Gutenberg — Cât de mult a îmbogăţit el lumea!
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA
CARE dintre invenţiile din ultimii o mie de ani v-a influenţat cel mai mult viaţa? Telefonul, televizorul sau automobilul? Probabil că nici una dintre acestea. Potrivit opiniei multor specialişti, invenţia care v-a influenţat cel mai mult viaţa este tipărirea mecanizată. Cel căruia i se atribuie meritul de a fi inventat prima metodă practică este Johannes Gensfleisch zur Laden, cunoscut mai bine sub numele de Johann Gutenberg. El era de origine aristocrată şi, de aceea, nu a trebuit să urmeze ucenicia obişnuită.
Produsul imaginaţiei lui Gutenberg a fost numit „marea contribuţie germană la civilizaţie“. Fiecare exemplar tipărit care a supravieţuit al capodoperei sale, numită Biblia cu 42 de rânduri (sau B-42), valorează o avere.
Mainzul de aur
Gutenberg s-a născut la Mainz, în anul sau în jurul anului 1397. Situat pe malurile Rinului, oraşul Mainz avea pe atunci în jur de 6 000 de locuitori. Acesta era cunoscut sub numele de „Mainzul de aur“, fiind centrul unei puternice ligi de oraşe. Arhiepiscopii din Mainz erau electorii Sfântului Imperiu Roman. Oraşul Mainz era faimos datorită bijutierilor care locuiau aici. Tânărul Johann a învăţat multe despre prelucrarea metalelor, inclusiv despre ştanţarea în relief a literelor în metal. Din cauza disputelor politice, el a fost exilat timp de câţiva ani la Strasbourg, unde s-a ocupat cu şlefuirea pietrelor preţioase, meserie pe care a şi predat-o în acelaşi timp. Dar ceea ce îi ocupa cea mai mare parte a timpului era munca în secret la o invenţie. Gutenberg a încercat să perfecţioneze metodele de tipărire mecanizată.
Geniul lui Gutenberg şi finanţarea asigurată de Fust
Gutenberg s-a întors la Mainz, unde şi-a continuat experimentele. Pentru sprijin financiar, el a apelat la Johann Fust, care i-a împrumutat 1 600 de guldeni, o sumă regească la vremea aceea, când un meşteşugar iscusit câştiga doar 30 de guldeni pe an. Fust era un agil om de afaceri, care s-a gândit la profitul care avea să i-l aducă această investiţie. La ce fel de investiţie se gândea Gutenberg?
Ochiul atent al lui Gutenberg a observat că anumite obiecte se produceau în mare număr, fiecare exemplar fiind identic cu celălalt. De exemplu, monedele şi gloanţele erau turnate în metal. Aşadar, de ce nu s-ar tipări sute de pagini identice de material scris, iar apoi paginile să fie asamblate în ordine numerică, formând astfel cărţi identice? Ce cărţi? El s-a gândit la Biblie, o carte atât de valoroasă, încât doar câţiva privilegiaţi deţineau exemplare personale. Gutenberg dorea să producă în mari cantităţi Biblii identice care să fie mult mai ieftine decât copiile scrise cu mâna, fără să le sacrifice însă frumuseţea. Cum urma să se realizeze acest lucru?
Majoritatea cărţilor erau copiate cu mâna, ceea ce pretindea asiduitate şi timp. Se încercase tipărirea cu ajutorul unor plăci de lemn, gravate cu mâna, fiecare conţinând câte o pagină. Un chinez pe nume Pi Şeng chiar făcuse din argilă litere separate pe care să le folosească la tipărit. În Coreea, statul folosea litere de cupru pentru tipărirea lucrărilor. Dar tiparul cu litere mobile, care constă în rearanjarea pe fiecare pagină nouă a literelor făcute separat, pretindea mari cantităţi de litere şi nimeni nu inventase vreo modalitate de a le produce. Această sarcină îi revenea lui Gutenberg.
Având multă experienţă în prelucrarea metalelor, el şi-a dat imediat seama că tipăritul putea fi cel mai bine realizat cu ajutorul literelor mobile făcute nu din argilă sau lemn, ci din metal. Acestea urmau să fie turnate într-o matriţă, nu gravate sau arse în cuptor. Gutenberg avea nevoie de matriţe care puteau fi folosite la turnarea tuturor celor 26 de litere ale alfabetului său, atât litere mici, cât şi majuscule, plus literele duble, semnele de punctuaţie şi cifrele. În total, el a calculat că erau necesare 290 de caractere, fiecare în zeci de exemplare.
La muncă
Gutenberg a ales familia de litere gotice pentru cartea lui scrisă în alfabetul latin, alfabet în care călugării copiaseră Biblia. Folosindu-şi experienţa în prelucrarea metalelor, el a gravat în relief pe o bucată mică de oţel forma negativă a fiecărei litere şi a fiecărui simbol, adică o imagine în relief pe o suprafaţă de oţel (vezi ilustraţia 1). Această formă de oţel era apoi folosită pentru a imprima imaginea pe o piesă mică de metal mai moale, fie cupru, fie alamă. Ceea ce rezulta era o imagine adevărată a literei, îngropată în metalul moale, numită matriţă.
Următoarea fază era turnarea în formă, etapă care era produsul geniului lui Gutenberg. Forma era de mărimea pumnului unui bărbat şi avea câte o deschizătură la ambele capete. Matriţa unei litere era fixată la capătul de jos al formei, iar aliajul topit era turnat pe deasupra (vezi ilustraţia 2). Aliajul, format din staniu, plumb, antimoniu şi bismut, se răcea şi se întărea foarte repede.
Aliajul scos din formă avea la un capăt forma negativă în relief a literei. Aceasta era numită caracter. Operaţia era repetată până când se obţinea numărul necesar de copii ale literei respective. După aceea matriţa era scoasă din formă şi înlocuită cu matriţa altei litere. Astfel, într-o scurtă perioadă de timp se putea produce un număr nelimitat de copii ale caracterului unei litere sau al unui semn. Toate caracterele aveau aceeaşi înălţime, exact aşa cum dorea Gutenberg.
Acum putea începe tipărirea. Gutenberg a ales un pasaj din Biblie pe care dorea să-l copieze. Având culegarul în mână, el aşeza literele una câte una şi forma cuvintele în rânduri de text (vezi ilustraţia 3). Fiecare rând era împlinit, adică de o lungime uniformă. Folosind un galion, el aranja rândurile într-o coloană de text, fiecare pagină având câte două coloane (vezi ilustraţia 4).
Această pagină de text era fixată de suprafaţa plană a presei, iar apoi era umezită cu cerneală neagră (vezi ilustraţia 5). Presa, asemănătoare celei folosite la obţinerea vinului, transfera cerneala de pe caracter pe hârtie. Rezultatul era o pagină tipărită. Se folosea mai multă hârtie şi cerneală, iar procesul era repetat de atâtea ori până când se obţinea numărul necesar de copii. Întrucât caracterul era mobil, putea fi refolosit la formarea altui text.
Capodopere ale tipăritului
Atelierul lui Gutenberg, în care lucrau între 15 şi 20 de oameni, a terminat prima Biblie tipărită în anul 1455. S-au realizat aproximativ 180 de exemplare. Fiecare Biblie avea 1 282 de pagini, cu câte 42 de rânduri fiecare, aşezate în două coloane. Legarea cărţilor — fiecare Biblie în câte două volume —, picturile ornamentale manuale care însoţeau anteturile şi prima literă a capitolului erau realizate mai târziu, în afara atelierului lui Gutenberg, de către alţi meşteşugari.
Vă puteţi imagina câte caractere au fost necesare pentru tipărirea Bibliei? Fiecare pagină conţine aproximativ 2 600 de litere. Presupunând că Gutenberg avea şase culegători, fiecare dintre aceştia lucrând la câte trei pagini odată, era nevoie de aproximativ 46 000 de caractere. Ne putem da seama imediat că turnarea în formă inventată de Gutenberg constituia cheia tipăririi cu litere mobile.
Oamenii rămâneau uimiţi când comparau Bibliile: fiecare cuvânt se afla pe aceeaşi poziţie. Acest lucru era imposibil de realizat în cazul documentelor scrise cu mâna. Günther Wegener scrie că Biblia cu 42 de rânduri era de o „uniformitate şi simetrie, armonie şi frumuseţe, care i-au uluit pe tipografii din toate secolele“.
Ruinare financiară
Cu toate acestea, Fust era interesat mai mult să facă bani decât să realizeze capodopere. Profitul în urma investiţiei lui întârzia să apară. Partenerii s-au despărţit, iar în 1455, tocmai când lucrarea la Biblii era aproape de sfârşit, Fust a declarat prescrise împrumuturile. Gutenberg nu şi-a putut plăti datoriile şi a pierdut procesul care a urmat. El a fost forţat să-i predea lui Fust cel puţin o parte din echipamentul de tipărit pe care îl deţinea şi caracterele pentru Biblii. Alături de iscusitul angajat al lui Gutenberg, Peter Schöffer, Fust şi-a deschis propria tipografie. Compania lor, Fust şi Schöffer a căpătat un renume pentru ceea ce, de fapt, realizase Gutenberg şi a devenit prima tipografie din lume cu un mare succes comercial.
Gutenberg a încercat să-şi continue munca, înfiinţând o altă tipografie. Unii erudiţi îi atribuie lui alte materiale tipărite care datează din secolul al XV-lea. Totuşi, nimic nu a atins grandoarea şi splendoarea Bibliei cu 42 de rânduri. În 1462 din nou s-au abătut nenorociri asupra lui. În urma unei lupte pentru putere în cadrul ierarhiei catolice, oraşul Mainz a fost jefuit şi ars. Gutenberg şi-a pierdut a doua oară atelierul. El a murit la şase ani după aceea, în februarie 1468.
Moştenirea lui Gutenberg
Invenţia lui Gutenberg a fost acceptată cu rapiditate la o scară largă. În jurul anului 1500, existau prese de tipar în 60 de oraşe germane şi în alte 12 ţări europene. „Inventarea tiparului a revoluţionat comunicaţiile“, se afirmă în The New Encyclopædia Britannica. „În următorii 500 de ani s-au adus multe îmbunătăţiri în domeniul tipăritului, dar procesul de bază a rămas în mare parte acelaşi.“
Tiparul a schimbat viaţa europeană, întrucât cunoaşterea nu le mai era rezervată privilegiaţilor. Veştile şi informaţiile ajungeau acum şi la urechile omului de rând, care era din ce în ce mai conştient de ceea ce se întâmpla în jurul lui. Tiparul a determinat stabilirea unei forme scrise standardizate a fiecărei limbi naţionale, formă care să poată fi înţeleasă de toţi. Aşadar, engleza, franceza şi germana au fost standardizate şi păstrate. Cererea de materiale de citit a crescut într-un mod uimitor. Înainte de Gutenberg, în Europa existau doar câteva mii de manuscrise; la 50 de ani după moartea sa existau milioane de cărţi.
Reforma din secolul al XVI-lea nu ar fi avut succes dacă nu ar fi existat tipărirea mecanizată. Biblia a fost tradusă în cehă, engleză, franceză, germană, italiană, olandeză, poloneză şi rusă, iar presele de tipar înlesneau publicarea acesteia în mii de exemplare. Martin Luther s-a folosit de presa de tipar pentru a-şi răspândi mesajul. Eforturile lui au fost încununate cu succes, pe când ale altora, care au trăit înainte de Gutenberg, au eşuat. Nu este de mirare că Luther a numit presa de tipar modul lui Dumnezeu de „a răspândi religia adevărată în întreaga lume“!
Exemplare ale Bibliei lui Gutenberg care au supravieţuit
Câte dintre Bibliile lui Gutenberg au supravieţuit? Până nu demult, se credea că numărul lor se ridică la 48, dintre care unele fiind incomplete, răspândite prin Europa şi America de Nord. Unul dintre cele mai elegante exemplare este o Biblie din pergament, care se află la Biblioteca Congresului din Washington, D.C. Apoi, în 1996, s-a făcut o descoperire extraordinară: s-a găsit o altă porţiune a Bibliei lui Gutenberg în arhiva unei biserici din Rendsburg (Germania). — Vezi Treziţi-vă!, din 22 ianuarie 1998, pagina 29.
Cât de recunoscători putem fi că Biblia le este acum accesibilă tuturor! Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că putem să cumpărăm oricând un B-42 al lui Gutenberg! Cât costă o Biblie de acest fel? În 1978, Muzeul Gutenberg din Mainz a plătit 3,7 milioane de mărci germane pentru un exemplar (ceea ce în prezent echivalează cu aproximativ 2 milioane de dolari). Astăzi, această Biblie valorează de câteva ori mai mult.
Ce anume face ca Biblia lui Gutenberg să fie unică? Profesorul Helmut Presser, fost director al Muzeului Gutenberg, sugerează trei motive. În primul rând, Biblia lui Gutenberg a fost prima carte tipărită în Occident cu litere mobile. În al doilea rând, a fost prima Biblie tipărită. În al treilea rând, este de o frumuseţe care îţi taie respiraţia. Profesorul Helmut Presser scrie că, în Biblia lui Gutenberg, vedem „scrierea gotică în absolutul ei apogeu“.
Oamenii din toate culturile îi sunt îndatoraţi geniului lui Gutenberg. El a îmbinat turnarea în formă, aliajul, cerneala şi presa de tipar. Gutenberg a mecanizat tipărirea şi a îmbogăţit lumea.
[Legenda fotografiilor de la pagina 16, 17]
1. Pentru imprimarea imaginii literei într-o matriţă de cupru era folosită o formă de oţel
2. Aliajul topit se turna în formă. Odată ce aliajul era întărit, caracterul extras avea forma negativă a literei
3. Caracterul era aşezat într-un culegar pentru formarea cuvintelor ce alcătuiau rânduri de cuvinte
4. Rândurile erau aşezate în coloane într-un galion
5. Pagina de text era aşezată pe suprafaţa plană a presei
6. Gravură pe o placă de cupru datând din 1584, gravură ce-i aparţine lui Gutenberg
7. În prezent, un exemplar al Bibliei lui Gutenberg valorează milioane de dolari
[Provenienţa fotografiilor]
Ilustraţiile 1–4, 6 şi 7: Gutenberg — Museum Mainz; ilustraţia 5: Courtesy American Bible Society
[Provenienţa fotografiei de la paginile 16, 17]
Fondul: Cu permisiunea British Library/Biblia Gutenberg