Prinşi de avalanşa de reclame

„TATI, la ce trebuie să facă luna reclamă?“ Această întrebare neobişnuită pusă de o fetiţă a apărut într-un poem scris de Carl Sandburg în urmă cu 50 de ani. În viitor, o întrebare de acest gen probabil că nu va mai părea atât de neobişnuită. Potrivit revistei New Scientist, doi directori ai unor agenţii de publicitate din Londra au în plan să folosească lumina soarelui pentru a proiecta reclame pe suprafaţa lunii.

Imaginaţi-vă luna în postura de panou publicitar! Gândiţi-vă că aţi face reclamă unui produs locuitorilor întregii planete, reclamă pe care spectatorii să nu o poată opri, să nu o poată arunca la gunoi sau să nu o poată da mai încet cu telecomanda. Probabil că ideea nu vă prea încântă, dar pentru alţii acest lucru ar fi un vis devenit realitate.

Deşi publicitatea nu a ajuns încă pe lună, aceasta a năpădit pământul. Majoritatea revistelor şi ziarelor americane alocă publicităţii 60 la sută din numărul de pagini. Numai ediţia de duminică a publicaţiei The New York Times conţine 350 de pagini de reclame. Unele posturi de radio alocă reclamelor 40 de minute din fiecare oră.

Mai e şi televizorul. Potrivit unei estimări, tinerii americani vizionează la televizor trei ore de reclame pe săptămână. Până la absolvirea liceului, ei vor fi urmărit 360 000 de reclame de televiziune. În aeroporturi, în sălile de aşteptare din spitale şi în şcoli sunt instalate televizoare care difuzează reclame.

Marile competiţii sportive sunt acum ocazii de a face publicitate. Maşinile de concurs servesc drept panouri publicitare de mare viteză. Majoritatea banilor pe care îi primesc unii sportivi provin de la agenţiile de publicitate. Un celebru jucător de baschet a câştigat 3,9 milioane de dolari jucând baschet. Agenţiile de publicitate i-au oferit o sumă de nouă ori mai mare ca să facă reclamă produselor lor.

Reclamele au pătruns pretutindeni. Reclamele comerciale sunt afişate pe ziduri, pe autobuze şi pe camioane. Acestea ornamentează interiorul taxiurilor şi al metrourilor, ba chiar şi uşile toaletelor publice. Suntem bombardaţi cu mesaje audio în supermarketuri, magazine, lifturi şi la telefon în timp ce aşteptăm să vorbim cu persoana solicitată. În unele ţări se primeşte atât de multă presă de proastă calitate, încât mulţi dintre cei care primesc publicaţii de acest gen se îndreaptă cu ele de la cutia poştală direct spre cel mai apropiat coş de gunoi.

Potrivit celor menţionate în Insider’s Report, publicat de McCann-Erickson, o agenţie internaţională de publicitate, suma estimativă care s-a cheltuit la nivel mondial în 1990 pentru publicitate a fost de 275,5 miliarde de dolari. De atunci, cifra s-a ridicat la 411,6 miliarde de dolari în 1997 şi la 434,4 miliarde în 1998. Bani, nu glumă!

Ce efect au toate acestea? O psihanalistă a spus următoarele: „În cadrul unei culturi, publicitatea este una dintre cele mai puternice forţe care impun adaptarea la condiţiile sociale. . . . Reclamele nu numai că pun în vânzare produse, dar şi promovează anumite imagini publice, valori, obiective, concepte cu privire la cine suntem şi la cine ar trebui să fim . . . Ne modelează atitudinea, iar atitudinea ne modelează comportamentul“.

Întrucât nu putem evita publicitatea, de ce să nu analizăm în ce constă aceasta şi cum vă poate ea influenţa?