De la cititorii noştri
Cum ne îmbrăcăm Vă scriu în legătură cu articolul intitulat „Are importanţă cum ne îmbrăcăm?“ (8 februarie 1999). Apreciez eforturile voastre de a ne furniza „hrană la timp“ (Matei 24:45). Dar unele dintre observaţiile făcute în articol păreau a fi opinii personale. Afirmaţia că „tricourile care fac publicitate la eroul de film sau sportivul care vă place . . . vă îndeamnă, probabil, să veneraţi eroul respectiv, adică vă îndeamnă spre idolatrie“ este neîntemeiată. Poate să-ţi placă, sau chiar poţi admira, un atlet fără să încalci vreo poruncă biblică.
M. D., Franţa
Apreciem aceste remarce sincere, dar intenţia noastră nu era aceea de a face reguli sau de a stabili un cod de norme vestimentare. Articolul nostru îi încuraja pe cititori să dea dovadă de „bun-simţ“ când aleg cu ce să se îmbrace (1 Timotei 2:9, 10). Observaţia referitoare la tricouri nu a fost dogmatică, ci evidenţia ideea că purtarea unui anumit stil de îmbrăcăminte ar putea fi în detrimentul purtătorului însuşi. Deşi s-ar putea să nu fie nimic rău în admirarea capacităţilor sau talentelor unei persoane, ar fi oare înţelept ca un creştin să poarte ceva ce le-ar da altora impresia că el admiră stilul de viaţă şi normele morale ale cuiva care nu trăieşte potrivit principiilor biblice? — ED.
Exilul în Siberia M-a mişcat atât de mult impresionanta poveste a vieţii lui Lembit Toom, relatată în articolul „O jumătate de secol sub un regim totalitarist“ (22 februarie 1999), încât abia am aşteptat să-mi exprim aprecierea. A fost nevoie de o mare credinţă în Iehova Dumnezeu ca Lembit Toom să poată supravieţui vremurilor tulburi. Noua libertate de care se bucură fraţii noştri din fosta Uniune Sovietică este bine meritată.
J. D., State Unite
Arborele care cântă Vă mulţumesc din inimă pentru articolele pe tema naturii pe care le publicaţi. Mi-a plăcut în mod deosebit articolul „Un arbore care cântă“ (8 martie 1999). Nu cunoşteam nimic despre spinul fluierător. După ce am citit despre melodia pe care o produc spinii lungi şi galele goale ce vibrează în bătaia vântului, am meditat la cuvintele menţionate în Psalmul 96:12, 13: „Toţi copacii pădurii să cânte de bucurie înaintea DOMNULUI!“ În felul lui, acest arbore deosebit îl laudă pe Iehova.
M. D., Italia
Rio de Janeiro În calitate de carioca, locuitor ale oraşului Rio, consider articolul vostru „Frumosul şi fascinantul Rio de Janeiro“ (8 martie 1999) atât atrăgător, cât şi informativ. Imaginea oraşului Rio a avut mult de suferit din cauza presei de senzaţie.
O. D. C., Brazilia
Ca întotdeauna, informaţiile pe care le-aţi prezentat au fost atent pregătite. Aţi evitat să prezentaţi punctul de vedere preconceput referitor la săraci, care sunt deseori învinuiţi pentru problemele sociale ale oraşului Rio.
V. R. L., Brazilia
Scrisoare adresată părinţilor M-am simţit foarte încurajată de articolul „O scrisoare deosebită adresată părinţilor lor“ (8 martie 1999). Era exact ceea ce ar fi trebuit să le scriu eu părinţilor mei. Ei au dat un bun exemplu în ce priveşte asistarea la întrunirile congregaţiei, participarea cu regularitate la minister şi ospitalitate. Tata era slujitor ministerial; cu siguranţă că era foarte ocupat cu responsabilităţile legate de congregaţie. Totuşi, planifica deseori momente de destindere în familie, iar noi nu îi invidiam niciodată pe colegii noştri de şcoală. Tata a murit într-un accident de circulaţie ce a avut loc în timp ce se întorcea de la un congres creştin, iar de atunci viaţa noastră s-a schimbat radical. Dar faptul de a-mi aminti de modul lui de viaţă, în care Regatul era pe primul plan, şi credinţa mamei mele mă îndeamnă să continuu să-l slujesc pe Iehova.
S. K., Japonia