Tinerii se întreabă . . .

De ce trebuie să trăiesc fără părinţi?

„Cum a fost viaţa fără părinţi? Pot spune că a fost foarte tristă din multe motive. Este foarte greu să creşti fără afecţiunea şi dragostea părinţilor.“ — Joaquín.

„Cel mai greu mi-era când părinţii elevilor trebuiau să vină la şcoală ca să semneze raportul cu situaţia şcolară. Mă simţeam foarte tristă şi singură. Şi acum mă mai simt aşa uneori.“ — Abelina, 16 ani.

MILIOANE de tineri cresc fără părinţi. Aceasta este o tragedie caracteristică zilelor noastre. În Europa Răsăriteană, mii de copii au rămas orfani în urma războiului. În Africa, epidemia de SIDA a avut consecinţe asemănătoare. Unii copii au fost pur şi simplu abandonaţi de părinţii lor. Unele familii au fost separate în urma războaielor sau a dezastrelor naturale.

Situaţii asemănătoare au existat chiar şi în timpurile biblice. De exemplu, în Scripturi se menţionează, de repetate ori, suferinţele de care are parte orfanul (Psalmul 94:6; Maleahi 3:5). Războaiele şi alte împrejurări tragice au despărţit familiile chiar şi în acele timpuri. Astfel, Biblia vorbeşte despre o fetiţă care a fost smulsă de lângă părinţii ei de o bandă de tâlhari sirieni. — 2 Împăraţi 5:2.

Probabil că şi tu eşti unul dintre milioanele de tineri care trăiesc fără părinţi. Dacă aşa stau lucrurile, ştii cât de dureroasă poate fi această situaţie. De ce ţi s-a întâmplat acest lucru?

Nu este vina ta

Ţi s-a întâmplat să te întrebi dacă nu cumva Dumnezeu te pedepseşte? Sau poate că simţi o mânie amară faţă de părinţii tăi pentru că au murit — ca şi cum ar fi făcut-o înadins. Mai întâi de toate, fii sigur că Dumnezeu nu este supărat pe tine. Şi nici părinţii tăi nu au ales în mod intenţionat să te părăsească. Moartea constituie tragica soartă a omului imperfect, iar uneori ea se abate asupra părinţilor a căror copii sunt încă mici (Romani 5:12; 6:23). Se pare că şi lui Isus Cristos i-a murit tatăl drag care l-a crescut, Iosif.a Cu siguranţă că acest lucru nu s-a datorat vreunui păcat al lui Isus.

Trebuie să înţelegi, de asemenea, că trăim în „timpuri grele“ (2 Timotei 3:1–5). În acest secol au fost ucişi fără discriminare milioane de oameni ca urmare a violenţei, a războiului şi a criminalităţii. Alţii au fost victimele „timpului şi împrejurărilor [neprevăzute, NW]“, care îi afectează pe toţi (Eclesiastul 9:11). Oricât de dureroasă ar fi moartea părinţilor tăi, aceasta nu a fost în nici un caz din vina ta. În loc să te chinuieşti învinovăţindu-te sau să te laşi copleşit de durere, caută mângâiere în promisiunea lui Dumnezeu referitoare la înviere.b Isus a prezis următoarele: „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele“ (Ioan 5:28, 29). Iată ce spune Abelina, menţionată la început: „Iubirea mea faţă de Iehova şi speranţa învierii mi-au fost de mare ajutor“.

Dar dacă părinţii tăi trăiesc, însă te-au abandonat? Dumnezeu le cere părinţilor să-şi crească copiii şi să se îngrijească de ei (Efeseni 6:4; 1 Timotei 5:8). Din nefericire însă, unii părinţi au arătat o lipsă şocantă de „afecţiune naturală“ faţă de copiii lor (2 Timotei 3:3). Alţi copii însă au fost abandonaţi de părinţii lor din cauza sărăciei lucii, a dependenţei de droguri, a faptului că părinţii au fost închişi sau a alcoolismului. Este adevărat că există şi părinţi care şi-au abandonat copiii pur şi simplu din egoism. Oricare ar fi motivul, faptul de a fi separat de părinţi te poate distruge. Dar acest lucru nu înseamnă că ceva este în neregulă cu tine sau că trebuie să te laşi chinuit de sentimente de vinovăţie. De fapt, părinţii tăi trebuie să dea socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru modul în care s-au purtat cu tine (Romani 14:12). Bineînţeles, dacă părinţii tăi au fost obligaţi să se separe de tine din cauza unor situaţii care nu depindeau de ei, cum ar fi un dezastru natural sau o boală, atunci nimeni nu trebuie învinovăţit! Există întotdeauna speranţa că veţi fi din nou împreună, chiar dacă această speranţă pare uneori mică. — Compară cu Geneza 46:29–31.

O experienţă traumatizantă

Până atunci însă, s-ar putea să te confrunţi cu probleme serioase. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii a efectuat un studiu numit Copii în război, care a dezvăluit următoarele: „Copiii care nu au un părinte sau un tutore sunt cei mai vulnerabili copii — cei care . . . se confruntă cu cele mai grele obstacole pentru a supravieţui, cărora le lipseşte sprijinul necesar ca să se dezvolte normal şi care sunt abuzaţi. Separarea de părinţi poate fi una dintre cele mai traumatizante pierderi pe care le poate suferi un copil“. Probabil că ţi s-a întâmplat să te lupţi cu sentimente de depresie şi deznădejde.

Să ne aducem aminte de Joaquín, menţionat la început. Părinţii lui s-au separat şi apoi i-au abandonat atât pe el, cât şi pe fraţii lui. Pe atunci, el avea doar un an şi a fost crescut de surorile lui mai mari. Iată ce spune el: „Deseori întrebam de ce noi nu aveam părinţi ca şi prietenii mei. Iar când vedeam un tată jucându-se cu băiatul lui, îmi doream ca acesta să fi fost tatăl meu“.

Primeşte ajutor

Oricât de greu ar putea fi să creşti fără părinţi, acest lucru nu înseamnă că vei fi un ratat. Cu ajutor şi sprijin, vei putea nu numai să supravieţuieşti, ci şi să creşti fericit. Acest lucru poate părea greu de crezut, mai ales dacă te lupţi cu sentimente de tristeţe şi durere. Trebuie să înţelegi însă că aceste sentimente sunt normale şi că ele nu te vor chinui mereu. În Eclesiastul 7:2, 3 citim următoarele: „Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; . . . Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună“. Da, este normal şi sănătos să plângi şi să fii îndurerat când are loc o tragedie. De asemenea, ai putea constata că este util să te destăinui unui prieten înţelegător sau unui membru matur al congregaţiei cu care poţi discuta despre durerea pe care o simţi.

Este adevărat, poate că te simţi tentat să te retragi în singurătate. Însă în Proverbele 18:1 se dă următorul avertisment: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. Este mai bine să cauţi ajutorul unei persoane binevoitoare şi înţelegătoare. Iată ce se spune în Proverbele 12:25: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“. Poţi primi acel „cuvânt bun“ numai dacă îi vorbeşti cuiva despre „neliniştea“ ta.

Cu cine ai putea sta de vorbă? Caută sprijin în congregaţia creştină. Isus promite că acolo vei găsi „fraţi, surori, mame“ care te vor iubi şi care se vor îngriji de tine (Marcu 10:30). Joaquín îşi aminteşte: „Asocierea cu fraţii creştini m-a făcut să privesc viaţa cu alţi ochi. Asistarea cu regularitate la întruniri m-a ajutat să-l iubesc mai mult pe Iehova şi să doresc să-i slujesc. Fraţii maturi i-au acordat familiei mele sfaturi şi ajutor spiritual. Azi, câţiva dintre fraţii mei sunt miniştri cu timp integral“.

De asemenea, adu-ţi aminte că Iehova este „tatăl orfanilor“ (Psalmul 68:5, 6). În timpurile biblice, Dumnezeu i-a îndemnat pe membrii poporului său să-i trateze cu milă şi dreptate pe orfani (Deuteronomul 24:19; Proverbele 23:10, 11). Şi în prezent el le poartă de grijă tinerilor care nu au părinţi. Prin urmare, îndreaptă-te spre Dumnezeu în rugăciune, fiind sigur că el îţi poartă de grijă şi îţi va răspunde. Iată ce a scris regele David: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte. Nădăjduieşte în DOMNUL! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în DOMNUL!“ — Psalmul 27:10, 14.

Chiar şi aşa, în viaţa de zi cu zi un tânăr fără părinţi se confruntă cu o mulţime de probleme dificile. Unde vei locui? Cum vei supravieţui pe plan economic? Într-un articol viitor vom discuta despre modul în care pot fi depăşite cu succes unele dintre aceste probleme.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 24]

„Iubirea mea faţă de Iehova şi speranţa învierii mi-au fost de mare ajutor“

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Uneori te poţi simţi cuprins de un sentiment de singurătate

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

În congregaţie există prieteni care te pot ajuta şi încuraja