În căutarea siguranţei în viaţă
PENTRU persoane diferite, siguranţa înseamnă lucruri diferite. Pentru unii, siguranţă înseamnă un loc de muncă; pentru alţii, înseamnă bogăţie; iar pentru alţii, o societate fără criminalitate. Pentru dumneavoastră înseamnă altceva?
Fără îndoială că aţi luat măsuri pentru a obţine siguranţă în viaţă aşa cum doriţi, indiferent care ar fi punctul dumneavoastră de vedere în această privinţă. Să vedem ce fac europenii pentru a se bucura într-o anumită măsură de siguranţă personală.
Instruire superioară
Preşedintele Comisiei Europene, Jacques Santer, a declarat că 20% dintre tinerii Uniunii Europene sunt şomeri. Prin urmare, în cazul acestei grupe de vârstă este foarte importantă întrebarea: Cum pot să obţin un loc de muncă ce îmi va oferi siguranţă în viaţă? Mulţi cred că acest obiectiv poate fi atins cel mai uşor cu ajutorul unei instruiri superioare, care le oferă studenţilor „un avantaj considerabil pe piaţa forţei de muncă“, se arată în ziarul londonez The Sunday Times.
De exemplu, în Germania, „dorinţa de a fi instruit şi de a avea un statut universitar este mai mare ca oricând“, se spune în Nassauische Neue Presse. Şi aceasta în pofida faptului că, în această ţară, viaţa de student pe toată perioada unor studii universitare costă, în medie, în jur de 55 000$.
Tinerii care privesc cu seriozitate instruirea şi care doresc un loc de muncă sigur sunt demni de laudă. Şi, de cele mai multe ori, o persoană talentată şi calificată are un avantaj atunci când caută un loc de muncă. Însă oferă instruirea superioară întotdeauna siguranţă în ce priveşte un loc de muncă? Iată ce a spus o studentă: „Ştiam de la bun început că aceste cursuri pe care le urmam nu aveau să mă îndrume spre o activitate profesională clar definită şi nici nu urmau să îmi ofere siguranţă“. Cazul ei nu este ieşit din comun. În 1995, în Germania, numărul absolvenţilor universitari care erau şomeri a reprezentat un record absolut.
În Franţa, tinerii urmează cursurile unei universităţi, deoarece o diplomă de liceu nu are aproape nici o valoare în faţa numărului foarte mare de tineri care sunt şomeri, se arată într-un ziar. Cu toate acestea, mulţi studenţi îşi dau seama că, după terminarea studiilor, „nu se vor afla într-o situaţie mai bună nici cu o diplomă [universitară] în buzunar“. Ziarul The Independent precizează că, în Marea Britanie, „accentul pus pe studiile universitare face numeroase victime în rândul studenţilor“. S-a observat că, în loc ca studenţii să fie ajutaţi să facă faţă nesiguranţei vieţii, viaţa din facultate generează uneori unele probleme, cum ar fi depresie, anxietate şi un respect de sine scăzut.
De cele mai multe ori, învăţarea unei meserii sau o instruire practică într-un anumit domeniu de activitate ne poate ajuta să obţinem mai uşor un loc de muncă sigur decât dacă am avea o diplomă universitară.
Sunt destule 10 000 de bunuri?
Mulţi cred că secretul siguranţei în viaţă este bogăţia. Această concepţie ar putea părea o abordare corectă a problemei, întrucât un cont frumos în bancă este o rezervă la care se poate apela când apar greutăţi în viaţă. Biblia spune că „banul este spre ocrotire“ (Eclesiastul 7:12, NW). Totuşi, aduce oare acumularea de bogăţii întotdeauna o mai mare siguranţă personală?
Nu neapărat. Să ne gândim la modul în care s-a îmbunătăţit situaţia materială în ultimii 50 de ani. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o mare parte din populaţia Germaniei nu mai avea aproape nimic. În prezent, potrivit unui ziar din Germania, un german de rând posedă 10 000 de bunuri. Dacă previziunile economice sunt corecte, următoarele generaţii vor poseda şi mai multe bunuri. Însă face oare această acumulare de bunuri materiale viaţa mai sigură? Nu. Un sondaj efectuat în Germania a dezvăluit că două din trei persoane consideră viaţa mai puţin sigură decât era cu 20 sau 30 de ani în urmă. Prin urmare, creşterea uriaşă a bogăţiilor nu i-a făcut pe oameni să se simtă mai în siguranţă.
Acest lucru este uşor de înţeles, întrucât, aşa cum am menţionat în articolul precedent, sentimentul de nesiguranţă este o povară emoţională. Iar de o povară emoţională nu te poţi elibera complet cu ajutorul bogăţiilor materiale. Este adevărat, bogăţia atenuează efectele sărăciei şi este un ajutor când ne confruntăm cu greutăţi. Însă în anumite situaţii, faptul de a avea mulţi bani este o povară la fel de grea ca şi atunci când banii sunt puţini.
Prin urmare, o atitudine echilibrată faţă de bunurile materiale ne va ajuta să nu uităm că, deşi bogăţiile pot fi o binecuvântare, ele nu sunt factorul-cheie pentru a ne bucura de siguranţă în viaţă. Iată ce le-a spus Isus Cristos discipolilor săi când a fost pe pământ: „Chiar dacă cineva are din abundenţă, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15, NW). Pentru a trăi în deplină siguranţă nu sunt suficiente bogăţiile materiale.
Pentru persoanele în vârstă, bunurile materiale sunt importante nu atât datorită valorii lor materiale, cât datorită valorii lor sentimentale. Ceea ce îi preocupă pe bătrâni mai mult decât bogăţiile este pericolul de a cădea victime criminalităţii.
Fiţi atenţi!
„Criminalitatea . . . este o problemă care a luat amploare în întreaga lume în ultimii 30 de ani“, se spune în broşura Practical Ways to Crack Crime, publicată în Marea Britanie. Poliţia lucrează la capacitate maximă. Cum fac faţă unele persoane la această problemă?
Siguranţa personală porneşte de acasă. De exemplu, în Elveţia, un arhitect se specializează în proiectarea caselor protejate împotriva spargerilor, case care sunt echipate cu zăvoare de siguranţă, uşi armate şi ferestre cu grilaj. Proprietarii acestor locuinţe par să aplice în sens literal bine cunoscutul proverb: „Casa mea, castelul meu“. Potrivit revistei săptămânale Focus, aceste case sunt foarte scumpe, însă cererea este mare.
Pentru a mări siguranţa personală atât în interiorul locuinţei, cât şi în exteriorul acesteia, locuitorii unor cartiere s-au organizat în echipe de pază pentru a păzi cartierul lor. Locuitorii unor suburbii şi-au luat măsuri şi mai sigure, angajând o agenţie de securitate care să trimită patrule în zona lor la anumite ore. Mulţi oameni consideră că nu este bine să meargă singuri noaptea pe străzile pustii ale oraşului. Iar părinţii, care se preocupă în mod firesc de bunăstarea copiilor lor, iau măsuri suplimentare de precauţie pentru a-i ocroti. Examinaţi sugestiile din chenarul de pe această pagină.
Însă nu toţi îşi pot permite să-şi cumpere o locuinţă protejată împotriva spargerilor. În plus, echipele de pază şi patrulele plătite se pare că nu reduc criminalitatea în ansamblu: acestea efectiv transferă actele criminale în zonele neprotejate. Prin urmare, criminalitatea constituie în continuare principala ameninţare la adresa siguranţei personale. Pentru a trăi în siguranţă, nu sunt suficiente eforturile hotărâte de a pune capăt criminalităţii.
Să tratăm boala, nu doar simptomele
În fiecare dintre noi există dorinţa firească de a trăi în siguranţă şi este bine să luăm măsuri rezonabile şi practice pentru a ne atinge acest obiectiv. Însă criminalitatea, şomajul şi toate celelalte lucruri ce ne fac viaţa nesigură sunt doar simptomele unei stări care afectează întreaga omenire. Pentru a vindeca această stare, nu trebuie atacate doar simptomele, ci însăşi cauza acesteia.
Care este principala cauză a nesiguranţei vieţii? Cum o putem eradica şi, prin urmare, cum putem înlătura nesiguranţa din viaţă pentru totdeauna? La aceste întrebări se va răspunde în următorul articol.
[Chenarul de la pagina 6]
Modalităţi de a ne ocroti copiii mici
Din cauza repetatelor atacuri asupra copiilor, a răpirilor şi a crimelor, mulţi părinţi au constatat că este util să-i înveţe pe copiii lor să facă următoarele lucruri:
1. Să le spună „nu“ — cu hotărâre — tuturor acelora care încearcă să-i determine să facă ceva ce ei cred că este rău.
2. Să nu permită nimănui să le atingă părţile intime ale corpului, numai dacă un părinte este de faţă — când e vorba de un medic sau o asistentă medicală.
3. Să fugă, să ţipe, să strige sau să ceară ajutorul unui adult aflat în apropiere când sunt în pericol.
4. Să le povestească părinţilor orice incident sau conversaţie care i-a făcut să se simtă jenaţi.
5. Să nu aibă nici un secret faţă de părinţi.
Şi ca o concluzie, ar fi bine ca părinţii să fie atenţi când aleg pe cineva să stea cu copilul lor.
[Legenda fotografiilor de la pagina 5]
Pentru a trăi în siguranţă nu sunt suficiente instruirea, bogăţiile sau eforturile hotărâte de a pune capăt criminalităţii