Lumea în obiectiv
Probleme în ce priveşte menţinerea păcii
„Cu un deceniu în urmă, misiunile ONU de pace erau atât de apreciate, încât, ca ansamblu, li s-a acordat Premiul Nobel pentru pace“, se spune în ziarul The Globe and Mail, din Toronto. „În prezent, membrii misiunilor de menţinere a păcii — civili, poliţişti şi soldaţi — au parte nu numai de felicitări, ci şi de cuvinte de dispreţ.“ De ce această schimbare? „O problemă fundamentală este natura conflictelor din prezent. Multe dintre războaiele din zilele noastre nu sunt purtate de armate bine organizate, care au obiective şi precepte clare, ci de facţiuni şi de dictatori militari care angajează soldaţi adolescenţi pentru scopuri mercenare. Aceste războaie se poartă pentru deţinerea controlului într-un stat; nu se poartă între state“, precizează Globe. Ca urmare, „în loc să supravegheze încetarea oficială a conflictelor dintre state“, forţele ONU de menţinere a păcii „ajung în postura de a interveni între facţiunile aflate în război ale căror obiective — uneori chiar şi structuri de conducere — sunt neclare şi a căror dorinţă pentru stabilirea păcii este îndoielnică“, adaugă ziarul.
Noi principii ce generează violenţă în sport
Potrivit revistei franceze L’Express, în timpul campionatului 1997–1998 autorităţile franceze din fotbal s-au ocupat de 20 825 de proceduri disciplinare, o cifră record, iar incidentele violente din alte sporturi au crescut şi ele foarte mult la număr. De ce atât de multă violenţă? Potrivit cercetătorului Richard Pfister, un motiv ar fi „necesitatea de a câştiga. Când se preferă banii în locul prestigiului, când se pune un accent mai mare pe rezultate decât pe plăcerea de a juca, se sugerează, de fapt, că e permis orice fel de comportament“. Pfister declară că un asemenea comportament afişat de persoane considerate adesea modele, fără să existe nici cel mai mic risc ca acestea să fie pedepsite, pare să scuze violenţa în ochii celor tineri şi să-i îndemne să o imite.
Încă se folosesc porumbei ca mesageri
Departamentul de poliţie al statului indian Orissa are în dotare o reţea sofisticată de comunicaţii, totuşi nu a renunţat încă la „serviciile porumbeilor“, având 800 de porumbei rezistenţi, anunţă The Indian Express. Dl Panda, directorul general al Poliţiei din Orissa, a declarat că porumbeii au fost o linie de comunicare de importanţă vitală în timpul inundaţiilor şi al cicloanelor care s-au abătut asupra statului în ultimii 50 de ani şi continuă să fie utili când comunicarea prin radio se întrerupe. De exemplu, în 1982, când inundaţiile au devastat orăşelul Banki, porumbeii au fost singura legătură dintre acest orăşel şi Cuttack, reşedinţa districtului. Primul „detaşament“ de porumbei din Orissa a fost înfiinţat în 1946, fiind alcătuit dintr-o specie belgiană de porumbei, căreia i se spune porumbelul călător (acesta poate să zboare până la 800 de kilometri fără oprire, cu o viteză de 80–90 km/h). Aceste păsări, care trăiesc 15–20 de ani, sunt ţinute în prezent în trei centre, fiind îngrijite de 34 de poliţişti. Dl Panda a declarat că „porumbeii ar putea părea un mijloc de comunicare învechit în zilele telefoanelor celulare, însă ei continuă să slujească cu fidelitate statul“.
Nu toţi copiii beneficiază de instruire şcolară
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1948, a stabilit dreptul fundamental la educaţie. Deşi s-au depus în acest sens multe eforturi lăudabile, obiectivul propus nu a fost în nici un caz atins. „După 50 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului încă există 130 de milioane de copii de vârstă şcolară care nu merg la şcoală“, semnalează cotidianul german Allgemeine Zeitung Mainz. „Aceasta înseamnă că 20% dintre toţi copiii din lume nu primesc o educaţie de bază.“ Reinhard Schlagintweit, preşedintele Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii, din Germania, afirmă că pentru a-i trimite pe toţi copiii din lume la şcoala elementară ar fi necesari aproximativ 7 miliarde de dolari. Această sumă este mult mai mică decât suma cheltuită anual în Europa pe îngheţată sau decât cea cheltuită anual în Statele Unite pe cosmetice; în plus, ea reprezintă doar o mică parte din sumele cheltuite pe arme pe întregul glob.
Asia, zona cea mai afectată de dezastre
„Anul trecut, 6 din primele 10 dezastre considerate cele mai mari din lume au avut loc în Asia, aici înregistrându-se 27 000 de morţi şi pagube materiale în valoare de 38 de miliarde de dolari americani“, precizează South China Morning Post. Printre aceste dezastre se numără inundaţiile devastatoare din Bangladesh şi China, precum şi incendiile din pădurile indoneziene, fumul şi praful răspândindu-se şi în ţările vecine. „Asia este lovită de mai multe dezastre naturale decât oricare altă regiune de pe glob“, afirmă Comisia Naţiunilor Unite pentru Situaţia Economică şi Socială din Asia şi Pacific. „Îndeosebi în Asia, reducerea riscului va deveni una dintre principalele chestiuni de interes din secolul al XXI-lea.“
De ce nu vă puteţi gâdila singuri
„Gâdilatul într-un loc bine ales îl va face chiar şi pe un adult matur să devină moale ca o mămăligă. Însă cea mai sensibilă persoană [la gâdilat] poate cel puţin să stea liniştită ştiind că nu se poate gâdila singură“, precizează The Economist. De ce nu se poate gâdila? Potrivit unor cercetări recente, acest lucru se datorează cerebelului, acea parte a creierului care coordonează activitatea motorie. Cercetătorii sunt de părere că, în afară de coordonarea acţiunilor, cerebelul ia parte şi la anticiparea consecinţelor senzoriale ale acţiunilor. Prin urmare, când oamenii încearcă să se gâdile, cerebelul anticipă senzaţia de gâdilat şi o suprimă. Când sunt gâdilaţi de altcineva, stimulul şi anticiparea cerebelului nu coincid, iar senzaţia de gâdilat nu este suprimată. Într-un articol asemănător, The New York Times rezumă acest lucru astfel: „Creierul poate spune care senzaţii de gâdilat sunt cauzate de propriile acţiuni ale persoanei şi le acordă o importanţă mai mică, putând fi astfel mai receptiv la senzaţiile produse de surse externe care pot fi mai urgente“.
Urmaşul codului Morse
Codul Morse, inventat în 1832, „a avut un rol foarte mare în dezvoltarea comerţului şi chiar în derularea istoriei“, recunoaşte Roger Cohn, de la agenţia ONU care coordonează flota internaţională. Acest cod a fost un standard internaţional folosit de nave când s-au aflat în pericol începând din 1912, an în care Titanicul a transmis un semnal SOS — trei puncte, trei linii, trei puncte —, se arată în The Toronto Star. Însă, din 1 februarie 1999, un nou sistem de sateliţi, lansat de Organizaţia Maritimă Mondială, transmite automat un pachet de date unei „reţele de centre care se ocupă cu coordonarea acţiunilor de salvare din toată lumea“ atunci când la bordul unei nave pe care se află un terminal al unui satelit este apăsată o tastă cu comandă rapidă. În afară de numărul de identificare al navei, număr format din nouă digiţi, se mai transmit date care „pot indica ora, poziţia navei şi tipul de problemă — fie unul nespecificat, fie unul dintre cele 12 tipuri care variază de la incendiu, inundaţie şi înclinarea navei până la atac pirateresc“, precizează Star. Ziarul adaugă cu nostalgie: „Codul Morse a fost folosit pentru a-i aduce lumii unele dintre cele mai bune veşti din istorie: el a fost folosit pentru a anunţa încetarea focului în ambele războaie mondiale“.
Probleme de sănătate asociate cu pantofii
„Medicii sunt de părere că una din şase persoane are probleme grave cu picioarele, probleme ce pot fi deseori asociate cu pantofii“, anunţă The Toronto Star. Dacă aveţi dureri de genunchi, de şold, de mijloc sau de cap este bine să vă uitaţi la pantofii pe care îi purtaţi. „Cel mai important lucru pe care nu trebuie să-l uitaţi niciodată este că nu pantofii vor lua treptat forma piciorului, ci piciorul va lua forma pantofilor“, se spune în ziarul Star. „Nu cumpăraţi pantofi aşteptându-vă ca aceştia să ia forma piciorului. Dacă nu vă simţiţi bine în ei la magazin, nu-i cumpăraţi.“ Cumpăraţi-vă pantofi după-amiaza, întrucât, „de obicei, picioarele se umflă puţin pe parcursul zilei“ şi „urmăriţi ca pantoful să se potrivească cu lăţimea labei piciorului şi nu cu călcâiul“. Statistic vorbind, femeile au mai des probleme cu picioarele, care li se pot chiar deforma. După cât se pare, acest lucru se întâmplă deoarece 90% dintre ele „poartă pantofi care sunt prea mici şi prea înguşti pentru piciorul lor“, iar „multe dintre cele mai grave deformări ale picioarelor se datorează tocurilor înalte“. Ziarul adaugă: „De asemenea, este important să nu uitaţi că durerile apar după ce aveţi deja probleme cu picioarele“.
Publicarea Bibliei în China
„China a publicat în ultimele două decenii peste 20 de milioane de exemplare ale Sfintei Biblii, iar de la începutul anilor ’90 Biblia a devenit una dintre cele mai populare cărţi din această ţară“, afirmă agenţia de presă Xinhua. Potrivit profesorului Feng Jinyuan, de la Institutul Religiilor Lumii din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, creştinii din China au dreptul să cumpere două exemplare. Au fost publicate deja peste 20 de ediţii diferite, „printre care se numără ediţii în engleză şi traducerile corespunzătoare în chineză, ediţii în chineză scrise cu caractere tradiţionale şi cu caractere simplificate, ediţii în limbile minorităţilor etnice, precum şi ediţii atât de buzunar, cât şi de birou“. În plus, au fost publicate mai multe cărţi care conţin relatări biblice şi se aşteaptă ca numărul acestora să depăşească numărul Bibliilor vândute. „De la începutul anilor ’90, Biblia a ajuns pe locul al 32-lea pe lista cu cărţile care exercită cea mai mare influenţă în această ţară“, precizează articolul, însă, „în general vorbind, religia exercită o influenţă mai mică asupra chinezilor decât asupra occidentalilor“.