Muzica în Israelul antic

MUZICA a jucat un rol însemnat în viaţa poporului Israel din Antichitate. Instrumente de suflat, precum trompete şi corni, anunţau evenimente importante. Totodată, la auzul lor, israeliţii se strângeau pentru a-i aduce închinare lui Dumnezeu. Instrumente cu coarde, de felul harpelor şi al lirelor, potoleau până şi sufletul zbuciumat al regilor (1 Samuel 16:14–23). Instrumente de percuţie, de genul tobelor, al cimbalelor şi al tamburinelor, dădeau viaţă sărbătorilor (2 Samuel 6:5; 1 Cronici 13:8).

Iubal, un descendent al lui Cain, este numit în Biblie „strămoşul tuturor celor care cântă la harpă şi la fluier“ (Geneza 4:21). Se prea poate ca el să fi inventat atât instrumente cu coarde, cât şi instrumente de suflat.

Deşi vorbeşte despre multe evenimente de la care muzica nu a lipsit, Biblia nu descrie cu lux de amănunte instrumentele folosite. Totuşi, graţie descoperirilor arheologice şi scrierilor antice, erudiţii au reuşit să-şi facă o idee asupra aspectului instrumentelor din vechime şi a sunetelor produse de ele. Este adevărat, unele concluzii la care au ajuns sunt ipotetice. Însă putem analiza câteva exemple de instrumente muzicale bine documentate.

Tamburine, sistre şi cimbale

După ce Dumnezeu i-a trecut pe Moise şi pe israeliţi în mod miraculos prin Marea Roşie, Miriam, sora lui Moise, şi „toate femeile“ au ieşit „cântând la tamburine şi dansând“ (Exodul 15:20). Deşi nu au fost descoperite tamburine care să dateze din epoca biblică, în Israel, mai precis în Aczib, Meghido şi Bet-Şean, au fost scoase la iveală figurine de lut antice, care înfăţişează femei ţinând în mână tobe de mici dimensiuni. Instrumentul numit adesea în traducerile Bibliei „tamburină“ nu este identic cu cel cunoscut azi. Acesta era alcătuit, după toate probabilităţile, dintr-o ramă rotundă de lemn pe care era montată o piele de animal, bine întinsă.

În epoca patriarhală, femeile cântau şi dansau cu ocazia sărbătorilor, acompaniindu-se cu tamburine. Biblia relatează că, atunci când Iefta, un conducător israelit, s-a întors acasă după ce obţinuse o victorie răsunătoare, fiica lui i-a ieşit în întâmpinare „cântând la tamburină şi dansând“. Cu o anumită ocazie, femeile au sărbătorit faptele de vitejie ale lui David „cu cântece, cu dansuri“ şi „cu tamburine“ (Judecătorii 11:34; 1 Samuel 18:6, 7).

Când regele David a adus arca legământului la Ierusalim, poporul ‘a sărbătorit acest eveniment înaintea lui Iehova cu tot felul de instrumente din lemn de ienupăr, cu harpe, cu lire, cu tamburine, cu sistre şi cu cimbale’ (2 Samuel 6:5). Ulterior, templul din Ierusalim a avut propria orchestră. Acei muzicieni cântau la cimbale, trompete şi harpe, precum şi la instrumente cu coarde.

Ce ştim însă despre sistre? Acestea erau, se pare, instrumente de percuţie alcătuite dintr-o ramă de metal ovală, nu foarte mare, prevăzută cu un mâner. Scuturat, instrumentul producea un zornăit strident. Biblia menţionează o singură dată sistrele, cu ocazia aducerii arcei la Ierusalim. Potrivit tradiţiei iudaice, sistrele se foloseau şi la evenimente triste.

Ce se poate spune despre cimbalele din vechime? Erau, după cât se pare, discuri mari de metal, care trebuiau lovite unul de celălalt. Unele cimbale din Israelul antic însă aveau circa 10 centimetri în diametru, fiind asemănătoare castanietelor, şi produceau un clinchet cristalin.

Harpe şi instrumente cu coarde

Termenul ebraic kinnohrʹ, tradus deseori „harpă“ sau „liră“, se referea la un instrument larg răspândit în Israelul antic. Acesta era instrumentul la care cânta David pentru a-l linişti pe regele Saul (1 Samuel 16:16, 23). Erudiţii au descoperit cel puţin 30 de reprezentări ale lirei pe ziduri vechi de piatră, monede, mozaicuri şi sigilii. De-a lungul secolelor, forma instrumentului a suferit unele modificări. Interpretul cuprindea lira cu braţele şi ciupea coardele sau trecea peste ele cu degetele ori cu un plectru.

Termenul ebraic nevel denumea un instrument asemănător cu kinnohrʹ. Nu se cunosc cu exactitate numărul coardelor, dimensiunile instrumentului şi nici tehnicile de execuţie. Majoritatea erudiţilor însă sunt de părere că atât nevel, cât şi kinnohrʹ puteau fi duse în mână de muzician.

Trompete şi corni

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-şi facă două trompete din argint bătut (Numerele 10:2). Suflând din ele, preoţii anunţau evenimente ce aveau legătură cu templul şi anumite sărbători. Sunetul emis diferea în funcţie de scopul anunţului. Acesta putea fi prelung şi puternic sau scurt şi tunător. Nu se ştie precis cum arătau acele trompete, întrucât nu dispunem de niciun exemplar care să dateze din timpurile biblice. Deţinem doar reprezentări în viziunea unor artişti, precum cea gravată pe un basorelief de pe Arcul lui Titus, din Roma.

Cornul, în ebraică shohpharʹ, este menţionat în Scripturile Ebraice de peste 70 de ori. Instrumentul era făcut dintr-un corn de ţap sau de berbec. Potrivit surselor iudaice, existau două tipuri de corni: unul drept, cu ambuşură de aur, iar altul curbat, cu incrustaţii de argint. Cornul era deseori folosit pentru a transmite semnale, deoarece producea un sunet amplu, în două sau trei tonalităţi, ce putea fi auzit de departe.

În Israelul antic, cornul vestea anumite evenimente religioase, precum începutul şi sfârşitul sabatului. Era folosit însă şi în alte scopuri, de pildă pe timp de război. Câtă groază trebuie să fi stârnit, în toiul nopţii, cei 300 de corni din care au suflat soldaţii lui Ghedeon înainte de a-i ataca prin surprindere pe madianiţi! (Judecătorii 7:15–22)

Tot felul de instrumente muzicale

Clopoţei, flaute şi lăute îmbogăţeau gama instrumentelor muzicale din epoca biblică. Daniel, un profet al lui Iehova exilat în Babilon, a menţionat în scrierile sale orchestra regelui babilonian Nebucadneţar. Muzicienii lui cântau din ţitere, fluiere şi cimpoaie (Daniel 3:5, 7).

Scurta incursiune în lumea instrumentelor menţionate în Scripturi confirmă o dată în plus că muzica făcea parte integrantă din viaţa de zi cu zi a vechilor israeliţi şi probabil şi din viaţa altor popoare. În acele vremuri, acorduri muzicale răzbăteau nu doar din palate regale şi lăcaşuri de cult, ci şi din locuinţa omului de rând.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Scuturat, sistrul producea un zornăit strident

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Regele David era un harpist talentat

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Tamburina se foloseşte încă din epoca patriarhală

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Trompeta era folosită pentru a anunţa diverse evenimente

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Figurină reprezentând o femeie ce ţine în mână un instrument de percuţie, secolul al VIII-lea î.e.n.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Monedă înfăţişând o harpă, secolul al II-lea e.n.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Pe această piatră din zidul templului din Ierusalim sunt inscripţionate cuvintele „Spre locul trompetiştilor“ (datează din secolul I î.e.n.)

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Figurina de lut: Z. Radovan/BPL/Lebrecht; moneda: © 2007 by David Hendin. All rights reserved; piatra din zidul templului: Photograph © Israel Museum, Jerusalem; courtesy of Israel Antiquities Authority