Potrivit Bibliei
Cât de tolerant este Dumnezeu?
„DUMNEZEU, DEŞI VOIND SĂ-ŞI DEMONSTREZE MÂNIA ŞI SĂ-ŞI FACĂ CUNOSCUTĂ PUTEREA, A TOLERAT CU MULTĂ ÎNDELUNGĂ RĂBDARE NIŞTE VASE ALE MÂNIEI, FĂCUTE POTRIVITE PENTRU DISTRUGERE.“ — ROMANI 9:22.
DE-A lungul istoriei, Dumnezeu a tolerat multă răutate şi nedreptate crasă. Cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, Iov s-a lamentat: „Pentru ce trăiesc cei răi? De ce îmbătrânesc şi chiar îşi măresc puterea? Sămânţa lor se întăreşte cu ei în faţa lor, iar odraslele lor sub ochii lor. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu este peste ei“ (Iov 21:7–9). Şi alţi iubitori ai dreptăţii, cum ar fi profetul Ieremia, au fost îngrijoraţi cu privire la aparenta toleranţă pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de oamenii răi. — Ieremia 12:1, 2.
Voi ce părere aveţi? Vă întrebaţi de ce permite Dumnezeu răutatea? Simţiţi uneori că Dumnezeu ar trebui să treacă o dată la acţiune şi să-i distrugă pe toţi oamenii răi? Să vedem ce spune Biblia despre limitele toleranţei lui Dumnezeu şi despre motivele pentru care este el tolerant.
De ce este Dumnezeu tolerant?
Mai întâi de toate, să ne întrebăm: De ce tolerează Dumnezeu răutatea, având în vedere că el are cele mai înalte norme ale dreptăţii (Deuteronomul 32:4; Habacuc 1:13)? Înseamnă oare că aprobă răul? Nicidecum! Să facem o ilustrare: Imaginaţi-vă că un chirurg încalcă cele mai elementare reguli de igienă şi le provoacă multă suferinţă pacienţilor săi. Dacă ar lucra într-un spital, probabil că imediat ar fi dat afară. Există însă anumite situaţii în care s-ar putea impune o toleranţă neobişnuită. Într-o situaţie extremă, cum ar fi pe câmpul de luptă, n-ar putea fi necesar să li se tolereze chirurgilor să lucreze în condiţii rudimentare şi periculoase, chiar folosind echipamente şi instrumente chirurgicale considerate în mod normal improprii?
În mod asemănător, în prezent, Dumnezeu tolerează cu răbdare multe lucruri pe care le consideră total inacceptabile. Deşi urăşte răutatea, el permite ca ea să continue să existe o vreme. Şi are motive întemeiate. În primul rând, acest lucru oferă timp pentru ca problemele de importanţă crucială iscate în grădina Edenului în urma răzvrătirii lui Satan să fie soluţionate o dată pentru totdeauna. Aceste probleme vizează dreptatea şi legitimitatea guvernării lui Dumnezeu. De asemenea, tolerând cu răbdare răul, el le oferă celor care au apucat pe căi greşite timpul şi posibilitatea de a se schimba.
Un Dumnezeu îndurător şi răbdător
Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, i s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu ar fi fost cu totul îndreptăţit să-i distrugă imediat. Totuşi, el s-a dovedit îndurător şi răbdător, permiţându-le în mod iubitor să aibă urmaşi. Dar aceşti urmaşi, de altfel întreaga familie umană, s-au născut în păcat. — Romani 5:12; 8:20–22.
Dumnezeu şi-a propus să salveze omenirea din această stare jalnică (Geneza 3:15). Totuşi, până atunci, întrucât cunoaşte modul în care suntem afectaţi de imperfecţiunea moştenită de la Adam, el manifestă răbdare şi îndurare într-o manieră extraordinară (Psalmii 51:5; 103:13). El este „bogat în bunătate“ şi gata să „ierte cu largheţe“. — Psalmul 86:5, 15; Isaia 55:6, 7, NW.
Limitele toleranţei lui Dumnezeu
Cu toate acestea, faptul de a permite ca răutatea să continue la nesfârşit ar fi ilogic şi totodată o dovadă de lipsă de iubire din partea lui Dumnezeu. Nici un tată iubitor nu ar tolera la infinit răutatea unuia dintre copiii săi care ar continua în mod deliberat să le cauzeze multă suferinţă celorlalţi membri ai familiei. Prin urmare, răbdarea lui Dumnezeu în privinţa păcatului va fi întotdeauna echilibrată de alte calităţi, cum ar fi iubirea, înţelepciunea şi dreptatea (Exodul 34:6, 7). Când scopul care motivează îndelunga sa răbdare va fi realizat, el nu va mai tolera răul. — Romani 9:22.
Apostolul Pavel a arătat cu claritate acest lucru. El a spus : „În generaţiile trecute, el [Dumnezeu] le-a permis tuturor naţiunilor să-şi urmeze căile“ (Faptele 14:16). Cu o altă ocazie, Pavel a vorbit despre modul în care „Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei astfel de ignoranţe“ din partea oamenilor ce au nesocotit legile şi principiile sale. „Acum“, a afirmat Pavel în continuare, „[Dumnezeu] le spune oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască“. De ce? „Pentru că a stabilit o zi în care şi-a propus să judece cu dreptate pământul locuit.“ — Faptele 17:30, 31.
Foloasele toleranţei lui Dumnezeu
Totuşi, nimeni nu ar trebui să considere că poate ignora legile lui Dumnezeu, iar apoi, când vrea să scape de consecinţele propriilor acţiuni, să-i ceară cu nonşalanţă să-l ierte (Iosua 24:19). În Israelul antic, multe persoane au crezut că puteau face acest lucru. Ele nu s-au schimbat, ratând astfel scopul toleranţei şi al răbdării lui Dumnezeu. Dar el nu a tolerat la nesfârşit răutatea lor. — Isaia 1:16–20.
Biblia arată că, pentru a evita judecata finală a lui Dumnezeu, trebuie să ne ‘căim’, adică să ne recunoaştem cu căinţă starea imperfectă şi păcătoasă înaintea lui Dumnezeu şi să ne îndepărtăm cu adevărat de ceea ce e rău (Faptele 3:19–21). Apoi, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, Iehova Dumnezeu ne va ierta (Faptele 2:38; Efeseni 1:6, 7). La timpul stabilit de el, Dumnezeu va anula toate efectele dureroase ale păcatului adamic. Vor fi „un cer nou şi un pământ nou“, unde Iehova nu-i va mai tolera ‘pe cei care nu sunt buni de altceva decât să fie nimiciţi’ (Revelaţia 21:1–5; Romani 9:22, Noul Testament pe înţelesul tuturor). Ce rezultat minunat va avea toleranţa extraordinară, dar nu fără limite, a lui Dumnezeu!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Dumnezeu le-a permis lui Adam şi Evei să aibă urmaşi