Răpirile — Cauzele fundamentale

RĂPIRILE au devenit un flagel al zilelor noastre. Însă la fel stau lucrurile şi cu omorurile, violurile, tâlhăriile, molestarea copiilor şi chiar genocidul. De ce a devenit viaţa atât de periculoasă, încât oamenilor le este adesea frică să iasă noaptea pe stradă?

Cauzele fundamentale al acestui fenomen infracţional epidemic, care include şi răpirile, au o strânsă legătură cu defectele adânc înrădăcinate din societatea umană. Ştiaţi că în urmă cu aproape 2 000 de ani, Biblia a prezis aceste timpuri periculoase? Vă rugăm să analizaţi ce anume s-a profeţit în 2 Timotei 3:2–5.

„Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.“

Probabil sunteţi de acord că aceste cuvinte consemnate cu mult timp în urmă descriu perfect situaţia din prezent. În zilele noastre, defectele degenerative din societatea umană au izbucnit cu o intensitate fără precedent. Să remarcăm că, în Biblie, descrierea de mai sus referitoare la conduita deplorabilă a oamenilor este prezentată prin următoarele cuvinte introductive: „În zilele din urmă vor fi timpuri grele“ (2 Timotei 3:1). Să examinăm doar trei dintre defectele majore ale societăţii care au contribuit la „epidemia“ de răpiri.

Obstacole în aplicarea legii

„Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.“ — Eclesiastul 8:11.

Multor organe de poliţie le lipsesc mijloacele necesare pentru combaterea acestui fenomen infracţional de proporţii epidemice. Prin urmare, în multe ţări, răpirile constituie o infracţiune rentabilă. În 1996, doar 2% din totalul răpitorilor columbieni au fost trimişi în faţa instanţei. În Mexic, răscumpărările plătite în 1997 s-au ridicat la cel puţin 200 de milioane de dolari. Unii răpitori din Filipine au acceptat chiar şi cecuri ca plată a răscumpărării.

În plus, corupţia existentă în cadrul instituţiilor care asigură respectarea legilor constituie, uneori, un obstacol în calea luptei eficiente împotriva fenomenului infracţional. Chiar conducătorii unor brigăzi antirăpire de elită din Mexic, Columbia şi fostele republici sovietice au fost acuzaţi de răpire. În paginile revistei Asiaweek, preşedintele Senatului din Filipine, Blas Ople, declară că, în conformitate cu cifrele oficiale, în 52% din răpirile care au loc în această ţară sunt implicaţi militari şi poliţişti, aflaţi fie în rândul forţelor active, fie la pensie. Se spune că un răpitor mexican foarte cunoscut „şi-a asigurat spatele la nivel oficial, prin mituirea unor ofiţeri din poliţia municipală, federală şi a unor state mexicane, precum şi a unor procurori“.

Sărăcie şi nedreptate socială

„M-am întors şi am privit toate asupririle care se fac sub soare; şi iată, cei apăsaţi vărsau lacrimi şi nu era nimeni să-i mângâie. De partea asupritorilor lor era puterea.“ — Eclesiastul 4:1.

Mulţi oameni de azi se află într-o situaţie economică şi socială disperată şi de cele mai multe ori ei sunt autorii răpirilor. Prin urmare, într-o lume în care prăpastia dintre bogaţi şi săraci se adânceşte tot mai mult şi în care posibilităţile de a câştiga bani în mod cinstit sunt adesea rare, răpirile vor continua să fie o ispită pentru unii. Atâta vreme cât va exista opresiune, răpirile vor fi un mijloc de a riposta şi de a atrage atenţia asupra unei situaţii considerate intolerabile.

Lăcomie şi lipsă de iubire

„Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele“ (1 Timotei 6:10). „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.“ — Matei 24:12.

De-a lungul istoriei, iubirea de bani i-a determinat pe oameni să comită atrocităţi. Şi probabil că nici o altă infracţiune nu comercializează durerea, suferinţa şi disperarea oamenilor în măsura în care o fac răpirile. În multe cazuri, lăcomia — iubirea de bani — a fost cea care i-a împins pe oameni să brutalizeze şi să tortureze un necunoscut, supunându-i cu cruzime familia la chinuri care au durat săptămâni, luni şi uneori chiar ani.

Cu siguranţă că într-o societate dominată de bani şi care calcă în picioare valorile umane, ceva nu merge. Fără nici o îndoială, această situaţie este un teren fertil pentru tot felul de infracţiuni, printre care şi răpirile.

Înseamnă oare că ne aflăm în „zilele din urmă“, cum numeşte Biblia această perioadă? Dacă da, ce va însemna acest lucru pentru pământ şi pentru noi? Există o soluţie la aceste probleme îngrozitoare cu care se confruntă omenirea, inclusiv la răpiri?

[Chenarul de la pagina 8]

Nu este ceva nou

În secolul al XV-lea î.e.n., sub Legea mozaică, răpitorilor li se aplica pedeapsa capitală (Deuteronomul 24:7). În secolul I î.e.n., Iulius Caesar a fost răpit, cerându-se pentru el o răscumpărare; la fel s-a întâmplat şi în secolul al XII-lea e.n. cu regele Angliei Richard I, Inimă de Leu. Cea mai mare răscumpărare plătită vreodată a fost cea oferită în 1533 de incaşi conchistadorului spaniol Francisco Pizarro pentru eliberarea conducătorului lor Atahualpa, care fusese luat prizonier, şi anume 24 de tone de aur şi argint. Cu toate acestea, conchistadorii l-au executat pe Atahualpa.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

În pofida mijloacelor de care dispune poliţia, pretutindeni sunt răpiţi oameni