Euro: o monedă nouă pentru un continent vechi

JUBILÂND de bucurie, ministrul francez de finanţe a muşcat noua monedă şi a declarat: „Este reală. Nu este falsă. Este prima produsă în Franţa, ca de altfel şi în Europa“. Era prima monedă euro bătută la monetăria oficială a Franţei. Era luni, 11 mai 1998.

Ce este euro? Cum va influenţa această monedă activitatea casnicelor, a muncitorilor, a turiştilor şi a firmelor din întreaga Europă? Va avea adoptarea ei repercusiuni pe plan economic la nivel mondial? Înainte de a vă arunca mărcile germane, lirele şi francii, ar fi bine să aflaţi răspunsul la aceste întrebări.

Cum s-a născut această idee?

Când, la 1 noiembrie 1993, pe baza Tratatului de la Maastricht, Comunitatea Europeană a devenit Uniunea Europeană (UE), unul dintre obiectivele fundamentale era introducerea unei monede unice pentru statele membre.a De pe timpul romanilor în Europa nu a mai existat o monedă unică. S-a hotărât ca noua monedă să se numească euro. Nu toate ţările Uniunii Europene aderă la această uniune monetară. Doar 11 dintre cele 15 ţări ale Uniunii Europene sunt în măsură să pună în folosinţă moneda euro. Aceste ţări sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Spania. Grecia nu a întrunit criteriile economice necesare pentru o asemenea aderare. Celelalte trei, Danemarca, Marea Britanie şi Suedia, au ales să nu adere în momentul de faţă la uniunea monetară.

Introducerea monedei euro va avea loc treptat. Din data de 4 ianuarie a acestui an, euro a intrat pe pieţele internaţionale de schimb în tranzacţii noncash. Monedele şi bancnotele euro vor fi introduse într-o perioadă de şase luni, începând din 1 ianuarie 2002, după care fostele monede ale statelor aderente vor ajunge piese de muzeu sau vor fi puse în cutii de suvenire. S-a estimat că euro va înlocui 12 miliarde de bancnote şi 70 de miliarde de monede, care în total cântăresc 300 000 de tone. Se speră ca, în timp, şi celelalte ţări ale UE să poată intra în clubul aderenţilor la moneda unică.

Ministrul de finanţe al Austriei a spus următoarele referitor la trecerea la euro: „Suntem în pragul unei noi ere a integrării Europei“. Cu toate acestea, opinia publică a Europei despre euro este împărţită; 47 la sută sunt de părere că euro va transforma Europa într-o centrală economică şi 40 la sută cred că euro va paraliza economia europeană. Unii chiar au sugerat că moneda unică poate duce la război! La mijloc se află „euroscepticii“ indecişi, cei care văd avantajele unei monede unice, dar care pun la îndoială succesul acesteia.

Unii o consideră o binecuvântare . . .

Comisia Europeană, cel mai înalt organ executiv al UE, a declarat: „Prin crearea unei monede unice, Europa le va oferi cetăţenilor, copiilor şi partenerilor ei . . . un simbol concret al destinului comun pe care şi l-au ales în mod liber: acela de a construi o comunitate care să aibă ca fundament pacea şi prosperitatea“.

Susţinătorii monedei euro invocă multe posibile foloase ale monedei unice. Eliminarea costurilor schimburilor valutare se va resimţi cel mai mult. Uneori este amintit exemplul neobositului călător european care vizitează toate celelalte 14 ţări ale Uniunii Europene. Dacă, de pildă, îşi începe călătoria cu 1 000 de mărci germane şi îşi schimbă banii în fiecare ţară, în cele din urmă va rămâne numai cu 500 de mărci doar ca urmare a schimburilor!

În mod asemănător, exportul şi importul nu vor mai fi afectate de costul schimburilor valutare. De asemenea, moneda unică va elimina costurile indirecte ale fluctuaţiilor valutare. Când moneda unei ţări se devalorizează, bunurile importate sunt mai scumpe în ţara respectivă. Deseori, acest lucru duce la inflaţie. Aşadar, având o singură monedă, care nu implică riscul schimbărilor survenite în ratele de schimb, Europa ar trebui să fie mai atractivă pentru investitorii străini.

De asemenea, promotorii monedei euro prevăd reducerea preţurilor în întreaga Europă. În prezent, cumpărătorii şi firmele pot compara preţurile cu mare uşurinţă, iar când vor fi introduse monedele şi bancnotele euro în 2002, le va fi chiar mai uşor. Se aşteaptă ca diferenţele de preţ la acelaşi produs să scadă în diverse părţi ale Europei, fapt care îi va aduce foloase cumpărătorului.

. . . Alţii o consideră un blestem

Şi criticii îşi exprimă părerea. Ei cred că euro va pune economia europeană într-o cămaşă de forţă, distrugându-i astfel flexibilitatea şi înăbuşindu-i dezvoltarea. Ei prezic că moneda unică va duce la creşterea şomajului, va atrage atacuri în masă speculative asupra pieţelor monetare şi va genera tensiuni politice. Deja sunt evidente asemenea tensiuni politice. De exemplu, să luăm în considerare disputa dintre Germania şi Franţa legată de cine ar trebui să fie directorul Băncii Centrale Europene, supraveghetorul monedei euro. Ne putem aştepta la mai multe dispute de acest gen, deoarece fiecare stat membru al UE îşi urmează propriile priorităţi.

În prezent, în unele ţări ale UE, şomajul a atins un nivel foarte ridicat. Potrivit multora, cauza o constituie reducerea cheltuielilor şi creşterea impozitelor pe care le pretinde conformarea la criteriile impuse de aderarea la moneda unică. În Europa se protestează împotriva politicilor monetare austere, printre care se numără reducerea drastică a programelor de asistenţă socială, de pensie şi de îngrijire a sănătăţii, programe care pun la dispoziţie sume mari de bani. Cât timp va dura o asemenea disciplină financiară strictă? Vor fi tentate unele ţări să slăbească această strânsoare după ce euro va deveni o realitate? Ar face oare ravagii o asemenea politică laxistă în sistemul monedei unice europene?

Alţii îndreaptă atenţia spre puternicul ataşament pe care îl au unii faţă de moneda ţării lor. Moneda înseamnă mai mult decât faptul de a o avea în buzunar. Pentru mulţi, ea înseamnă istoria ţării, un simbol tot atât de reprezentativ ca steagul naţiunii. Moneda naţională este codul în care oamenii câştigă, calculează, estimează, vând, cumpără şi economisesc. Dacă germanii, de exemplu, îşi vor vedea cifrele conturilor bancare înjumătăţite în urma conversiei la euro, cifrele italienilor se vor reduce foarte mult, de 2 000 de ori, când lira va fi înlocuită cu euro. Potrivit unui studiu, trecerea la euro va fi o experienţă „traumatizantă“ pentru mulţi europeni.

Li se potriveşte tuturor moneda unică?

Unii economişti din UE şi din Statele Unite ale Americii scot în evidenţă că, deşi politicienii sunt de acord cu moneda unică, economiile statelor Europei nu sunt unite, oamenii sunt înrădăcinaţi în ţările lor natale, iar culturile Europei se deosebesc foarte mult unele de altele. Astfel, spre deosebire de cetăţenii Statelor Unite, este mai puţin probabil ca europenii care îşi pierd locul de muncă să-şi facă bagajele şi să parcurgă distanţe mari ca să-şi găsească de lucru. Unii specialişti sunt de părere că această lipsă de unitate privează statele din zona euro de amortizorii de şoc necesari adoptării unei singure economii şi, prin urmare, a unei monede unice.

Criticii spun că, în sistemul monedei unice, guvernele îşi vor pierde flexibilitatea în ce priveşte depăşirea problemelor economice. Ei spun că euro va transfera puterea fiecărei ţări Băncii Centrale Europene din Frankfurt (Germania). Acest lucru, în schimb, va mări necesitatea coordonării legilor referitoare la impozite şi a altor politici economice de pe continent. Criticii susţin că organele executive şi legislative din Bruxelles şi Strasbourg vor câştiga puterea. Într-adevăr, Tratatul de la Maastricht cere o uniune politică care, în cele din urmă, va răspunde de politica externă şi de apărare, precum şi de politica economică şi socială. Va fi această tranziţie armonioasă şi lipsită de probleme? Doar timpul va dezvălui acest lucru.

„Un mare joc de noroc“

Între timp, băncile şi supermarketurile se îndreaptă deja spre euro, formând conturi în euro şi indicând preţurile şi în euro imediat după cele în moneda locală. Obiectivul este ca până în 2002 schimbarea să se efectueze cât mai lin posibil. O bine cunoscută revistă franceză a distribuit peste 200 000 de calculatoare de buzunar programate să convertească francii francezi în euro.

Va rivaliza oare într-o bună zi euro cu dolarul american? Mulţi cred că, după ce euro va fi acceptat, Statele Unite probabil că nu se vor mai bucura de o poziţie atât de avantajată în lumea economică. Ei prezic că euro va deveni rezerva monetară a lumii alături de dolar. Jill Considine, de la Camera de Decontări din New York, spune: „Va exista o nouă scenă competitivă“.

Ce se va întâmpla în viitor cu euro? Editorul german Josef Joffe numeşte moneda unică „marea aruncare cu banul a Europei“ şi „un mare joc de noroc“. El adaugă: „Dacă aceasta eşuează, poate distruge ceea ce a câştigat Europa în ultimii 50 de ani“. Ministrul francez de finanţe s-a făcut ecoul sentimentelor multor europeni când a spus: „Există mult optimism şi multă teamă“.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 14]

FIŞA INFORMATIVĂ DESPRE EURO

● Valoarea unui euro este puţin mai mare decât cea a unui dolar american

● Vor exista şapte bancnote euro: de 5, de 10, de 20, de 50, de 100, de 200 şi de 500 de euro

● Pe o parte, bancnotele euro vor avea harta Europei cu câteva poduri cunoscute, iar pe cealaltă vor apărea ferestre sau porţi

● Pe bancnote vor apărea cuvintele „EURO“ şi „ΕΥΡΩ“ pentru a reprezenta scrierea romană şi greacă

● Vor exista opt monede euro: de 1, de 2, de 5, de 10, de 20 şi de 50 de cenţi, precum şi de 1 şi de 2 euro

● Monedele vor avea pe o parte harta Europei, iar pe cealaltă o imagine naţională

[Harta de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UNIUNEA EUROPEANĂ

MAREA BRITANIE

DANEMARCA

SUEDIA

GRECIA

Actualii participanţi la uniunea monetară

IRLANDA

PORTUGALIA

SPANIA

BELGIA

FRANŢA

OLANDA

GERMANIA

LUXEMBOURG

FINLANDA

AUSTRIA

ITALIA

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 12–14]

Bancnote euro la paginile 12–14:© European Monetary Institute