Mediterana: o mare închisă cu răni deschise

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GRECIA

Grămezi de peste o mie de delfini morţi pe coastele ce se întind din Grecia până în Maroc, ape roşii otrăvitoare în Marea Egee, milioane de tone de spumă asemănătoare unor mucozităţi în Marea Adriatică, broaşte ţestoase şi foci pe cale de dispariţie, vaste întinderi de apă lipsite complet de viaţă. Ce se întâmplă cu Mediterana? Este oare sortită poluării şi distrugerii?

„CEL mai vechi peisaj umanizat din lume.“ Aşa caracterizează zoologul David Attenborough Mediterana şi ţărmurile acesteia. Întrucât asigură accesul la trei continente, această mare a jucat un rol important în ascensiunea şi declinul Egiptului, Greciei şi Romei. Este leagănul celei mai mari părţi a culturii şi civilizaţiei din zilele noastre. Totuşi, în ultimele decenii, din cauza supradezvoltării, a avalanşei de turişti, a pescuitului în exces şi a poluării, Marea Mediterană este într-o stare critică. Oamenii de ştiinţă îngrijoraţi şi naţiunile afectate se luptă să găsească soluţii, încercări care până în prezent au fost doar parţial încununate cu succes.

Mediterana este cea mai vastă mare continentală din lume. Pe coasta ei lungă de 46 000 de kilometri, care constituie graniţa naturală a 20 de ţări, locuiesc peste 160 de milioane de oameni, o cifră care, potrivit opiniei unora, se va dubla până în anul 2025. Fiind mai caldă şi mai sărată decât Oceanul Atlantic, sursa principală de alimentare cu apă a acesteia, Mediterana practic nu are maree. Întrucât apele mării se reînnoiesc doar la aproximativ 80 sau 90 de ani, aceasta este, de asemenea, vulnerabilă la poluare. „Tot ce se aruncă în Mediterană rămâne acolo mult timp“, spune National Geographic.

Invazia turistică

Plajele scăldate în soare, peisajele încântătoare, ospitalitatea mediteraneană tradiţională şi istoria bogată au transformat întreaga zonă într-un centru turistic foarte cunoscut. În fiecare an, 100 de milioane de localnici şi turişti străini merg la mare, iar această cifră se aşteaptă să se tripleze în următorii 25 de ani. Este această afluenţă de persoane răspunzătoare într-o oarecare măsură de deteriorarea locului lor de destinaţie pe timpul verii? Să vedem cum stau lucrurile.

Toate aceste mulţimi de invadatori aduc cu ele deşeuri cărora ţările mediteraneene nu sunt în stare să le facă faţă. Aproximativ 80 la sută din reziduurile lăsate în urma lor, adică peste 500 de milioane de tone pe an, ajung în cele din urmă în mare complet netratate! Majoritatea turiştilor vin în sezonul secetos, contribuind astfel la contaminarea resurselor de apă deja limitate ale zonei. La rândul ei, apa contaminată este dăunătoare sănătăţii. Cei ce înoată în anumite zone ale Mediteranei se pot îmbolnăvi de infecţii la urechi, nas şi gât, ca să nu mai vorbim de contractarea unor boli cum ar fi hepatita şi dizenteria, uneori existând chiar cazuri de holeră.

Totuşi, economia multor ţări mediteraneene depinde de turism. Vorbind despre aceste ţări, Michel Batisse, fost director general adjunct al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, a afirmat: „Unica lor sursă de venit este turismul, dar acesta depinde de păstrarea coastei într-o stare bună, nelăsând-o să ajungă într-o stare de ruină din cauza construcţiilor scăpate de sub control, mânate de dorinţa de profit rapid“.

Marele trafic de petroliere

Mediterana este o cale importantă de transport între Orientul Mijlociu şi Europa, ceea ce are drept rezultat un mare trafic de petroliere. Peste 20 la sută din petrolul din lume trece pe aici. Conform estimărilor, cantitatea de petrol uzat deversat în Mediterană în fiecare an este de 17 ori mai mare decât cea care s-a scurs de la nava Exxon Valdez în Alaska în 1989. În perioada 1980–1995, s-au produs scurgeri în Mediterană de la 14 petroliere, şi în fiecare an se deversează în apele Mediteranei aproximativ un milion de tone de petrol brut ce provine de la nave, iar aceasta deoarece porturile nu dispun de echipamentul necesar pentru colectarea petrolului uzat sau pentru curăţarea petrolierelor.

Dar şi mai grav e că Mediterana este adâncă la locul de vărsare în Oceanul Atlantic prin strâmtoarea Gibraltar. Întrucât petrolul pluteşte, marea îşi pierde apa curată de la mari adâncimi, reţinând însă acumularea de petrol de la suprafaţă. „În prezent, lanţul trofic al Mediteranei este afectat de poluarea cu petrol“, afirmă Colette Serruya, fost director al Institutului de Oceanografie din Israel. „Petrolul rezidual este acum parte integrantă a ţesuturilor peştilor şi ale moluştelor.“ În 1990, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător preciza că 93 la sută dintre scoicile extrase din Mediterană conţineau bacterii fecale la un nivel ce depăşea limita maximă admisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Ecosisteme slăbite

Pe lângă această poluare distrugătoare, pe coasta mediteraneană, în mare parte acoperită cu păduri dese încă din secolul al XV-lea e.n., se produc mari daune. Defrişările, făcute cu scopul de a crea teren pentru agricultură, precum şi cu scopul extinderii oraşelor sau al asigurării materialelor necesare construcţiei de gondole veneţiene, au cauzat daune iremediabile. Pe lângă materialele solide duse de ploi, râurile duc spre mare agenţi poluanţi cum ar fi detergenţi, pesticide şi metale grele. Ronul din Franţa, Nilul din Egipt, Padul din Italia, fluviul Ebro din Spania şi alte fluvii transportă cantităţi tot mai mari de reziduuri agricole şi industriale.

O consecinţă directă a acestei poluări o constituie apele roşii care au afectat mai multe zone ale Adriaticii şi Egeei, acoperind plaje întregi cu sedimente lipicioase, cu un miros respingător. Acest fenomen este cauzat de eutrofizare, proces ce are loc când materia reziduală în descompunere epuizează oxigenul dizolvat din apă, sufocând astfel o mare parte a florei şi faunei locale. Alte zone ameninţate de acest fenomen sunt golful Lion (Franţa), lacul Tunis (Tunisia), golful Izmir (Turcia) şi laguna Veneţia (Italia).

Ecosistemul de pe coastă a slăbit atât de mult, încât speciile străine Mării Mediterane sunt pe punctul de a lua locul speciilor locale. Un exemplu tipic este alga „ucigaşă“, Caulerpa taxifolia, care extermină alte specii marine. Fiind introdusă accidental prin coasta din Monaco, acum a început să se răspândească pe fundul mării. Este o plantă toxică, nu se cunoaşte să aibă prădători şi deja s-a răspândit cu rapiditate. „Probabil suntem martorii începutului unei catastrofe ecologice“, spune Alexandre Meinesz, profesor de biologie marină la Universitatea din Nisa (Franţa).

Dar există şi alte veşti rele. Potrivit biologului marin Charles-François Boudouresque, au pătruns în Mediterană peste 300 de organisme marine străine. Majoritatea au venit din Marea Roşie prin Canalul Suez. Unii cercetători sunt de părere că această poluare biologică este ireversibilă şi că ea se va dovedi a fi una dintre problemele ecologice majore ale secolului următor.

Moarte în apă

Mai multe pericole ameninţă flora mediteraneană, dintre care unul este distrugerea zonelor cu iarbă de mare Posidonia, care îndeplinesc rolul de plămâni, cămară şi pepinieră a mării, precum şi rolul de adăpost pentru sutele de specii marine care se reproduc aici. Digurile şi porturile de ambarcaţiuni care pătrund în aceste zone cu iarbă marină le pot distruge, ca de altfel şi ambarcaţiunile de agrement, care distrug plantele cu ancorele lor.

Fauna mării se află într-un pericol tot atât de mare. Foca singuratică ce trăieşte în zona mediteraneană, una dintre cele 12 specii ameninţate ale lumii, este acum pe cale de dispariţie. În 1980, în Mediterană existau aproximativ 1 000 de foci singuratice, dar numărul lor a scăzut, fiind decimate de pescari şi de vânători, iar în prezent există doar 70 sau 80 de exemplare. Caretta, o specie de broască ţestoasă, îşi depune acum ouăle numai pe plaja Greciei şi pe cea a Turciei, unde sunt deseori zdrobite sub picioarele turiştilor. Broaştele ţestoase se încurcă adesea în năvoadele pescarilor, sfârşind astfel în meniul restaurantelor locale. Racul-lăcustă, moluştele şi scoicile mâncătoare de piatră se înscriu şi ele pe lista speciilor în pericol.

Un plan de acţiune

Pentru a face faţă situaţiei alarmante, în 1975 sub auspiciile Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător a fost adoptat Planul de acţiune mediteranean. Obiectivul acestui plan este acela de a obliga ţările mediteraneene, precum şi statele membre ale Uniunii Europene nu numai să protejeze marea de poluare, ci şi să dea asigurarea că dezvoltarea de pe coastă nu violează mediul. În 1990 a fost lansat Programul mediteranean de asistenţă tehnică cu privire la mediu (METAP), care a fost urmat în 1993 de METAP II. Eforturile depuse în vederea înfiinţării de rezervaţii naturale şi parcuri naţionale marine au avut parte de un oarecare succes lăudabil în ce priveşte ocrotirea delfinilor, balenelor, focilor singuratice, broaştelor ţestoase şi a altor specii pe cale de dispariţie.

Totuşi, cuvintele nu au fost întotdeauna transpuse în fapte. La începutul anilor ’90, Planul de acţiune mediteranean era pe punctul de a cădea, deoarece naţiunile implicate nu au reuşit să se achite de datoriile ce le reveneau. Potrivit autorităţilor care se ocupă de realizarea planului, nu s-a atins nici măcar unul dintre obiective. Vorbind despre dorinţa ţărilor mediteraneene de a lua măsuri de îmbunătăţire a situaţiei, Ljubomir Jeftic, coordonator reprezentant al Planului, dădea următorul avertisment: „Nu fiţi prea optimişti“. Chiar dacă aceste ţări vor fi de acord să treacă la acţiune, vor fi necesare decenii la rând pentru repararea daunelor deja existente. În revista New Scientist se făcea următoarea remarcă: „În prezent, Planul de acţiune mediteranean, asemenea majorităţii vieţuitoarelor din Mediterană, pare a fi mort“.

Prin urmare, care este viitorul Mediteranei? Va deveni aceasta o mare moartă, plină de alge mâloase, cu un miros respingător? Dacă viitorul ei ar depinde numai de oameni, probabil că aşa ar sta lucrurile. Totuşi, Creatorul planetei, Iehova Dumnezeu, se îngrijeşte de „mare, [pe care] El a făcut-o“ (Psalmul 95:5). El a promis că în curând îi va „distruge pe cei care distrug pământul“ (Apocalipsa 11:18). După această înlăturare necesară a oamenilor iresponsabili care poluează printre altele şi mările, Dumnezeu va restabili echilibrul ecologic şi biodiversitatea corespunzătoare pe planeta noastră. Atunci „mările şi tot ce mişună în ele“ îl vor „lăuda“ în starea lor pură de odinioară. — Psalmul 69:34.

[Harta/Fotografiile de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ATLANTIC

PORTUGALIA

SPANIA

MAROC

FRANŢA

MONACO

ALGERIA

TUNISIA

SLOVENIA

ITALIA

CROAŢIA

IUGOSLAVIA

ALBANIA

MALTA

GRECIA

TURCIA

LIBIA

EGIPT

CIPRU

SIRIA

LIBAN

ISRAEL

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Supradezvoltarea a dus la poluare

Lloret de Mar, Costa Brava (Spania)

Hoteluri în Benidorm (Spania)

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Ape spaniole poluate şi (jos) suprafaţă lucioasă de petrol la Genova (Italia)

[Provenienţa fotografiei]

V. Sichov/Sipa Press

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Broaştele ţestoase Caretta sunt în pericol

Foca singuratică mediteraneană este pe cale de dispariţie

[Provenienţa fotografiilor]

Broască ţestoasă: Tony Arruza/Corbis; focă: Panos Dendrinos/HSSPMS