Salvaţi din furtuna devastatoare!

Ravagiile făcute de uraganul Mitch anul trecut au constituit subiectul ştirilor de pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. Însă eforturilor adesea eroice depuse de Martorii lui Iehova pentru a ajuta victimele acestei furtuni devastatoare nu li s-a acordat prea multă atenţie. În continuare vă prezentăm un raport emoţionant care arată cum poate triumfa adevăratul creştinism şi adevărata fraternitate chiar şi în cele mai grele situaţii.

LA 22 octombrie 1998, în apele sud-vestice ale Mării Caraibilor s-a născut un ucigaş. A apărut ca o depresiune tropicală. În decurs de 24 de ore a crescut în intensitate, ajungând un ciclon tropical. I s-a pus şi un nume: Mitch — nume de care oamenii îşi vor aminti cu teamă şi durere mult timp. Crescând în putere, Mitch s-a îndreptat spre nord. La 26 octombrie, el a devenit un uragan de categoria a V-a, dând naştere la vânturi continue de 290 km/h şi rafale de vânt de peste 320 km/h.

La început se părea că Mitch era gata să lovească Jamaica şi Insulele Cayman. Însă acest ucigaş s-a întors spre vest şi s-a îndreptat direct spre Belize, ţară aflată pe coasta Americii Centrale. Dar, în loc să atace, Mitch s-a oprit ameninţător pentru puţin în largul coastei nordice a Hondurasului. Apoi, pe neaşteptate, ucigaşul a pornit. La 30 octombrie, Mitch a pătruns în Honduras, devastând totul şi semănând moarte.

Mitch loveşte Hondurasul

Mitch şi-a anunţat prezenţa prin ploi torenţiale. „Sâmbătă, 31 octombrie, în jurul orei unu noaptea am auzit un zgomot asemănător unui tunet impresionant de puternic“, îşi aminteşte Víctor Avelar, un evanghelizator cu timp integral care locuia în Tegucigalpa. „Micul pârâu devenise un râu învolburat! Curentul a luat două case, din care se auzeau ţipetele celor ce au rămas închişi înăuntru.“ Într-o altă parte a localităţii au murit înghiţiţi de un torent de noroi 32 de persoane, printre care şi 8 persoane care studiau Biblia cu Martorii lui Iehova. Totuşi nici un Martor botezat nu şi-a pierdut viaţa.

Autorităţile honduriene au luat imediat măsuri pentru a face faţă acestei situaţii de criză apărute, înfiinţând adăposturi pentru refugiaţi. A intrat în acţiune şi o echipă internaţională de ajutorare, ai cărei membri proveneau din peste 12 ţări. Şi Martorii lui Iehova au început să întreprindă operaţiuni de ajutorare, aducându-şi aminte de cuvintele din Biblie: „Să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei“ (Galateni 6:10). Prin urmare, s-au înfiinţat comitete de ajutorare în caz de urgenţă. Înţelegând cât de disperată era situaţia în localităţile de pe coastă, Martorii au organizat o misiune de salvare.

Un Martor pe nume Edgardo Acosta îşi aminteşte: „Sâmbătă, 31 octombrie, am reuşit să găsim o mică barcă cu care să mergem în zona inundată. Deşi am putut să salvăm doi fraţia, ne-am dat seama că ne trebuia o barcă mai mare pentru a-i lua pe toţi fraţii de aici. Prin urmare, am făcut rost de o balenieră, iar duminică, dis-de-dimineaţă, am pornit din nou spre zona inundată. În cele din urmă, i-am evacuat pe toţi membrii congregaţiei, precum şi pe câţiva dintre vecinii lor; în total, am evacuat 189 de persoane“.

Juan Alvarado a dat o mână de ajutor în operaţiunile de salvare întreprinse în apropiere de localitatea La Junta. El îşi aminteşte: „Îi auzeam pe oameni cum strigau: «Ajutor! Salvaţi-ne!» Au fost cele mai îngrozitoare clipe pe care le-am trăit vreodată. Fraţii nu mai aveau nici o cale de scăpare. Mulţi erau pe acoperişuri“. María Bonilla, care s-a aflat printre supravieţuitori, explică: „Parcă eram în mijlocul unui ocean. Strigam cu toţii“. Însă eforturile depuse pentru a-i salva au fost încununate cu succes. Iată ce spune un supravieţuitor pe nume Humberto Alvarado: „Pe lângă faptul că ne-au salvat, fraţii ne-au oferit adăpost, hrană şi îmbrăcăminte“. Humberto spune în continuare: „Un bărbat care a văzut cum am fost salvaţi ne-a spus că nimeni din biserica lui n-a încercat să-l salveze — numai Martorii lui Iehova au organizat operaţiuni de salvare. El este convins acum că Martorii lui Iehova deţin religia adevărată!“

În localitatea La Lima, un grup de Martori au rămas blocaţi într-o casă. În timp ce apele din jur creşteau, ei au făcut o gaură în tavan şi s-au urcat pe grinzile acoperişului. O Martoră pe nume Gabi povesteşte: „Aveam provizii suficiente pentru câteva zile. Când acestea s-au terminat, un frate şi-a riscat viaţa ieşind afară prin apă ca să adune câteva nuci de cocos. Pentru a ne alina suferinţa, am cântat cântări ale Regatului“. Juan, un slujitor ministerial, îşi aminteşte: „N-am crezut că vom scăpa cu viaţă. Prin urmare, ne-am hotărât să studiem revista biblică Turnul de veghere. Cu toţii am început să plângem, gândindu-ne că era pentru ultima oară când studiam împreună. Studiul ne-a întărit ca să rezistăm“. Ei au reuşit să reziste opt zile, fiind, în cele din urmă, salvaţi de echipele de salvare.

Deşi se aflau în viaţă şi în siguranţă, mulţi supravieţuitori ai inundaţiilor au fost nevoiţi să facă faţă unei realităţi crude. O Martoră pe nume Lilian recunoaşte: „Este foarte dureros să-ţi pierzi bunurile, de exemplu, hainele, mobila şi fotografiile de familie. Când mi-am văzut casa plină de mâl, de gunoaie şi chiar de şerpi, m-am simţit pur şi simplu îngrozitor!“ Din nou însă, fraternitatea creştină s-a dovedit extrem de valoroasă. „Fraţii au venit să ne ajute“, îşi aminteşte Lilian. „Soţul meu, care nu este Martor, a întrebat: «Cum îi vom putea răsplăti pentru tot ce au făcut?» Întorcându-se spre mine, una dintre surori a răspuns: «Nu trebuie să-mi mulţumeşti. Sunt sora ta!»“

El Salvador cunoaşte furia lui Mitch

În timp ce se îndrepta spre vest, în direcţia El Salvadorului, uraganul Mitch a mai slăbit în intensitate. Însă i-a mai rămas destulă putere ca să ucidă. În această perioadă, Martorii lui Iehova din El Salvador erau ocupaţi cu organizarea Congresului de District „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“. Se aştepta ca la congres să participe peste 40 000 de persoane. În timp ce Mitch se apropia, şansele ca toţi fraţii să poată asista la congres păreau mici. Râurile se revărsau, înghiţind culturi, şosele şi case. Din cauză că dealurile fuseseră despădurite, s-au format uriaşe torente de noroi.

Nelson Flores slujea ca supraveghetor care prezidează în congregaţia Martorilor lui Iehova din localitatea Chilanguera. Când s-a trezit în dimineaţa zilei de sâmbătă, 31 octombrie, el a constatat că dincolo de râu, unde înainte se afla Chilanguera, nu mai era nimic! Cinci sute de case fuseseră şterse de pe faţa pământului! Temându-se pentru viaţa fraţilor săi spirituali şi gândindu-se mai puţin la propria siguranţă, Nelson s-a aruncat în apele umflate ale râului. „Când am ajuns pe malul celălalt, m-am ridicat şi am încercat să mă orientez“, îşi aminteşte Nelson. „Trecusem pe aici zilnic, predicând din casă în casă, însă acum nu puteam să găsesc nici un indicator cunoscut!“

În acea noapte, în Chilanguera au murit aproximativ 150 de oameni. Printre ei s-au aflat şi câteva persoane care studiau Biblia cu Martorii lui Iehova. Însă nici un Martor botezat nu a murit.

În scurt timp au început operaţiunile de salvare. Arístedes Estrada, care a participat la organizarea acestor operaţiuni, explică: „Nu ni s-a dat voie să intrăm în Chilanguera. Apele continuau să crească. N-am să uit niciodată acea imagine: oamenii strigau după ajutor, dar au fost abandonaţi de echipele de salvare, care fuseseră nevoite să plece ca să-şi scape viaţa“. În cele din urmă însă, toţi fraţii au fost evacuaţi în deplină siguranţă. Sălile Regatului au fost folosite ca centre pentru refugiaţi. În plus, unii Martori au fost trimişi la spitale, şcoli şi în alte locuri ca să verifice listele cu numele celor răniţi sau rămaşi fără locuinţă pentru a căuta numele altor Martori. Congregaţiile locale au furnizat imediat ajutoarele necesare.

Însă aducerea ajutoarelor la centrele de colectare nu a fost întotdeauna o sarcină uşoară. Fraţii din localitatea Corinto au pornit la drum încărcaţi cu produse agricole culese de pe terenurile lor. La un moment dat, drumul era blocat din cauza alunecărilor de teren. Ce era de făcut? Fraţii s-au apucat să sape un drum! La început, cei de faţă se uitau cu scepticism la ei. Însă după un timp li s-au alăturat şi au ajutat la deschiderea drumului. Fraţii din Corinto au ajuns la destinaţie plini de noroi, dar fericiţi că au putut da şi ei o mână de ajutor.

La filiala Societăţii Watch Tower a fost înfiinţat un centru de colectare. Gilberto, un voluntar de aici, care a ajutat la distribuirea donaţiilor, îşi aminteşte: „A fost incredibil! Au sosit atât de multe maşini, încât a trebuit să fie numiţi voluntari pentru a dirija traficul în parcare şi pe strada din faţa filialei“. Au fost donate aproximativ 25 de tone de îmbrăcăminte şi 10 tone de alimente. De sortarea şi expedierea îmbrăcămintei s-au ocupat 15 voluntari, care au avut nevoie de o săptămână întreagă pentru aceasta.

Mitch trece pe lângă Nicaragua

Mitch a trecut destul de aproape de graniţa Nicaraguei, producând şi aici ploi devastatoare. Mii de locuinţe au fost distruse, iar şoselele au fost măturate de ape. În apropiere de localitatea Posoltega, un torent de noroi a îngropat sate întregi — şi peste 2 000 de persoane.

Când Martorii din Nicaragua au aflat de această tragedie, au organizat o uriaşă operaţiune de ajutorare. S-au trimis voluntari într-o dificilă şi periculoasă misiune de salvare: ei trebuiau să-i găsească pe fraţii lor! Două echipe de Martori, una din León (o localitate aflată la sud de Posoltega) şi una din Chichigalpa (o localitate aflată la nord), au plecat spre Posoltega, fiecare frate ducând câte un pachet greu de alimente. Echipele de salvare i-au avertizat pe fraţi că drumul era aproape impracticabil, însă aceştia erau hotărâţi să meargă la Posoltega.

În zorii zilei de luni, 2 noiembrie, fraţii din León au încărcat alimentele într-un camion şi au mers până când au ajuns la un pod care fusese luat de ape. După ce au descărcat camionul, fraţii s-au împărţit în două echipe de biciclişti: una care să se îndrepte spre Posoltega, iar cealaltă spre Telica, o localitate inundată de ape. Fraţii au rostit mai întâi o rugăciune. „După rugăciune, cu toţii am simţit o putere extraordinară“, spune un frate care a participat la această operaţiune de salvare. Fraţii aveau nevoie de această putere. Au avut de trecut şanţuri mari, uneori alunecând prin noroi, alteori ducând bicicletele pe umăr. De multe ori drumul era blocat de copaci căzuţi. Iar în faţa ochilor aveau mereu îngrozitoarea privelişte a bălţilor în care pluteau cadavre.

În mod surprinzător, bicicliştii din León şi cei din Chichigalpa au sosit la Posoltega aproape în acelaşi timp! Nerio López, un membru al echipei de salvare, îşi aminteşte: „Bicicleta mea avea cauciucurile uzate. Credeam că nu mă va ţine decât unu sau doi kilometri“. Totuşi, nu se ştie cum, bicicleta a rezistat. Numai la întoarcere, ambele cauciucuri au explodat. În orice caz, echipa fraţilor a fost prima echipă de salvare care a sosit în această localitate. Cât de bucuroşi au fost ei când s-au întâlnit cu un grup de surori şi fraţi creştini de aici! „Sunt atât de recunoscătoare lui Iehova şi fraţilor noştri pentru că ne-au sprijinit şi ne-au ajutat“, a spus o soră. „N-am crezut niciodată că fraţii noştri vor veni să ne ajute atât de repede.“

Aceasta a fost prima misiune cu bicicletele întreprinsă în localităţile inundate. S-au mai organizat şi altele de acest gen, iar în multe cazuri fraţii au fost primii care au sosit pentru a acorda ajutor. Locuitorii din Larreynaga au fost martorii unei scene neobişnuite: 16 fraţi au sosit pe biciclete! Fraţii locali au fost impresionaţi până la lacrimi de efortul lor. Uneori, bicicliştii au avut de cărat în spate peste 20 kg de ajutoare. Doi fraţi au dus peste 100 kg de ajutoare până în localitatea El Guayabo! Ducând pe bicicletă atât cât a putut, un frate s-a simţit mângâiat gândindu-se la versetul din Isaia 40:29: „[Iehova] dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic“.

Martorii din Tonalá au trimis un mesager să-i anunţe pe fraţii cu răspundere că proviziile lor de alimente erau pe sfârşite. Când a ajuns, acesta a fost surprins să afle că ajutoarele fuseseră deja trimise! Iar când s-a întors acasă, alimentele îl aşteptau deja în casă. Marlon Chavarría, care a participat la transportarea ajutoarelor în zona inundată din jurul localităţii Chinandega, îşi aminteşte: „Într-o localitate erau 44 de familii de Martori. Însă au primit alimente 80 de familii, deoarece fraţii le-au împărţit cu alţii“.

Autorităţile au remarcat aceste operaţiuni de ajutorare. Primarul din Wamblán le-a scris Martorilor următoarele: „Vă scriem în legătură cu posibilitatea primirii unui oarecare ajutor. . . . Observăm cum îi ajutaţi pe fraţii şi pe surorile voastre de aici din Wamblán şi am dori să ştim dacă este posibil să faceţi ceva şi pentru noi“. Martorii lui Iehova au răspuns trimiţând alimente, medicamente şi îmbrăcăminte.

Mitch face ravagii în Guatemala

Imediat după ce a ieşit din Honduras şi din El Salvador, Mitch a pătruns în Guatemala. Sara Agustín, o Martoră care trăia la sud de oraşul Guatemala, a fost trezită de zgomotul apelor învolburate. Valea îngustă în care se afla locuinţa ei se transformase în albia unui râu ale cărui ape mugeau. De multe ori ea bătuse la uşile vecinilor ei ca să le împărtăşească adevărul biblic. Acum ea mergea de la uşă la uşă încercând cu disperare să-i trezească! Mai târziu, un torent de noroi a coborât cu viteză pe deal, înghiţind multe case ale vecinilor ei. Punând mâna pe o lopată, Sara a început să-i ajute pe supravieţuitori. Ea a scos din noroi şapte copii mici. Fiind moaşă, Sara ajutase la aducerea pe lume a unuia dintre aceşti copii. Din nefericire, o adolescentă pe nume Vilma s-a aflat printre cei morţi. Sara îi lăsase cu puţin timp înainte publicaţii biblice.

Deşi uraganul Mitch îşi pierduse mult din intensitate, ploaia care nu mai contenea a distrus multe recolte, poduri şi locuinţe. La filiala din Guatemala a Martorilor lui Iehova au fost trimise mari cantităţi de ajutoare şi s-a stabilit ca unele dintre acestea să fie folosite pentru a-i ajuta pe fraţii din Honduras. Întrucât multe poduri fuseseră distruse, iar aeroporturile erau inundate, ajutoarele au fost trimise pe mare. Frede Bruun, de la această filială, povesteşte: „Am închiriat o barcă din fibră de sticlă, având 8 metri lungime, şi am pornit în larg cu aproape o tonă de medicamente şi alimente. După o călătorie îngrozitoare pe o mare agitată, am ajuns, în sfârşit, în portul Omoa, uzi până la piele“.

După ce a trecut Mitch

Se părea că Mitch era gata să se stingă deasupra sud-estului Mexicului. Dar, cu o ultimă suflare, Mitch s-a îndreptat spre nord-est şi a lovit sudul Floridei (SUA). În scurt timp însă, Mitch a slăbit în intensitate. S-a retras în Oceanul Atlantic şi a început rapid să se dezintegreze. La 5 noiembrie nu a mai fost transmis nici un avertisment referitor la această furtună tropicală.

Unii specialişti au spus despre Mitch că a fost „cel mai distrugător uragan care s-a abătut asupra emisferei vestice în ultimele două secole!“ Ultima estimare a numărului morţilor dată publicităţii este de aproximativ 11 000 de persoane; mii de oameni sunt încă daţi dispăruţi. Mai mult de trei milioane au rămas fără locuinţă sau au avut casele grav avariate. Preşedintele Hondurasului, Carlos Flores Facusse, şi-a exprimat astfel regretul: „Am pierdut tot ce am construit, încetul cu încetul, în 50 de ani“.

Mulţi Martori ai lui Iehova au rămas fără locuinţă din cauza uraganului Mitch. Din nefericire, în mai multe cazuri nu mai există nici măcar terenul pe care s-a aflat locuinţa lor! Cu toate acestea, Martorii lui Iehova au luat măsuri pentru a-i ajuta pe mulţi să-şi repare sau să-şi reconstruiască locuinţa.

Tragicele dezastre, cum a fost şi uraganul Mitch, ne amintesc cu durere că trăim în „timpuri grele“ (2 Timotei 3:1–5). Ne vom bucura de o protecţie adevărată în faţa acestor dezastre numai când Regatul lui Dumnezeu va prelua conducerea asupra acestei planete (Matei 6:9, 10; Apocalipsa 21:3, 4). Totuşi Martorii lui Iehova sunt recunoscători că nici unul dintre fraţii lor nu a murit în timpul furtunii.b Respectarea ordinelor de evacuare date de autorităţile locale şi o bună organizare din partea congregaţiilor locale i-au ajutat pe mulţi să ajungă într-un loc în care să fie în siguranţă.

Pe parcursul ultimelor luni, Martorii lui Iehova din ţările afectate au muncit din greu ca să-şi poată relua activităţile spirituale obişnuite. De exemplu, în El Salvador s-au luat măsuri pentru a le ajuta pe victimele furtunii să asiste la congresul de district care s-a ţinut la numai câteva zile după ce Mitch a trecut prin această ţară. S-au închiriat autobuze pentru a le asigura transportul şi li s-a asigurat cazare. S-au luat măsuri pentru a li se acorda celor bolnavi chiar şi îngrijire medicală, astfel încât să poată asista şi ei! Congresul a fost un succes, numărul maxim de participanţi fiind de 46 855 de persoane — cu mult peste numărul anticipat iniţial. „Trecuserăm printr-o situaţie traumatizantă“, recunoaşte José Rivera, un frate din El Salvador, care a rămas fără locuinţă şi fără firmă din cauza lui Mitch. „Însă ne-am întors de la acel congres complet schimbaţi, deoarece am văzut ospitalitatea fraţilor noştri.“ Conform rapoartelor, asistenţa la întrunirile Martorilor lui Iehova din aceste ţări a crescut în mod spectaculos — aceasta fiind o consecinţă directă a faptului că cei din afară au văzut operaţiunile de ajutorare întreprinse de noi.

Dar probabil că cei care au simţit cel mai mult efectul acestor operaţiuni au fost Martorii înşişi. Carlos, un supravieţuitor al inundaţiilor din Honduras, spune: „Niciodată n-am mai trăit asemenea clipe. Am simţit personal dragostea şi afecţiunea fraţilor mei“. Într-adevăr, într-o bună zi, ravagiile făcute de uraganul Mitch vor aparţine trecutului. Însă dragostea arătată de Martorii lui Iehova, dintre care mulţi şi-au riscat viaţa ca să-i ajute pe fraţii lor, nu va fi dată uitării niciodată.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 19]

Martorii din ţările vecine au dat o mână de ajutor

CÂND s-a prognozat că uraganul Mitch urma să se abată asupra ţării, locuitorii din Belize s-au pregătit pentru a face faţă situaţiei. Guvernul a ordonat evacuarea tuturor regiunilor de coastă şi a celor de câmpie. Martorii lui Iehova au plecat spre capitala ţării, Belmopan, aflată la aproximativ 80 km în interiorul ţării, sau spre alte localităţi situate la o altitudine mai mare.

Din fericire, Belize a scăpat de furia uraganului. Auzind însă de situaţia disperată a fraţilor lor din Honduras, Nicaragua şi Guatemala, fraţii din Belize au donat alimente, îmbrăcăminte, apă potabilă filtrată şi bani.

De fapt, la fel au reacţionat fraţii din toate ţările vecine. Martorii din Costa Rica au trimis pe mare patru containere uriaşe pline cu alimente, îmbrăcăminte şi medicamente. Fraţii din Panama au înfiinţat patru centre unde au primit, au sortat şi au împachetat produsele donate. În câteva zile s-au strâns peste 20 000 de kilograme de ajutoare. Un bărbat care nu era Martor a spus: „Credeam că armata este pe primul loc în ce priveşte organizarea operaţiunilor de ajutorare. Însă acum văd că Martorii lui Iehova ocupă acest loc“. Martorii au început să-l viziteze cu regularitate pe acest bărbat pentru a-i împărtăşi adevărurile biblice.

Un frate care avea o firmă de transport a pus la dispoziţie un camion cu semiremorcă şi un şofer (care nu era Martor) pentru a duce ajutoarele în Nicaragua. Autorităţile vamale din Panama şi din Costa Rica au lăsat camionul să treacă graniţa fără să-l mai verifice. O staţie de benzină a donat suficient combustibil pentru a umple cele două rezervoare ale camionului — combustibil care a ajuns şi pentru drumul de întoarcere! Nici autorităţile vamale din Nicaragua nu au mai verificat pachetele. „Dacă ele vin de la Martorii lui Iehova, nu trebuie să le verificăm“, au spus vameşii. „Niciodată n-am avut probleme cu ei.“

Spre Honduras însă, nu se putea circula pe şosele. Dar o soră creştină care lucra la Ambasada Hondurasului a reuşit să facă demersuri prin ambasadă pentru a trimite ajutoarele cu avionul, pe gratis! Peste 10 000 kg de ajutoare au fost trimise pe calea aerului.

Este demn de reţinut că unele persoane care nu erau Martore au fost foarte impresionate de operaţiunile de ajutorare ale Martorilor. Unele companii au donat cutii de carton, distribuitor de bandă adezivă şi cutii de plastic. Alţii au făcut donaţii băneşti şi reduceri de preţuri. Angajaţii aeroportului din Panama au fost deosebit de impresionaţi când au văzut peste 20 de voluntari Martori ajutând la descărcarea donaţiilor care trebuiau trimise în Honduras. A doua zi, câţiva lucrători ai aeroportului s-au prezentat cu o donaţie.

[Chenarul de la pagina 20]

Operaţiuni de ajutorare similare în Mexic

MEXICUL nu a fost grav afectat de uraganul Mitch. Însă, cu numai câteva săptămâni înainte ca această furtună devastatoare să lovească America Centrală, în statul Chiapas au fost mari inundaţii. Aproximativ 350 de localităţi au fost afectate; unele orăşele au dispărut complet.

Cum era de aşteptat, inundaţiile le-au creat multe greutăţi Martorilor lui Iehova din această zonă. Cu toate acestea, bătrânii din congregaţiile locale au trecut imediat la acţiune, ceea ce a făcut ca, de multe ori, consecinţele dezastruoase ale furtunii să fie minime. De exemplu, într-o mică localitate, bătrânii i-au vizitat pe toţi membrii congregaţiei şi i-au sfătuit să se refugieze în Sala Regatului în cazul în care va continua să plouă. S-a considerat că sala era cea mai rezistentă structură din localitate. În zori, orăşelul a fost lovit de forţele combinate ale două râuri care s-au revărsat! Martorii — şi mai mulţi vecini ai lor — au supravieţuit dezastrului refugiindu-se pe acoperişul Sălii Regatului. Nici un Martor nu a murit.

Totuşi, aproximativ 1 000 de Martori din Mexic au fost nevoiţi să se refugieze în adăposturile înfiinţate de guvern. Locuinţele a aproximativ 156 de familii de Martori au fost distruse complet, iar 24 de case ale Martorilor au fost avariate. În plus, şapte Săli ale Regatului au fost distruse în întregime.

Prin urmare, s-au organizat şase comitete de ajutorare pentru a se ocupa de necesităţile Martorilor lui Iehova şi ale vecinilor acestora. În scurt timp s-au distribuit alimente, îmbrăcăminte, pături şi alte articole. De fapt, când au dat publicităţii un scurt raport referitor la amploarea operaţiunilor de ajutorare, autorităţile locale au spus: „Nici chiar armata n-a reuşit să acţioneze aşa de rapid“.

Martorii lui Iehova se bucură de mult timp de reputaţia de persoane cinstite, şi, adesea, acest lucru s-a dovedit a fi în avantajul lor. De exemplu, când un grup de oameni au cerut ajutor de la autorităţile locale, ei au fost întrebaţi dacă în localitatea lor exista vreun Martor al lui Iehova. Aceştia au răspuns afirmativ, iar funcţionarii le-au spus: „Atunci aduceţi unul dintre ei şi îi vom da lui ajutoarele!“

Un bătrân de congregaţie a prezentat pe scurt lucrurile astfel: „Fraţii au rămas optimişti în ciuda acestei catastrofe. Cu riscul vieţii, mulţi fraţi din localităţile învecinate ne-au sărit în ajutor, aducându-ne alimente şi publicaţii biblice care să ne întărească. Avem multe motive pentru care să-i fim recunoscători lui Iehova“.

[Harta de la pagina 14]

(Vezi publicația)

Mexic

Guatemala

Belize

El Salvador

Honduras

Nicaragua

Costa Rica

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

HONDURAS

◼ Râul Guacerique

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

EL SALVADOR

◼ Stradă principală din Chilanguera

◼ José Lemus şi fiicele lui au supravieţuit; Sala Regatului a rămas în picioare

◼ José Santos Hernandez în faţa casei lui care a fost distrusă

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

NICARAGUA

◼ Prima echipă de biciclişti care a ajuns la Telica

◼ Martorii din El Guayabo au primit bucuroşi pungi cu alimente

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

NICARAGUA

◼ Voluntari care reconstruiesc o casă, prima dintr-o serie de mai multe case

◼ Martori din congregaţiile locale care au ajutat la împachetarea alimentelor

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

GUATEMALA

◼ Sara a reuşit să scoată din noroi şapte copii