Potrivit Bibliei

Este greşit să pronunţăm numele lui Dumnezeu?

TIMP de secole, iudaismul a predat că numele divin Iehova este prea sfânt ca să fie pronunţat (Psalmul 83:18).a Mulţi teologi au ajuns la concluzia că este o dovadă de lipsă de respect să ne adresăm gloriosului Creator într-un mod familiar sau chiar că este o încălcare a celei de-a treia dintre cele Zece Porunci, care interzice „luarea în deşert a Numelui DOMNULUI“ (Exodul 20:7). În secolul al III-lea î.e.n., Mişna declara că „acela care pronunţă Numele divin aşa cum este scris nu are parte de lumea viitoare“. — Sanhedrin 10:1.

Este demn de reţinut faptul că mulţi erudiţi urmează spiritul acestei tradiţii iudaice când traduc Biblia. De exemplu, în prefaţa la The New Oxford Annotated Bible se face următorul comentariu: „Folosirea vreunui nume propriu pentru unicul şi singurul Dumnezeu ca şi cum ar mai fi existat şi alţi dumnezei de care El trebuia deosebit a fost abandonată în iudaism înainte de era creştină şi este total nepotrivită pentru credinţa universală a Bisericii Creştine“. Prin urmare, în această traducere numele divin este înlocuit cu „DOMNUL“.

Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu?

Dar reflectă oare părerile acestor traducători şi teologi gândirea lui Dumnezeu? De fapt, Dumnezeu nu le-a ascuns oamenilor numele său; dimpotrivă, el li l-a revelat. În porţiunea ebraică a Bibliei, numită de obicei Vechiul Testament, numele lui Dumnezeu, Iehova, apare de peste 6 800 de ori. Consemnarea biblică arată că prima pereche umană, Adam şi Eva, s-a numărat printre cei care au cunoscut şi au folosit numele lui Dumnezeu. Când i-a dat naştere primului ei fiu, Eva a exclamat: „Am adus în existenţă un bărbat, cu ajutorul lui Iehova“. — Geneza 4:1, NW.

Secole mai târziu, când Dumnezeu l-a desemnat pe Moise să elibereze naţiunea Israel din sclavia Egiptului, Moise l-a întrebat pe Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi» şi ei mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi spune?“ Pe bună dreptate, Moise s-a întrebat dacă Dumnezeu avea să se reveleze sub un nume nou sau nu. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Aşa să vorbeşti fiilor lui Israel: «DOMNUL [Iehova, NW], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din generaţie în generaţie“ (Exodul 3:13, 15). Este evident că adevăratul Dumnezeu nu a fost de părere că numele său era prea sfânt pentru ca poporul lui să-l pronunţe.

De fapt, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din toate timpurile au pronunţat în mod deschis şi cu respect numele lui Dumnezeu. Boaz, un slujitor loial al lui Iehova, îşi saluta cu regularitate angajaţii care lucrau pe câmp cu următoarele cuvinte: „Iehova să fie cu voi“. Îi şoca pe muncitori un salut ca acesta? Nu. Relatarea continuă: „La rândul lor, ei i-au spus: «Iehova să te binecuvânteze»“ (Rut 2:4, NW). În loc să vadă în acest salut o insultă la adresa lui Iehova, ei îl considerau o modalitate de a-i aduce glorie şi onoare în activităţile lor zilnice. În armonie cu aceasta, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău“. — Matei 6:9.

Cea de-a treia poruncă

Dar ce putem spune despre interdicţia menţionată în cea de-a treia dintre cele Zece Porunci? În Exodul 20:7 se afirmă cu tărie: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI, Dumnezeului tău; căci DOMNUL nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“.

Ce înseamnă cu exactitate a lua „în deşert“ numele lui Dumnezeu? The JPS Torah Commentary, publicat de Societatea Iudaică de Editare, explică faptul că termenul ebraic (lashsháw’) redat prin expresia „în deşert“ poate însemna „în mod fals“ sau „degeaba, în zadar“. Aceeaşi lucrare de referinţă continuă: „Ambiguitatea [acestui termen ebraic] admite sensul de interdicţie a sperjurului părţilor aflate în conflict în cadrul unui proces, de interdicţie a jurământului fals şi de interdicţie a folosirii inutile sau în mod uşuratic a Numelui divin“.

Acest comentariu iudaic scoate în evidenţă în mod corect că „a lua în deşert Numele lui Dumnezeu“ înseamnă şi a-l folosi într-un mod greşit. Dar ar putea oare pronunţarea numelui lui Dumnezeu când îi învăţăm pe alţii despre el sau când ne adresăm Tatălui nostru ceresc în rugăciune să fie numită pe drept cuvânt „inutilă şi uşuratică“? Iehova îşi exprimă punctul de vedere prin intermediul cuvintelor din Psalmul 91:14: „Fiindcă Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu“.

Are vreo importanţă dacă pronunţăm sau nu numele lui Dumnezeu?

The Five Books of Moses (Cele cinci cărţi ale lui Moise), o traducere în engleza modernă a lui Everett Fox, încalcă regulile tradiţiei. Pentru redarea numelui lui Dumnezeu, această traducere nu foloseşte forma tradiţională „DOMNUL“, ci „YHWH“, iar aceasta „din dorinţa de a arăta cum ar apărea textul în ochii cititorului evreu“. Fox punctează: „Cititorul va observa imediat că, în acest volum, numele personal al Dumnezeului biblic apare sub forma «YHWH»“. El recunoaşte că cititorul va fi „iritat“ la vederea numelui lui Dumnezeu. Dar, după ce a luat iniţiativa demnă de laudă de a nu ascunde în traducere numele lui Dumnezeu, el adaugă: „În lectura cu voce tare aş recomanda folosirea termenului tradiţional «DOMNUL», însă unii vor dori probabil să-şi urmeze propriile obiceiuri“. Totuşi, este aceasta doar o chestiune ce ţine de alegere personală, de tradiţie sau de urmarea propriilor obiceiuri?

Nu. Biblia nu numai că ne îndeamnă să folosim în mod potrivit numele lui Dumnezeu, dar ea chiar ne porunceşte să o facem! În Isaia 12:4a, poporul lui Dumnezeu este descris exclamând în termeni foarte clari: „Lăudaţi pe DOMNUL [Iehova, NW], chemaţi Numele Lui“. În plus, psalmistul spune următoarele referitor la cei care merită judecata nefavorabilă a lui Iehova: „Varsă-Ţi mânia peste popoarele care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!“ — Psalmul 79:6; vezi şi Proverbele 18:10; Ţefania 3:9.

Prin urmare, deşi unii evită să pronunţe numele glorios al lui Iehova din cauza unei înţelegeri greşite a celei de-a treia porunci, cei care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu se străduiesc să cheme numele lui. Da, cu orice ocazie potrivită, ei „vestesc lucrările Lui printre popoare, spun măreţia Numelui Lui!“ — Isaia 12:4b.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Un fragment din cartea Psalmilor din Sulurile de la Marea Moartă. Numele lui Dumnezeu, Iehova (YHWH), apare într-o formă mult mai veche a scrierii ebraice decât cea din restul sulului

[Provenienţa fotografiilor]

Courtesy of the Shrine of the Book, Israel Museum, Jerusalem