Frumosul şi fascinantul Rio de Janeiro

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BRAZILIA

RIO DE JANEIRO are de toate: plaje, dealuri, lacuri, păduri tropicale. „Peisajul este atât de încântător, încât îţi este greu să te hotărăşti în ce parte să priveşti!“, a exclamat un vizitator. Rio de Janeiro, sau doar Rio, este considerat de mulţi unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Deşi cuvântul „rio“ înseamnă „râu“, oraşul, de fapt, este situat într-un golf. — Vezi chenarul de la pagina 18.

Bineînţeles, cu cele 11 milioane de oameni care locuiesc în zona metropolitană, Rio are şi el parte de multe probleme: violenţă, şomaj şi lipsă de locuinţe, ca să nu mai vorbim de poluare şi de traficul haotic. În pofida tuturor acestora, locuitorii lui Rio îşi numesc cu mândrie oraşul Cidade Maravilhosa (Oraşul minunat). Dacă am folosi cuvintele unui cariocaa, am spune că „Rio este un oraş fericit. Plajele şi dealurile pe care le vedem într-o zi însorită în drum spre sau de la serviciu ne produc plăcere“. Este acesta un mod idealist de a privi lucrurile? Să vedem.

Golfuri, plaje şi mult soare

Punctul nostru de plecare este golful Guanabara, locul de naştere al lui Rio. Suprafaţa de 380 de kilometri pătraţi a golfului este presărată cu insule împădurite şi este înconjurată de dealuri şi munţi, dintre care cei mai cunoscuţi sunt Corcovado (care înseamnă „Cocoşatul“) şi muntele Pão de Açúcar. Vârful lui Corcovado, care se înalţă cu 704 metri deasupra golfului, este încununat cu o statuie a lui Cristos cu braţele deschise, care cântăreşte 1 145 de tone. Muntele Pão de Açúcar, înalt doar de 395 de metri, a primit numele unei unelte conice folosite de coloniştii rafinori de zahăr. Vizitatorii pot urca pe Corcovado cu trenuleţul, cu automobilul sau cu telecabina, care îi duce pe turişti până în vârful lui Pão de Açúcar. Priveliştea oraşului Rio, delimitat într-o parte de albastrul intens al mării, iar în cealaltă de verdele crud al pădurii şi de conturul sinuos al lacului Rodrigo de Freitas, îţi taie respiraţia.

Plajele cu nisipul lor alb şi fin, scăldate în soare, fac din Rio visul oricărui turist. Aşa cum probabil vă imaginaţi, cele peste 70 de plaje aflate de-a lungul celor 90 de kilometri de ţărm ai lui Rio sunt supraaglomerate în timpul verii, când temperatura poate ajunge până la 40°C. Care plajă este cea mai bună? Răspunsul depinde de cel care merge la plajă. Pentru carioca, plaja este un loc de întâlnire, sală de lectură, teren de fotbal, teren de volei, bar, restaurant, teren de joacă, sală de concerte, sală de gimnastică şi birou, precum şi un loc unde se poate înota. Dimineaţa, falezele din Rio sunt pline de ciclişti şi de alergători. Iar în zilele însorite, plajele sunt întotdeauna aglomerate. Totuşi, în pofida vieţii aparent lipsite de griji, carioca trebuie să muncească din greu ca să se bucure de acest stil de viaţă în însoritul Rio.

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, oraşul Rio era înghesuit în apropierea plajelor din golful Guanabara. Apoi, tunelurile construite pentru a lega golful de plajele insulelor din ocean au îndreptat expansiunea oraşului spre sud. Odată cu inaugurarea în 1923 a Hotelului Palace din Copacabana, unul dintre primele hoteluri de lux din America de Sud, prima plajă care a devenit faimoasă a fost Copacabana, „Mica prinţesă a mării“. Mai târziu, în anii ’60, plaja din Ipanema a devenit locul de întâlnire al intelectualilor şi al boemilor. Dacă un lucru nu era în vogă la Ipanema, acest lucru pur şi simplu nu era în vogă. Cea mai nouă şi mai întinsă plajă din Rio este Barra da Tijuca (lungă de 18 kilometri), numită şi plaja Miami a Braziliei. Aceasta găzduieşte cele mai mari centre comerciale şi multe clădiri noi de locuinţe.

O pădure înconjurată de un oraş

Verdeaţa ocupă un loc important în peisajul oraşului Rio, iar grădina lui botanică de 141 de hectare, un loc care îţi inspiră linişte, situat în centrul oraşului, este doar la câteva minute de acel du-te-vino al plajelor. Înfiinţată în secolul al XIX-lea, grădina adăposteşte peste 6 200 de specii de arbori şi plante tropicale.

Alt loc de refugiu este pădurea Tijuca. Aflată la 20 de kilometri de centrul lui Rio, acoperind o suprafaţă de peste 65 de kilometri pătraţi, aceasta este probabil cea mai vastă pădure urbană din lume. Ea conţine o parte din pădurea atlantică, pădure care odinioară se întindea de-a lungul întregii coaste braziliene. Vizitatorii pot vedea maiestuoasa jequitiba roz împreună cu frumoasa canelas-santas, care face flori galbene. Mai sunt şi fluturii albaştri din speciile Morpho care îţi atrag privirea. Cât despre păsări, multicolorele păsări tangara cu capul verde sau cu gâtul roşu sunt o privelişte obişnuită.

O vizită în centru

Centrul lui Rio este un adevărat du-te-vino: peste tot, oameni care se grăbesc, multă gălăgie şi căldură. Din cauza lipsei de spaţiu, pietonii se ciocnesc de vânzătorii ambulanţi, care vând practic de toate: de la aparate electronice importate la îmbrăcăminte, mirodenii şi leacuri pentru bătături. Te poţi plimba cu tramvaiul peste cele 42 de arce masive de granit, cunoscute sub numele de Arcos da Lapa. Construite de indieni şi de sclavi în perioada 1712–1750, acestea au constituit iniţial un apeduct care aducea apa în centrul lui Rio. Totuşi, în 1896 a fost instalată o linie de tramvai, transformând astfel apeductul într-un viaduct.

Tot în centru se află şi zona europeană a oraşului. Muzeul Naţional de Arte Frumoase, construit între 1906 şi 1908, are o faţadă ce se aseamănă cu cea a Muzeului Luvru din Paris, iar panourile şi mozaicurile lui colorate îţi amintesc de renaşterea italiană. Altă clădire importantă este Teatrul Municipal, care are 2 357 de locuri, construit după modelul Operei din Paris şi inaugurat în 1909.

Fotbalul şi samba

Carioca se bucură de meciuri bune de fotbal, iar când sunt programate meciurile importante de campionat, Stadionul Maracanã devine centrul atenţiei. Cunoscut ca cel mai mare stadion de fotbal din lume, aici s-au jucat meciuri cu un public de până la 200 000 de spectatori. În prezent, capacitatea maximă este limitată la 100 000 din motive de securitate şi pentru comfortul microbiştilor.

Un dans preferat de mulţi carioca este samba de origine africană. În tot oraşul, şcolile de samba atrag mii de dansatori, bărbaţi, femei şi copii, adesea provenind din aceleaşi zone. În timpul carnavalului, care are loc chiar înaintea Postului Mare, aceste şcoli, cu cei până la 5 000 de dansatori înscrişi, defilează pe Sambódromo, un imens stadion special construit pentru parade, printre două tribune de beton paralele care pot găzdui până la 100 000 de persoane. Din nefericire, carnavalul a ajuns renumit mai mult pentru excese, cum ar fi şofatul în stare de ebrietate, consumul de droguri şi promiscuitatea sexuală care se practică în această perioadă.

Rio are problemele lui

Rio de Janeiro a fost centrul industrial al Braziliei decenii întregi, până în anii ’50, când a fost depăşit de São Paulo. Visul de a avea condiţii de trai mai bune i-a determinat pe mulţi să abandoneze viaţa la ţară şi să se mute în Rio, o parte a populaţiei fiind astfel nevoită să se înghesuie în blocuri de apartamente, în timp ce cei mai puţin înstăriţi s-au îndreptat spre dealuri unde şi-au construit bidonviluri, sau favelas — cartiere de locuinţe improvizate. La început, acestea au fost construite din cutii desfăcute şi tablă de bidoane uzate şi acoperite cu tablă zincată. Acestea nu aveau curent electric, canalizare sau apă curentă, în schimb, faptul că erau situate aproape de locul de muncă al celor ce le locuiau le uşura mult viaţa acestora. Astăzi, bidonviluri enorme acoperă dealurile aflate în imediata apropiere a frumoaselor clădiri cu apartamente care mărginesc Copacabana şi Ipanema. Există puţine locuri în lume unde contrastul dintre bogaţi şi săraci este atât de evident.

Locuinţele mai noi din bidonviluri sunt construite din cărămidă. Urbaniştii au încercat să aducă îmbunătăţiri trasând străzi şi amenajând locuri de agrement. Potrivit unui sondaj recent, aproximativ 900 000 de oameni locuiesc în cele peste 450 de bidonviluri ale oraşului Rio. Rocinha, cel mai mare dintre acestea, are 150 000 de locuitori. „Este ca un oraş într-un oraş“, explică Antônio, care locuieşte acolo, dar care lucrează la o bancă din Ipanema. Locuitorii au TV-cablu, un post de radio local şi un post de radio FM, precum şi o echipă de fotbalişti profesionişti şi o şcoală de samba. Dar viaţa într-un bidonvil nu este lipsită de pericole. Ploile de vară produc pe dealuri alunecări de teren, care deseori se soldează cu pagube sau chiar cu pierderi de vieţi omeneşti. Potrivit unui program recent de reîmpădurire, s-a început mutarea unor locuinţe construite în zone periculoase, îmbunătăţindu-se astfel situaţia.

Altă problemă majoră o constituie crima organizată. Cea mai mare parte a victimelor sunt tinerii care îşi fac o carieră din traficul de droguri. Relaţiile dintre traficanţii de droguri şi locuitori sunt guvernate de anumite reguli. „Practic, în bidonviluri nu au loc jafuri, atacuri banditeşti sau violuri. Nimeni nu riscă să comită delicte de acest gen. Oamenii ştiu că dacă fac aceste lucruri vor fi executaţi“, explică João, care locuieşte de 40 de ani într-un bidonvil. Traficanţii de droguri pedepsesc delictele care nu au legătură cu drogurile, iar aceasta pentru a câştiga sprijinul şi simpatia locuitorilor. „Deşi lucrurile s-au schimbat într-o oarecare măsură, adaugă João, totuşi este încă ceva obişnuit ca locuitorii să apeleze la traficanţii de droguri ca aceştia să le plătească înmormântările, să le cumpere medicamente sau mâncare, să se îngrijească de chiriile neplătite sau să le plătească divertismentele.“

Alte dificultăţi

Situat între munţi şi mare, Rio s-a dezvoltat pe o câmpie mlăştinoasă, un loc care nu este deloc favorabil dezvoltării unei metropole. De-a lungul anilor a fost necesar să se ducă o „luptă împotriva acestor trei elemente: mlaştinile, marea şi munţii“, se explică în cartea Rio de Janeiro — Cidade e Região (Regiunea şi oraşul Rio de Janeiro). Pentru a câştiga această luptă s-au construit nenumărate tuneluri şi terasamente cu deşeuri, care stabilesc legături între diverse regiuni. De asemenea, calea ferată a jucat un rol important în popularea zonelor suburbane, deşi în prezent călătoria cu trenul este o adevărată aventură. „Sunt atât de mulţi oamenii care doresc să urce în tren, încât nu trebuie să depui nici un efort ca să urci. Eşti împins de mulţime“, relatează Sérgio, care, ca să ajungă la serviciu la ora şapte dimineaţa, trebuie să ia trenul din suburbie la ora cinci. Trenurile sunt atât de aglomerate, încât deseori pleacă din gară cu uşile deschise şi cu pasagerii agăţaţi de părţile laterale ale vagoanelor. Cei mai îndrăzneţi carioca chiar se cocoaţă pe vagoane, făcând surfing pe tren, cum spun ei. Dacă în timp ce se feresc de cablurile electrice fac cea mai mică greşeală, aceasta înseamnă moarte sigură.

Altă dificultate este ocrotirea golfului Guanabara, un simbol al frumuseţii oraşului. Potrivit unei ştiri date publicităţii de Banca Mondială, în unele zone apele acestuia nu sunt altceva „decât pure deşeuri, iar aceasta din cauza deversării unor mari cantităţi de reziduuri industriale şi ape menajere netratate (sau parţial tratate)“. Daunele sunt uriaşe, printre acestea fiind şi scăderea numărului speciilor de peşti, fapt care se răsfrânge asupra celor 70 000 de pescari a căror subzistenţă depinde de golf. De asemenea, plajele poluate îi sperie pe turişti, care nu le mai vizitează. Guvernul a încercat să extindă lucrările de canalizare şi să supravegheze industria. Campania antipoluare din Rio a adoptat ca simbol doi delfini. Organizatorii prezic că, încă înainte de anul 2025, în golful Guanabara vor înota delfini!

Rio este totuşi frumos!

După ce aţi aruncat o scurtă privire asupra oraşului Rio, ce părere v-aţi format? Pentru cei mai mulţi turişti şi carioca, Rio este totuşi frumos! Ce se poate spune despre probleme? Ar fi frumos dacă ar putea fi rezolvate. Dar înainte ca aceasta să aibă loc, tot ceea ce pot face carioca este să facă faţă cât mai bine problemelor oraşului şi să se bucure de încântătoarele-i împrejurimi. Ei au învăţat să facă acest lucru prin creativitate şi umor.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 18]

Evenimente semnificative în istoria oraşului Rio

1502: La 1 ianuarie, André Gonçalves, un marinar portughez, confundă intrarea în golful Guanabara cu o gură de vărsare a unui râu şi numeşte acest ochi de apă Rio de Janeiro (Râul lui Ianuarie).

1565: Estácio de Sá, comandantul forţelor portugheze, întemeiază o mică aşezare între muntele Pão de Açúcar şi Cara de Cão pentru a lupta împotriva francezilor, care, la rândul lor, au revendicat regiunea. Această aşezare devine oraşul Rio.

1763: În încercarea de a supraveghea enormele cantităţi de aur şi diamante care treceau prin port din apropiatul stat Minas Gerais către Portugalia, portughezii au ridicat oraşul Rio la statut de capitală. Ia amploare comerţul cu sclavi din Africa.

1808: Soseşte familia regală portugheză cu tot alaiul, fugind de iminenta invazie a lui Napoléon I în Portugalia, iar Rio devine scaunul temporar al monarhiei portugheze. Rio continuă să fie capitală până la construirea Brasíliei, în 1960.

[Provenienţa fotografiei]

FOTO: MOURA

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Plaja Barra da Tijuca

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Maracanã, cel mai mare stadion de fotbal din lume

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Arcos da Lapa, apeductul care a fost transformat în viaduct