Miguel Servet — Singur în căutarea adevărului

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

La 27 octombrie 1553, Miguel Servet a fost ars pe rug în Geneva (Elveţia). Guillaume Farel — călăul lui Servet, aflat în slujba lui Jean Calvin — i-a avertizat pe cei ce au asistat la execuţie: „[Servet] a fost un om înţelept care neîndoios credea că-i învaţă pe oameni adevărul, dar, de fapt, căzuse în mâinile Diavolului. . . . Luaţi seama să nu păţiţi la fel!“ Dar ce-a făcut sărmanul om ca să merite un sfârşit atât de tragic?

MIGUEL SERVET a văzut lumina zilei în 1511, în satul Villanueva de Sijena (Spania). De mic a fost un elev strălucit. Potrivit unui biograf, „la 14 ani, el ştia deja greaca, latina şi ebraica şi avea cunoştinţe vaste de filozofie, matematică şi teologie“.

Când Servet era abia la vârsta adolescenţei, Juan de Quintana, confesorul împăratului Spaniei, Carol al V-lea, l-a luat în slujba sa ca paj. În călătoriile pe care le făcea alături de Quintana, Servet a observat marile sciziuni din sânul religiei: Spania era o ţară care îi trimitea în exil pe evrei şi pe musulmani sau îi convertea cu forţa la catolicism.a

La 16 ani, Servet a început să studieze dreptul la Universitatea din Toulouse (Franţa). Acolo a văzut pentru prima oară o Biblie completă. Cu toate că citirea Bibliei era interzisă cu desăvârşire, Servet a citit-o pe ascuns. După prima lectură, el a jurat că o va mai citi „de o mie de ori“. Se pare că Biblia pe care Servet a studiat-o la Toulouse era Biblia Complutensă Poliglotă. Astfel, el a putut citi Scripturile în limbile originare (ebraică şi greacă), precum şi în latină.b Studiul Bibliei, dar şi degradarea morală a clerului spaniol i-au zdruncinat încrederea în religia catolică.

Îndoielile privind religia catolică s-au adâncit când a luat parte la încoronarea lui Carol al V-lea. Regele spaniol a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de Papa Clement al VII-lea. În timp ce Papa stătea pe tronul său mobil, împăratul a venit şi i-a sărutat picioarele. Servet scria mai târziu: „Am văzut cu ochii mei cum papa a fost purtat pe umeri de prinţi, cu toată pompa, şi cum era elogiat de oamenii strânşi pe străzi“. Servet a observat diferenţa izbitoare dintre fastul şi extravaganţa ceremoniei şi simplitatea propovăduită în Evanghelii.

În căutarea adevărului religios

Servet a renunţat discret la slujba sa de pe lângă Quintana şi a pornit singur în căutarea adevărului. El credea că mesajul lui Cristos nu era adresat teologilor sau filozofilor, ci oamenilor de rând care trebuiau să-l înţeleagă şi să ţină cont de el în viaţă. Prin urmare, şi-a propus să cerceteze textul biblic în limbile originare şi să respingă orice învăţătură care nu era în armonie cu Scripturile. Este interesant că în scrierile sale, cuvântul „adevăr“ şi derivatele acestuia sunt cele mai des folosite cuvinte.

Studiile istorice şi biblice l-au dus la concluzia că în primele trei veacuri ale erei noastre, creştinătatea a devenit coruptă. Servet a înţeles că împăratul Constantin şi succesorii săi au promovat învăţături false, ceea ce a dus la adoptarea Trinităţii ca doctrină oficială. La 20 de ani, Servet şi-a publicat cartea De Trinitatis Erroribus (Erorile privitoare la Treime), o lucrare care l-a făcut ţinta preferată a Inchiziţiei.

Servet avea o înţelegere corectă a lucrurilor. Iată ce a scris el: „Biblia nu face referire la Trinitate. . . . Noi ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu prin Cristos, nu prin conceptele filozofice cu care ne mândrim“.c El a tras concluzia că spiritul sfânt nu este o persoană, ci mai degrabă forţa activă a lui Dumnezeu.

Atitudinea lui Servet a stârnit unele reacţii favorabile. Reformatorul protestant Sebastian Franck a scris: „Spaniolul Servet spune în lucrarea sa că Dumnezeu este o singură persoană. Biserica Romano-Catolică susţine că există trei persoane în una. Tind să-i dau dreptate spaniolului“. Cu toate acestea, nici Biserica Romano-Catolică, nici cea Protestantă nu l-a iertat vreodată pe Servet că a pus la îndoială Trinitatea, doctrina lor principală.

Studierea Bibliei l-a determinat pe Servet să respingă şi alte doctrine bisericeşti. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe Biblie. Prin urmare, la un an şi jumătate de la publicarea lucrării De Trinitatis Erroribus, Servet li s-a adresat cu respect catolicilor şi protestanţilor: „Nici nu aprob, nici nu resping în totalitate vreun grup religios. În opinia mea, cu toţii au dreptate în anumite privinţe, iar în altele greşesc. Cu toate acestea, fiecare vede greşelile celuilalt, dar nu şi pe ale sale“. Servet era singur în căutarea adevărului.d

Deşi era sincer, Servet a ajuns şi la unele concluzii greşite. De pildă, a calculat că Armaghedonul şi Domnia Milenară a lui Cristos aveau să vină în timpul vieţii sale.

În căutarea adevărului ştiinţific

Văzându-se obligat să fugă din calea prigonitorilor, Servet şi-a schimbat numele în Villanovanus şi s-a stabilit la Paris, unde şi-a luat licenţa în artă şi doctoratul în medicină. Interesul pentru ştiinţele exacte l-a determinat să facă disecţii pentru a înţelege cum funcţionează corpul omenesc. Servet a fost probabil primul european care a descris circulaţia sângelui în plămâni, despre care vorbeşte în cartea sa Christianismi Restitutio. Observaţiile sale au apărut cu 75 de ani înainte ca William Harvey să descrie întregul sistem circulator.

Servet a publicat şi o nouă ediţie a Geografiei lui Ptolemeu. Cartea s-a dovedit un adevărat succes, unii numindu-l pe autor părintele geografiei comparate şi al etnografiei. Mai târziu, în timp ce era judecat în Geneva, Servet a fost acuzat că descrisese Palestina ca un ţinut arid, cultivat ici şi colo. Servet s-a apărat argumentând că el a descris Palestina timpurilor sale, nu pe cea din vremea lui Moise, o ţară unde curgeau lapte şi miere.

Servet a scris şi Syruporum universa ratio ad Galeni censuram diligenter expolita care prezenta un punct de vedere nou şi echilibrat cu privire la un anumit tip de medicament. Bogăţia de informaţii medicale din această carte a făcut din el un pionier în domeniul farmacologiei şi în utilizarea vitaminelor. Ţinând cont de experienţa lui în numeroase domenii, un istoric l-a numit „una dintre cele mai luminate minţi din istoria omenirii, care a îmbogăţit cultura universală“.

Un împotrivitor înverşunat

Cine caută adevărul are şi împotrivitori (Luca 21:15). Unul dintre nenumăraţii duşmani ai lui Servet a fost Jean Calvin, care a întemeiat un stat protestant în Geneva. Potrivit istoricului Will Durant, „guvernarea autoritară [a lui Calvin] nu avea la bază legea sau forţa fizică, ci hotărârea şi personalitatea sa puternică“. Calvin „respingea la fel de hotărât ca un papă ideea că oamenii au dreptul de a decide personal în ce să creadă“.

Servet şi Calvin se întâlniseră probabil în tinereţe la Paris. De la bun început a existat antipatie între ei, Calvin devenind cel mai înverşunat duşman al lui Servet. Deşi Calvin era unul dintre liderii Reformei, el a sfârşit prin a-l da pe Servet în mâinile Inchiziţiei Catolice. Servet a reuşit cu greu să fugă din Franţa, unde i s-a ars portretul (in effigies). Dar a fost recunoscut şi trimis în închisoare la Geneva, oraş de frontieră în care Calvin făcea legea.

Calvin l-a supus pe Servet unui tratament crud în închisoare. Cu toate acestea, la tribunal, în timpul discuţiilor cu Calvin, Servet s-a arătat dispus să-şi schimbe concepţiile dacă împotrivitorul său îi aducea argumente biblice convingătoare. Dar Calvin nu a reuşit. După proces, Servet şi-a primit pedeapsa: a fost ars pe rug. Unii istorici susţin că el a fost singurul eretic pe care catolicii l-au ars in effigies şi pe care protestanţii l-au ars de viu.

Un sol al libertăţii religioase

Cu toate că îşi redusese la tăcere rivalul, Calvin şi-a pierdut autoritatea morală. Executarea nedreaptă a lui Servet a stârnit mânia oamenilor de bună-credinţă din Europa şi a constituit un argument important pentru partizanii libertăţii omului, care susţineau că nici un om nu trebuie să fie omorât din cauza convingerilor lui religioase. Ei erau din ce în ce mai hotărâţi să continue lupta pentru libertatea religioasă.

Poetul italian Camillo Renato a protestat: „Nici Dumnezeu şi nici spiritul său nu a încurajat un asemenea mod de acţiune. Cristos nu s-a purtat astfel cu cei care l-au renegat“. Iar umanistul francez Sébastien Chateillon a scris: „A ucide un om nu înseamnă a ocroti o doctrină, ci efectiv a ucide un om“. Servet însuşi a scris: „Cred că e foarte grav să ucizi un om doar pentru că a greşit în privinţa unor chestiuni de interpretare biblică, din moment ce ştim că şi cei aleşi pot fi induşi în eroare“.

Privitor la efectul pe care l-a avut execuţia lui Servet, în cartea Michael Servetus—Intellectual Giant, Humanist, and Martyr se spune: „Moartea lui Servet a fost punctul de cotitură în ideologia şi în mentalitatea care se înrădăcinaseră începând cu veacul al patrulea“. Tot aici se mai afirmă: „Din perspectivă istorică, Servet a murit pentru ca libertatea conştiinţei să devină un drept fundamental al tuturor oamenilor din societatea modernă“.

În 1908, a fost înălţat un monument în memoria lui Servet, în oraşul francez Annemasse, aflat la circa cinci kilometri de locul în care s-a stins din viaţă. Pe o inscripţie se poate citi: „Miguel Servet, . . . geograf, medic şi fiziolog, merită recunoştinţă din partea lumii întregi pentru descoperirile sale ştiinţifice, pentru grija faţă de bolnavi şi săraci şi pentru hotărârea de a nu-şi lăsa mintea şi conştiinţa controlate de alţii. . . . Era de neclintit în convingerile sale. Şi-a dat viaţa pentru a apăra adevărul“.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 21]

Servet şi numele Iehova

În căutările sale, Servet a înţeles că trebuie să folosească numele Iehova. La câteva luni după ce William Tyndale a folosit acest nume în traducerea Pentateuhului, Servet a publicat De Trinitatis Erroribus, în care a inclus numele Iehova. El explică: „Celălalt nume, cel mai sfânt dintre toate, יהוה, . . . poate fi înţeles astfel: . . . «Cel care face să devină», «Cel care aduce în fiinţă», «Cauza Prim㻓. Servet a mai scris: „Numele Iehova îl poate purta numai Tatăl“.

În 1542, Servet a revizuit renumita Biblie în latină a lui Santes Pagninus (vezi mai jos). În amplele sale note marginale, Servet a inclus din nou numele divin. El a folosit numele Iehova şi în referinţele marginale la unele texte-cheie, precum Psalmul 83:18, unde cuvântul corespondent pentru „Domnul“ apare în textul propriu-zis.

În ultima sa lucrare, Christianismi Restitutio, Servet a afirmat despre numele lui Dumnezeu, Iehova: „E limpede . . . că în vremurile străvechi mulţi oameni rosteau acest nume“.

[Legenda fotografiei]

Monumentul din Annemasse, Franţa

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Gravură din secolul al XV-lea înfăţişând botezarea cu forţa a musulmanilor din Spania

[Provenienţa fotografiei]

Capilla Real, Granada

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Prima pagină a cărţii De Trinitatis Erroribus

[Provenienţa fotografiei]

Extras din cartea De Trinitatis Erroribus, de Miguel Servet, 1531

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Servet a studiat circulaţia sângelui în plămâni

[Provenienţa ilustraţiei]

Anatomie descriptive et physiologique, Paris, 1866–1867, L. Guérin, Éditeur

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Cartea lui Servet, Syruporum universa ratio ad Galeni censuram diligenter expolita, a promovat idei cu totul noi în domeniul farmacologiei

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Jean Calvin a fost un duşman de temut al lui Servet

[Provenienţa ilustraţiei]

Biblioteca Nacional, Madrid

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 18]

Biblioteca Nacional, Madrid