Navigând pe apele albastre ale oceanului . . . cu ambarcaţiuni din trestie!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BOLIVIA

IMAGINEAZĂ-ŢI că porneşti într-o călătorie de mii de kilometri pe ocean. Dar, în loc să mergi cu o navă mare de pasageri, dotată cu tot confortul unui hotel modern, te urci la bordul unei ambarcaţiuni aparent lipsite de rezistenţă, făcută din mănunchiuri de trestie legate cu funie! E adevărat, poate că vasul nu are mai mult de 50 de tone, dar cât de în siguranţă te simţi când te afli departe, să zicem în largul Oceanului Pacific, şi eşti lovit de valurile lui uriaşe?

Oricât de uimitor ar părea, s-au făcut multe călătorii de acest fel. Deşi multe au eşuat, ele au dovedit totuşi un lucru: Vasele de trestie sunt extraordinar de rezistente în ciuda materialelor folosite la construirea lor. Ţi-ar plăcea să afli cum sunt confecţionate aceste vase? Atunci vino să vizităm împreună un şantier naval renumit peste tot în lume pentru ambarcaţiunile pe care le construieşte.

O vizită la lacul Titicaca

Excursia ne poartă sus, în Munţii Anzi (America de Sud), la lacul Titicaca. Aflat la o înălţime de 3 810 m, Titicaca este lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine din lume. În timp ce ne plimbăm pe malul lui, vedem casele din chirpici, cu acoperiş de stuf, ale oamenilor din Aymara, dintre care unii sunt constructori excelenţi de ambarcaţiuni din trestie. Când ne apropiem de case, suntem întâmpinaţi de două femei care ţes stofe din lână, groase şi frumoase, adecvate pentru traiul în frigurosul Altiplano. Femeile se opresc din lucru şi ne fac cunoştinţă cu soţii lor.

După ce ne urează un călduros „Bun venit“, bărbaţii ne invită la o plimbare pe lac cu barca lor cu motor. În timpul plimbării, vedem terenuri pline de totora. Trestia aceasta nu este mai groasă decât un creion, ajunge până la 2 metri înălţime, se îndoaie uşor şi, după spusele ghizilor noştri, este deosebit de rezistentă la apă. Toate aceste caracteristici fac din totora o plantă ideală pentru construirea ambarcaţiunilor din trestie. Acesta este şi motivul pentru care lacul Titicaca îi atrage pe toţi cei ce doresc să-şi construiască astfel de ambarcaţiuni.

„Mai multe vase ale noastre au parcurs mii de kilometri pe oceane“, ne spun cu satisfacţie gazdele în timp ce ne arată modele şi fotografii ale ambarcaţiunilor pe care le confecţionează. Dar cum duc ei vasele pe ocean? Dacă vasul nu este prea mare, îl transportă cu camionul până pe Coasta Pacificului. Altminteri, duc materia primă pe coastă şi construiesc ambarcaţiunea acolo. Renumiţi pentru îndemânarea lor deosebită, constructorii Aymara au fost invitaţi să confecţioneze ambarcaţiuni pe ţărmuri îndepărtate — în Maroc, în Irak şi în Insula Paştelui —, dar din trestia care creşte în acele ţinuturi.

Aflăm că o ambarcaţiune de acest fel poate fi construită din mai multe tone de trestie, mai ales dacă e făcută pentru călătorii lungi. De ce? Deoarece, treptat, trestia se îmbibă cu apă. Aşadar, cu cât este mai lungă călătoria pe mare, cu atât este necesară mai multă trestie şi cu atât ambarcaţiunea trebuie să fie mai mare. De pildă, un vas care cântăreşte circa şapte tone ar trebui să poată fi folosit circa doi ani. „Dar cum e posibil, întrebăm noi, ca nişte ambarcaţiuni făcute din tulpini uscate să ţină piept forţelor dezlănţuite ale oceanului?“

O minunăţie din trestie, funii şi bambus

Trăinicia ambarcaţiunilor din trestie nu depinde neapărat de rezistenţa nebănuită a materialelor de construcţie, ci de modul ingenios în care sunt asamblate acestea — o artă transmisă din generaţie în generaţie. Ghidul nostru, care poartă un poncho şi o căciulă trasă peste urechi ca să nu-i fie frig, ne face cunoştinţă cu acest meşteşug străvechi.

Mai întâi, explică el, constructorii leagă mănunchiuri de trestie în legături, care determină lungimea vasului. (Vezi fotografiile 1 şi 2.) Apoi, ei pun laolaltă mai multe legături formând două legături foarte mari, cu un diametru de peste un metru. După aceea, ei unesc cele două legături şi realizează un corp de navă dublu — o structură foarte potrivită pentru o ambarcaţiune care va înfrunta apele oceanului!

Ei mai ataşează o a treia legătură, mai subţire, între şi sub cele două legături mai mari. Legăturile mai mari sunt apoi unite fiecare în parte de cea de-a treia legătură, cu ajutorul unei funii lungi care se înfăşoară în jurul legăturilor de mărimi diferite, pe toată lungimea ambarcaţiunii. (Vezi fotografia 3.) Nici mai mult, nici mai puţin de doisprezece oameni întind bine funia formând din trestie două corpuri de navă compacte, rigide, care acum sunt legate unul de altul. (Vezi fotografia 4.) Într-adevăr, funia este atât de bine strânsă, încât nu poţi face să intre nici măcar un deget între funie şi trestie — o caracteristică ce-i conferă ambarcaţiunii şi mai multă rezistenţă la apă.

Când corpul ambarcaţiunii este gata (vezi fotografia 5), bărbaţii pun chila, ramele de guvernare, două catarge (fiecare dintre ele de forma unui V răsturnat care stă deasupra celor două corpuri ale ambarcaţiunii), velele ce sunt prinse de câte un ghiu şi, de obicei, copastiile; toate sunt făcute din trestie. În cele din urmă, ei ridică o suprastructură din bambus şi frunze de palmier pentru a-i ocroti pe membrii echipajului de intemperii. (Vezi fotografia 6.) E uimitor, dar produsul final nu are nici măcar un singur element metalic!

După ce ambarcaţiunea a fost lansată la apă, trestia îşi măreşte volumul în legăturile deja bine strânse cu funie, făcând şi mai rezistent corpul ambarcaţiunii. În final, ambarcaţiunea devine un vas solid şi rezistent. Toate acestea dau naştere în mintea noastră la o întrebare esenţială: Ce încearcă să demonstreze aceşti oameni care se avântă astăzi pe apele oceanului cu aceste ambarcaţiuni rudimentare?

Studiind misterele migrării

Ambarcaţiunile din trestie de pe lacul Titicaca se aseamănă foarte mult cu vasele din trestie, în formă de semilună, înfăţişate în arta Egiptului antic. Unele dintre ele par destul de solide pentru a face călătorii pe mare. Sunt aceste asemănări doar simple coincidenţe sau au existat în timpuri străvechi anumite legături între cele două popoare? Deşi este greu să stabilim când au apărut pentru prima dată în America de Sud ambarcaţiunile din trestie, dovezile arată că e posibil ca ele să dateze dinainte de venirea conchistadorilor spanioli.

E lesne de înţeles că teoriile despre migrare au dat naştere la dezbateri pe tema legăturilor existente între culturile sud-americană, mediteraneană şi polineziană — cu atât mai mult cu cât aceste ţinuturi se află la mare distanţă unul de celălalt. „Între Peru şi Panama existau în mod obişnuit legături comerciale“, afirmă un explorator din zilele noastre. „Atunci de ce să nu fi existat şi între America de Sud şi Polinezia?“

Teoriile exploratorului norvegian Thor Heyerdahl nu s-au bucurat de prea mult sprijin. Chiar dacă marinarii moderni demonstrează că anticii ar fi putut ajunge cu aceste ambarcaţiuni din trestie până pe ţărmuri îndepărtate — aşa cum a făcut Heyerdahl cu Ra II, un vas din trestie construit de populaţia Aymara —, întrebarea rămâne pe bună dreptate încă valabilă: Chiar au ajuns ei atât de departe cu aceste de ambarcaţiuni? Probabil că timpul va aduce mai multă lumină asupra acestui mister fascinant. Însă, oricum ar sta lucrurile, umila ambarcaţiune din trestie dovedeşte că se poate construi un vas rezistent chiar şi cu materiale de construcţie primitive.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 22]

Secţiune transversală a corpului de navă

Înainte de a întinde bine funia

După ce a fost întinsă funia

După ce au fost adăugate copastiile şi puntea

[Provenienţa ilustraţiilor]

Sursa desenelor: Dominique Görlitz, www.abora2.com

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

CONSTRUIREA UNEI AMBARCAŢIUNI DIN TRESTIE

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografie: Carmelo Corazón, Coleccion Producciones CIMA

Etapele 1, 2, 5, şi 6: Tetsuo Mizutani (UNESCO); Etapa 4: Christian Maury/GAMMA

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

Sus: Tetsuo Mizutani (UNESCO)

[Provenienţa fotografiei de la pagina 22]

Fotografie: Carmelo Corazón, Coleccion Producciones CIMA