Noe, un om care a umblat cu Dumnezeu — Cum a fost realizată această videocasetă

„VORBEŞTE despre ea când se dă jos din pat dimineaţa. În timpul zilei se uită la ea de trei sau patru ori, iar seara, înainte de a merge la culcare, se mai uită o dată.“ Despre ce vorbeşte această mamă din California? Despre băieţelul ei de doi ani şi despre cât de mult îi place acestuia videocaseta Noe, un om care a umblat cu Dumnezeua. Ea adaugă: „Când se joacă afară, el ţine în mână un ciocan şi spune că vrea să construiască o arcă ce salvează vieţi“.

Altă mamă a scris: „Trebuie să vă mulţumesc din toată inima pentru eforturile, timpul şi dragostea investite în videocaseta Noe. Băieţelul meu de trei ani a învăţat practic pe dinafară toată caseta, chiar şi efectele sonore! Este caseta lui preferată şi mă roagă să i-o pun în fiecare zi, de două sau de trei ori“.

Micuţa Danielle a scris: „Îmi place caseta şi vreau să fac ce a făcut Noe. Sper că veţi face şi alte casete pentru copii“.

Bineînţeles că trebuie timp pentru a face videocasete biblice. De ce?

Cum a fost realizată videocaseta Noe?

Cu mult înainte de a se filma vreo secvenţă sau de a se realiza vreo pictură, un scenarist a scris pe scurt subiectul povestirii pe baza relatării biblice. Acesta devine în cele din urmă un storyboard, iar apoi un scenariu. Un storyboard este o suită de mici desene schematice, cu ajutorul cărora artiştii pot stabili succesiunea şi intriga povestirii. Câteva persoane, printre care şi pictori, au discutat cum putea fi ilustrată povestea lui Noe — care părţi urmau să fie interpretate de actori şi care părţi urmau să fie reprezentate cel mai bine prin picturi. Secvenţele jucate de actori îi ajută pe copii să înţeleagă că e vorba de o poveste reală. Ele le arată că Biblia vorbeşte despre persoane reale, care i-au slujit lui Iehova cu mii de ani în urmă. Care avea să fie următorul pas în producerea casetei?

S-a ales o distribuţie pentru Noe şi familia sa. Au fost create costumele şi s-a decis care aveau să fie culorile pentru fiecare scenă. Toate acestea erau necesare deoarece pictorii nu-i puteau desena şi picta pe Noe, soţia sa, fiii săi şi nurorile sale înainte de a şti cum aveau să arate actorii în costumele lor. Aceste picturi trebuiau să corespundă cu scenele interpretate de actori. Dar unde aveau să fie filmate aceste scene?

A fost aleasă Danemarca, deoarece filiala de aici a Watch Tower Society dispunea de persoane calificate pentru realizarea recuzitei şi de spaţiu suficient în tipografie pentru filmarea scenelor de interior necesare. O echipă de filmare de la Departamentul Servicii Audio/Video de la Centrul de Învăţământ Watchtower Society din Patterson (New York) s-a deplasat în această ţară pentru a face filmările, la care au participat şi membri ai personalului filialei din Danemarca. Povestea este spusă de un narator. Acest lucru a uşurat foarte mult realizarea casetei şi în alte limbi, deoarece a eliminat etapa dificilă a dublajului, care presupune inserarea unei traduceri sincronizate a dialogului. Dar cum s-au realizat dificilele elemente grafice?

Picturile şi o cameră specială de filmat

Pictorii au realizat sute de picturi în acuarelă având la bază storyboard-ul realizat de echipa de creatori. Aceste picturi nu trebuiau să fie neapărat pătrate sau dreptunghiulare. Uneori, ele aveau marginile rotunjite sau erau ovale, în funcţie de unghiul din care urma să se filmeze. Nici una dintre picturi nu era mai mare de 56 cm pe 76 cm, majoritatea având doar 28 cm pe 38 cm.

Pentru filmarea picturilor a fost necesară o cameră specială care comanda mişcarea. Ca să se realizeze efectul tridimensional, partea grafică a fost realizată în trei planuri: prim-plan, plan secund şi fundal. În acest mod unele imagini puteau fi inserate printre copaci, printre picioarele unui elefant sau oriunde se dorea realizarea efectului de profunzime. Camera era controlată de un calculator şi putea fi rotită când filma o scenă sau putea realiza un prim-plan pentru a crea un efect special. Acest lucru poate da impresia că imaginea se mişcă, când, în realitate, numai camera se mişcă.

Întrucât Watch Tower Society nu dispune de resursele sau de capacitatea necesare realizării unor desene animate adevărate, această abordare multimedia, în care s-au folosit secvenţe interpretate de actori alături de picturi constituie un compromis acceptabil. Copiilor între 3 şi 12 ani, cărora le este adresată caseta, le-a plăcut acest mod de realizare. Videocaseta scoate în evidenţă în mod clar o mulţime de lecţii pe care ei le pot învăţa din exemplul lui Noe. În plus, întrebările de pe coperta casetei îi ajută pe părinţi să recapituleze cu copiii ideile principale ale povestirii.

Alte efecte speciale, cum ar fi ploaia torenţială tot mai puternică din timpul potopului, au fost realizate pe calculator. Nu este greu de observat că realizarea videocasetei Noe a pretins mult timp şi efort din partea unor minţi creatoare.

Întrucât relatările biblice nu se schimbă, videocaseta Noe, un om care a umblat cu Dumnezeu va rămâne mereu de actualitate şi va contribui la instruirea a noi şi noi generaţii de copii. Copiii şi părinţii au scris sute de scrisori de apreciere, rugându-ne să facem şi alte videocasete. Iată ce a scris cineva: „Am 50 de ani şi mi-am crescut copiii cu mult timp în urmă. Dar cred că, pentru părinţii de azi care au copii mici, o bibliotecă de videocasete cu relatări biblice ar fi un instrument foarte preţios“.

[Notă de subsol]

[Diagrama/Legenda fotografiei de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

O cameră cu comandă a mişcării filmează în timp ce se mişcă, dând viaţă picturilor

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 22, 23]

Totul a început cu un storyboard

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Cele mai multe secvenţe interpretate de actori au fost filmate în Danemarca

[Legenda fotografiei şi a ilustraţiilor de la pagina 24]

Pictorii au desenat şi au pictat 230 de scene

[Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 25]

Programele de editare pe calculator, efectele speciale, naraţiunea, muzica şi sunetul întregesc această videocasetă