capacitatea ei regenerativă prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?

[Diagrama de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Cristalinele „noi“ sunt aproape identice cu originalele

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 25]

Fotografia de sus: © Vibe Images/Alamy; fotografia de jos: © Juniors Bildarchiv/Alamy