Rugăciuni pe care Dumnezeu le ascultă

AVÂND deplină încredere în cuvintele lui Isus Cristos citate mai sus, mulţi creştini i se adresează lui Dumnezeu în rugăciune şi îi vorbesc despre problemele şi îngrijorările lor, fiind convinşi că El îi iubeşte şi le poartă de grijă. Unii însă, tot aşteptând să primească răspuns la rugăciuni, s-au descurajat. Simţiţi că vă rugaţi în zadar? Vă ascultă Dumnezeu când vă rugaţi?

Chiar dacă ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc răspuns, nu înseamnă însă că Dumnezeu nu le aude. Biblia ne dă următoarea asigurare: „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepţi, iar urechile lui la implorarea lor“ (1 Petru 3:12). Prin urmare, Iehova Dumnezeu ascultă rugăciunile celor drepţi, indiferent dacă sunt rostite cu voce tare sau sunt spuse în gând (Ieremia 17:10). În plus, Iehova examinează gândurile şi sentimentele ce stau la baza fiecărei rugăciuni, de care nici chiar cel ce se roagă poate că nu e pe deplin conştient sau nu le înţelege. — Romani 8:26, 27.

Totuşi, pentru a fi acceptate de Dumnezeu, rugăciunile trebuie să satisfacă unele cerinţe. Mai întâi, ele trebuie să fie adresate în exclusivitate lui Dumnezeu, nu lui Isus, nici vreunui „sfânt“ ori vreunui idol (Exodul 20:4, 5). Apoi rugăciunile trebuie prezentate în numele Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos (Ioan 14:6). Înseamnă oare aceasta că rugăciunile noastre sunt auzite mai întâi de Isus, care transmite mesajul mai departe lui Dumnezeu? Nu, în nici un caz. Însă, când ne rugăm lui Iehova în numele lui Isus, ne identificăm ca discipoli ai lui Cristos şi recunoaştem că numai prin jertfa sa de răscumpărare ne putem apropia de Dumnezeu. — Evrei 4:14–16.

Rugăciunile trebuie rostite cu credinţă. Apostolul Pavel a spus: „Fără credinţă este imposibil să-i plăcem [lui Dumnezeu], fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Cum putem şti dacă avem o asemenea credinţă? Scriitorul biblic Iacov a scris: „Îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele“ (Iacov 2:18). Într-adevăr, credinţa se materializează în fapte, care, la rândul lor, arată că îl iubim pe Dumnezeu şi că ne străduim să-i plăcem.

Cei ce i se închină lui Dumnezeu trebuie să se roage cu stăruinţă. Isus a arătat acest lucru în mod clar în Luca 11:9, 10, versete citate la începutul articolului. De fapt, dacă o persoană se roagă pentru un lucru doar o dată, se poate spune că îşi doreşte din toată inima lucrul respectiv?

Ce ne promite Dumnezeu

Indiferent cât de frecvent şi de stăruitor ne rugăm, trăim încă în „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1). E adevărat, Isus a zis că discipolii săi vor fi fericiţi, însă nu a spus că vor trăi fără să întâmpine greutăţi (Matei 5:3–11). El a zis, de fapt, că discipolii săi pot fi fericiţi în pofida suferinţelor, a foametei, a setei sau a persecuţiilor.

Fericirea despre care a vorbit Isus nu depinde de împrejurări ideale, ci este o mulţumire sufletească pe care o avem pentru că îi slujim lui Dumnezeu. Prin urmare, putem fi fericiţi într-o anumită măsură chiar şi când ne aflăm în situaţii dificile. — 2 Corinteni 12:7–10.

Cum putem face faţă problemelor personale

Aşadar, este oare inutil să ne rugăm lui Dumnezeu pentru unele probleme personale, cum ar fi găsirea unui partener conjugal potrivit sau depăşirea unor probleme de familie, de sănătate ori legate de locul de muncă? Nu, deoarece, chiar dacă Dumnezeu nu promite că va schimba în mod miraculos situaţia cu care ne confruntăm, el ne va da înţelepciunea necesară să facem faţă acestor probleme. Iată ce a scris Iacov în acest sens: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată“ (Iacov 1:5). Deci Iehova ne va îndruma prin spiritul său sfânt. În acest mod vom înţelege principiile biblice şi le vom putea aplica atunci când vom avea de luat decizii.

Bineînţeles, spiritul lui Dumnezeu nu va lua decizii în locul nostru. Dimpotrivă, noi va trebui să depunem eforturi în acest sens. De exemplu, dacă ne confruntăm cu o problemă, facem noi cercetări şi analizăm diversele aspecte şi detalii ale situaţiei în care ne găsim? Procedând aşa, îi arătăm lui Dumnezeu că avem credinţă (Iacov 2:18). Suntem noi oare stăruitori când încercăm să ne rezolvăm problema, cerându-i încontinuu lui Dumnezeu îndrumare (Matei 7:7, 8)? Am examinat cu atenţie principiile biblice care se aplică în situaţia noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne face ‘pe deplin competenţi, complet echipaţi pentru orice lucrare bună’. — 2 Timotei 3:16, 17.

Este adevărat că Dumnezeu ar putea interveni în viaţa oamenilor şi ar putea înlătura toate problemele pe care le avem; totuşi, el ne permite să ne exercităm voinţa liberă. Din nefericire, mulţi îşi folosesc voinţa liberă în detrimentul altora. Prin urmare, unele probleme pentru care ne rugăm s-ar putea să nu-şi găsească rezolvarea decât atunci când Dumnezeu va aduce lumea nouă (Faptele 17:30, 31). Poate fi vorba de o situaţie existentă în zona în care trăim, cum ar fi criminalitatea sau războiul; ori poate că trebuie să suportăm suferinţele provocate de opozanţii noştri (1 Petru 4:4). Trebuie să recunoaştem că în această lume nelegiuită în care trăim există situaţii care nu se vor schimba în bine.

Totuşi, Dumnezeu îi iubeşte pe închinătorii săi şi doreşte să-i ajute. Când Regatul său îşi va exercita în mod deplin autoritatea asupra pământului, Dumnezeu va elimina complet apăsătoarele probleme din această lume (Revelaţia 21:3, 4). Până atunci însă, trebuie să-i cerem cu stăruinţă să ne îndrume pentru a putea face faţă problemelor vieţii. Procedând astfel, putem fi siguri că Iehova îşi va împlini promisiunea consemnată în Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“.