Comenius: fondatorul educaţiei moderne

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA CEHĂ

CA PROFESOR, Jan Comenius era perfect conştient de lipsurile sistemului de învăţământ din secolul al XVII-lea în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea. Este adevărat, nici un sistem educaţional nu a fost perfect, însă, în secolul al XVII-lea, sistemul de învăţământ din Europa era, pur şi simplu, înspăimântător.

În loc să stea deoparte şi să acuze sau să se plângă, Comenius s-a hotărât să treacă la acţiune. Ce a făcut el, şi de ce? Ce putem învăţa de la cel care este numit fondatorul educaţiei moderne?

Cum a fost crescut şi educat

Jan Amos Comenius (Jan Ámos Komenský, în cehă, limba sa maternă) s-a născut la 28 martie 1592, în Moravia, o regiune care în prezent face parte din Republica Cehă. El a fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai unei familii de ţărani foarte înstăriţi, fiind unicul băiat.

Părinţii săi făceau parte din Comunitatea Fraţilor (cunoscută mai târziu drept „Fraţii boemi“, sau Biserica Moravă), o grupare religioasă care a apărut pe la mijlocul secolului al XV-lea, în urma influenţei valdezilor şi a altor reformatori, cum ar fi Peter Chelčický. După ce şi-a terminat studiile în Germania, Comenius s-a întors în ţara sa natală. Mai târziu, la 24 de ani, el a fost ordinat ca preot al Comunităţii Fraţilor.

De ce a plecat în exil

În 1618, Comenius a primit o mică parohie la Fulnek, un oraş aflat la aproximativ 240 km est de Praga. În acea perioadă, Contrareforma catolică îndreptată împotriva protestantismului era în plină desfăşurare în Europa. Tensiunile dintre catolici şi protestanţi au continuat să crească până când, în cele din urmă, a izbucnit Războiul de Treizeci de Ani (1618–1648).

După un deceniu de lupte, religia romano-catolică a fost declarată singura religie recunoscută oficial în Moravia. Comenius şi cei care făceau parte din înalta societate au fost puşi să aleagă: fie să accepte catolicismul, fie să părăsească ţara. Întrucât nu avea de gând să se convertească, Comenius a plecat din ţară împreună cu familia sa, stabilindu-se în orăşelul Leszno, un centru polonez important al activităţii Comunităţii Fraţilor. Acesta a fost începutul unui exil care a durat 42 de ani. El nu s-a mai întors niciodată ca să locuiască în ţara sa natală.

„Abatoare de minţi“

Comenius şi-a găsit de lucru ca profesor de latină la Gimnaziul din Leszno — o şcoală pregătitoare pentru colegiu. Însă, nu după mult timp, el a început să fie nemulţumit de metodele incompetente de predare — şi pe bună dreptate.

Sistemul de învăţământ din zilele lui Comenius ajunsese într-o stare deplorabilă. De exemplu, numai băieţii erau consideraţi demni de a primi o instruire, însă cei născuţi în familii sărace nu erau primiţi la şcoală. Instruirea primită la ore consta îndeosebi în umplerea capului elevilor cu cuvinte şi propoziţii latineşti şi cu noţiuni de sintaxă a limbii latine. De ce se învăţa numai în latină? Deoarece majoritatea şcolilor medievale se aflau sub tutela Bisericii Catolice, care ţinea liturghia în latină. Prin urmare, învăţarea limbii latine era absolut necesară pentru a se asigura în permanenţă un anumit număr de noi preoţi.

În plus, nu se acorda atenţie stabilirii anumitor obiective în ce priveşte învăţarea, iar instruirea nu avea ca scop să-i îndrume pe elevi în mod treptat de la idei simple la idei complexe. Disciplinarea era severă, uneori chiar brutală, iar climatul moral era îngrozitor.

Aşadar, nu este de mirare că pedagogul scoţian Simon Laurie a spus cândva despre şcolile din secolul al XVII-lea că „nu aveau nici un ţel“ şi că „nu erau interesante“. Comenius a făcut o remarcă şi mai pertinentă. El a numit şcolile „abatoare de minţi“.

Este concepută o nouă metodă de predare

Comenius nu a fost primul care a arătat plin de curaj că trebuia să se facă o reformă în învăţământ. În Anglia, Francis Bacon a criticat faptul că se punea un mare accent pe latină şi a propus o întoarcere la studiul naturii. Wolfgang Ratke şi John Valentine Andreae din Germania, precum şi alţi adepţi ai acestei reforme, au încercat să aducă îmbunătăţiri. Însă nici unul nu a reuşit să obţină sprijinul autorităţilor în această privinţă.

Comenius a propus un sistem care să facă învăţatul atractiv; să nu mai fie ceva plictisitor şi obositor. El şi-a numit acest proiect educaţional pampaedia, care înseamnă „educaţie universală“. Obiectivul său era acela de a stabili un sistem progresiv de învăţământ, de care să se poată bucura toţi. El spunea că copiii trebuiau învăţaţi pas cu pas, din ce în ce mai multe lucruri — pornind în mod firesc de la concepte elementare şi trecând apoi la unele tot mai complexe. Comenius a militat şi pentru folosirea limbii materne în primii ani de şcoală în locul limbii latine.

Însă educaţia nu trebuia limitată la anii adolescenţei, ci trebuia să cuprindă întreaga viaţă. Comenius a scris că studiul trebuie să fie „întru totul practic, întru totul plăcut şi în aşa fel, încât şcoala să devină cu adevărat o joacă, adică un preludiu plăcut pentru întreaga noastră viaţă“. El mai credea că şcoala trebuie să se concentreze asupra instruirii nu doar a minţii, ci a întregii persoane — adică trebuie să ofere şi instruire morală şi spirituală.

Operele lui Jan Comenius

Prima operă a lui Comenius care avea să fie publicată în domeniul predării a fost Şcoala maternă, în 1630.a Aceasta era o carte menită să fie un ajutor pentru mamele şi bonele care îi instruiau pe copii acasă. Apoi, în 1631, el a scris Poarta de aur deschisă a limbilor, care practic a revoluţionat predarea limbii latine. Textul era aranjat pe două coloane, una în cehă, iar cealaltă în latină. Astfel, cele două limbi puteau fi comparate cu uşurinţă, limba latină fiind mai uşor de învăţat. Ediţia revizuită de el a acestui auxiliar de predare a fost primită foarte bine, fiind, în cele din urmă, tradusă în 16 limbi.

Cea mai cunoscută şi, probabil, cea mai simplă operă a lui Comenius a fost Lumea vizibilă, un manual de citire ilustrat pentru copii. Şi acesta a fost o piatră de hotar în istoria educaţiei. Ellwood Cubberley, un profesor de pedagogie din secolul nostru, a declarat că această lucrare „a fost timp de 115 ani unica lucrare de acest gen din Europa şi a fost folosită ca manual introductiv timp de aproape 200 de ani“. De fapt, multe dintre manualele ilustrate din prezent urmează încă modelul general al operei lui Comenius, folosind ilustraţiile ca auxiliare de predare.

Nu după mult timp, Comenius a fost considerat un geniu şi i s-au adus omagii. Erudiţii din întreaga Europă l-au privit ca pe un conducător şi i-au cerut sfatul. Potrivit cărţii Magnalia Christi Americana, Comenius a ajuns atât de faimos, încât în 1654 a fost invitat să fie preşedintele Universităţii Harvard din Cambridge, Massachusetts. Însă Comenius a refuzat, întrucât nu căuta nici faimă, nici poziţii înalte.

Ce anume a stat la baza acţiunilor lui?

După ce am analizat viaţa lui Comenius, este firesc să ne întrebăm ce anume a stat la baza acţiunilor lui. Comenius a considerat educaţia drept o forţă care uneşte omenirea. El a susţinut că educaţia universală ar putea ajuta la păstrarea păcii în lume.

În plus, Comenius a asociat cunoştinţa cu evlavia. El credea că, prin asimilarea de cunoştinţă, omenirea este îndrumată în cele din urmă spre Dumnezeu. Şi se pare că acesta a fost principalul motiv care a stat la baza acţiunilor sale.

Observaţiile pătrunzătoare pe care le-a făcut Comenius în domeniul educaţiei sunt valabile şi azi. Metodele sale de predare sistematică, printre care şi folosirea auxiliarelor vizuale, se aplică în toată lumea — de exemplu, în publicaţiile editate de Watch Tower Bible and Tract Society. Fiecare dintre noi poate trage personal foloase aplicând aceste metode când studiază individual Biblia sau când conduce un studiu biblic în familie. Cum anume?

„Elevii nu trebuie împovăraţi peste măsură cu lucruri care nu corespund vârstei lor, înţelegerii lor sau situaţiei în care se află în acel moment“, a scris Comenius. Prin urmare, când îi învăţaţi pe copiii voştri ceva din Biblie sau orice altceva, încercaţi să adaptaţi lecţiile la situaţia lor. În loc să folosiţi o metodă obişnuită cu întrebări şi răspunsuri, de ce nu le-aţi spune povestiri despre personaje biblice? Faceţi-i să participe şi ei, punându-i, de exemplu, să deseneze întâmplări biblice sau încurajându-i să pună în scenă drame biblice. Folosiţi-vă imaginaţia! Rezultatele pe care le veţi obţine merită efortul. — Proverbele 22:6.

De asemenea, folosiţi din plin publicaţiile ilustrate, de exemplu Cartea mea cu relatări biblie şi Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice,b care au fost editate în special pentru a-i învăţa în mod progresiv pe cei tineri. Iar când îi învăţaţi pe cei cu care studiaţi Biblia, indiferent de vârsta lor, luaţi iniţiativa şi faceţi studiul „întru totul practic, întru totul plăcut“.

O moştenire care nu a dispărut

În 1656, când în oraşul Leszno a izbucnit un incendiu, Comenius a pierdut aproape tot ce avea. Din fericire însă, el a lăsat în urmă alt fel de bogăţii. Iată ce se spune în cartea A Brief History of Education (Scurtă istorie a educaţiei): „Comenius . . . a mutat întregul accent pus în instruire de pe cuvinte pe lucruri şi a făcut din predarea noţiunilor ştiinţifice şi a informaţiilor utile privitoare la lumea înconjurătoare tema principală a operei sale“.

Într-adevăr, lui Comenius i se poate atribui meritul de a fi transformat învăţământul în ceva mult mai asemănător unei ştiinţe. Metodele sale de predare au revoluţionat lecţiile. Pedagogul american Nicholas Butler a spus: „În istoria educaţiei, Comenius ocupă un loc de frunte. El abordează şi domină întreaga mişcare modernă din domeniul învăţământului elementar şi gimnazial“. Martorii lui Iehova, cercetători entuziaşti ai Bibliei, au şi ei motive să-i fie recunoscători fondatorului educaţiei moderne.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 23]

CÂTEVA PRINCIPII DE PREDARE FORMULATE DE JAN COMENIUS

Despre volumul de materie care se predă: „Profesorul nu trebuie să predea atât cât poate el să predea, ci cât poate elevul să înţeleagă“.

Despre metodele de predare: „A preda bine înseamnă a-l face pe elev să înveţe repede şi temeinic şi să-i placă să înveţe“.

„Un profesor capabil [este] cel care ştie cum să suporte cu răbdare ignoranţa elevilor săi şi, în plus, cum să risipească pe deplin acea ignoranţă.“

„A preda nu înseamnă nimic altceva decât a arăta cum diferă lucrurile între ele în ce priveşte scopul, forma şi originea lor. . . . Aşadar, cel care explică bine diferenţele predă bine.“

Despre relaţia logică: „Tot ceea ce nu are sens nu poate fi nici înţeles, nici apreciat şi, prin urmare, nu poate fi memorat“.

„Când lipsesc detaliile este aproape imposibil să înţelegi sau să evaluezi un lucru şi este la fel de imposibil să reţii acel lucru.“

Despre înţelegere: „Ca să înţelegi un lucru trebuie îndeosebi să pricepi de ce şi în ce mod lucrul respectiv se leagă într-un fel sau altul de alte lucruri şi cum şi în ce măsură diferă de alte lucruri care se aseamănă cu el“.

„S-a spus pe bună dreptate că trebuie să citim un lucru prima oară ca să aflăm despre ce e vorba; a doua oară, ca să-l înţelegem; a treia oară, ca să ni-l întipărim în minte; a patra oară trebuie să-l repetăm în gând ca să verificăm dacă îl stăpânim bine.“

[Legenda fotografiei]

O pagină din „Lumea vizibilă“, ediţia din 1883

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Un abecedar german din 1775, în care se regăsesc principiile de predare ale lui Comenius