Sunteţi expuşi riscului de a vă pierde un membru al corpului?

Benjamin era afară şi se bucura de soarele de primăvară ce scălda oraşul Sarajevo, când a călcat pe o mină. Mina a explodat şi i-a retezat piciorul stâng. „Am încercat să mă ridic“, îşi aminteşte Benjamin. „Dar nu am reuşit.“ Benjamin este doar unul dintre cei 20 000 de oameni care, în fiecare an, sunt fie ucişi, fie schilodiţi de mine.

ANGOLA este împânzită de aproximativ 15 milioane de mine — mai mult de una la fiecare bărbat, femeie şi copil din ţară. În prezent, în Angola există 70 000 de oameni care şi-au pierdut un membru al corpului. Cu cele zece milioane de mine îngropate pe teritoriul ei, din întreaga lume Cambodgia este ţara cu cel mai mare număr de persoane care şi-au pierdut un membru al corpului: o proporţie de 1 la 236. Se spune că în Bosnia şi Herţegovina există peste trei milioane de mine: 152 pe o suprafaţă de aproximativ doi kilometri pătraţi.

Dar riscul ca oamenii să ajungă infirmi nu există doar în zonele sfâşiate de război. De exemplu, în Statele Unite există aproximativ 400 000 de persoane infirme ca urmare a pierderii unui membru al corpului. În cazul majorităţii adulţilor care se numără printre acestea, infirmitatea este cauzată de o boală cronică inexact numită „boală vasculară periferică“, sau BVP. Acesta este un termen generic pentru mai multe tulburări. Lucrarea Taber’s Cyclopedic Medical Dictionary defineşte BVP ca termen imprecis, al cărui sens cuprinde „boli ale arterelor şi ale venelor din extremităţi, în special acele afecţiuni care împiedică buna circulaţie a sângelui spre şi dinspre extremităţi“. O cauză principală a BVP o constituie diabetul. Potrivit cu The World Health Report 1998, „la nivel mondial, numărul cazurilor de diabet la adulţi se va dubla, de la 143 de milioane, câte erau în 1997, la 300 de milioane în 2025“.

În Statele Unite, traumatismele — printre care se numără şi cele cauzate de accidente rutiere, de accidente survenite în timpul folosirii maşinilor, a aparatelor electrice şi a armelor de foc — constituie cea de-a doua cauză principală a pierderii unui membru al corpului şi sunt răspunzătoare de 20 până la 30 la sută dintre amputări. Alte cauze sunt tumorile (în proporţie de aproximativ 6 la sută) şi defectele din naştere (în proporţie de aproximativ 4 la sută).

Gândul de a ajunge infirm, pierzându-vă un membru al corpului care este atât de preţios, este tulburător, ca să nu spunem mai mult. Există vreo modalitate de a reduce acest risc? Şi dacă sunteţi deja infirm, cum vă puteţi bucura de viaţă? Aceste întrebări, precum şi altele vor fi dezbătute în următoarele articole.