Corpul omenesc şi capacitatea lui de a vindeca răni

PRINTRE numeroasele mecanisme ce fac posibilă viaţa umană se numără şi capacitatea corpului de a vindeca răni şi de a regenera ţesuturi lezate. Procesul începe imediat ce se produce un traumatism.

Gândiţi-vă: Procesul de vindecare constă în desfăşurarea succesivă a unor funcţii celulare complexe:

• Trombocitele aderă la ţesutul din jurul rănii, iar cheagul de sânge ce se formează sigilează vasele sanguine rupte.

• Inflamarea protejează ţesutul împotriva infectării şi înlătură orice „deşeuri” rezultate în urma traumatismului.

• Pe parcursul câtorva zile, ţesutul lezat începe să fie înlocuit, rana se contractă, iar vasele de sânge distruse sunt reparate.

• În cele din urmă, ţesutul cicatricial remodelează şi întăreşte zona lezată.

Inspirându-se din procesul de coagulare a sângelui, cercetătorii realizează polimeri care se pot „vindeca” singuri. Acest tip de material plastic cu proprietăţi regeneratoare are în componenţă mici canale paralele ce conţin două substanţe chimice care „sângerează” când materialul se deteriorează. În momentul combinării celor două substanţe, se formează un gel care se răspândeşte pe toată zona afectată, acoperind crăpăturile şi găurile. Când gelul se solidifică, se formează o substanţă dură ce-i redă materialului rezistenţa iniţială. Un cercetător recunoaşte că acest proces artificial de vindecare, care se află în stadiul de experiment, încearcă să imite un proces existent în natură.

Ce credeţi? Au apărut corpul omenesc şi capacitatea lui de a vindeca rănile prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?