De la cititorii noştri
Lumea în obiectiv Sunt ziarist şi multor colegi de-ai mei le place să citească rubrica „Lumea în obiectiv“ ca să se inspire pentru munca lor. Mărturisesc că m-am inspirat şi eu pentru câteva dintre articolele mele. Îi admir în special pe traducătorii şi pe corectorii voştri. Un nivel atât de înalt al limbii nu este ceva obişnuit în mass-media.
J. B., Cehia
Cu mulţi ani în urmă, când am început să citesc revista Treziţi-vă!, „Lumea în obiectiv“ era rubrica ce mă interesa cel mai puţin. În prezent o consider foarte informativă. De fapt, „Lumea în obiectiv“ vorbeşte despre multe evenimente care se petrec în lume şi despre care nu aflu de la emisiunile de ştiri prezentate la televizor. Continuaţi această muncă excelentă!
I. K. M. C., Brazilia
Epidemiile În seria de articole „Epidemiile — Se vor sfârşi vreodată?“ (22 noiembrie 1997) se afirma: „Bolile infecţioase rămân principala cauză a deceselor din lume; numai în 1996, ele au ucis peste 50 de milioane de persoane“. Totuşi, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii că dintre cele peste 52 de milioane de decese din 1996 peste 17 milioane erau provocate de boli infecţioase sau boli cauzate de paraziţi.
B. B., Statele Unite
Sursa din care am luat aceste informaţii a fost ziarul german „Nassauische Neue Presse“. Articolul din acest ziar, evident, a citat greşit Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Aşadar, vă mulţumim pentru această clarificare. — ED.
Bâlbâiala Vă mulţumesc pentru articolul „Să înţelegem teama celor care se bâlbâie“ (22 noiembrie 1997). În congregaţia noastră sunt câţiva tineri care se confruntă cu această problemă, iar eu nu mă simţeam niciodată în largul meu când stăteam împreună cu ei. Prin urmare, m-am bucurat când am citit sugestiile practice pe care ni le-aţi dat şi care ne ajută să ştim cum să ne comportăm cu cei ce se bâlbâie. Ne-aţi îndemnat să le acordăm sprijin acestora şi ne-aţi făcut cunoscut modul în care putem face acest lucru.
Y. N., Japonia
Am doi colegi de clasă care se bâlbâie. Ei aproape că nu răspund niciodată în clasă şi, aşa cum menţiona articolul, este evident că sunt foarte emoţionaţi când sunt rugaţi să citească ceva cu voce tare. Datorită articolului, pot înţelege mai bine teama pe care trebuie să o înfrunte ca să vorbească în faţa clasei.
S. L., Germania
Am 16 ani şi mă bâlbâi. Doresc să vă mulţumesc din toată inima pentru încurajarea pe care am primit-o din acest articol. Uneori ne simţim deprimaţi, deoarece nu putem face cât ne-am dori. Aşadar, este minunat să vedem că Iehova se gândeşte la noi şi că ne încurajează. Sper ca toţi cei care citesc articolul să-şi dea seama de eforturile pe care le depun cei ce se bâlbâie.
S. D. A., Italia
Articolul mi-a trezit atât de multe amintiri dureroase. Dar m-a şi ajutat să văd cât de mult se îngrijeşte Iehova de noi şi cât de mult m-a binecuvântat de-a lungul anilor. Când m-am botezat la vârsta de 11 ani, dorinţa mea fierbinte era să-l laud pe Iehova ca vorbitor public. Am crezut că trebuia să aştept lumea nouă a lui Dumnezeu pentru a-mi atinge acest obiectiv. Dar în ultimii 37 de ani, am avut privilegiul să ţin nenumărate cuvântări publice, precum şi cuvântări la congrese de circumscripţie şi de district.
R. F. D., Anglia
Din cauza fricii de a nu mă bâlbâi, nu dau răspunsuri la întrunirile congregaţiei. De asemenea, mi-e frică să nu mă bâlbâi în lucrarea din casă în casă, în special când sunt cu cineva care vorbeşte fluent. Acest articol m-a ajutat să văd că Iehova înţelege problemele cu care mă confrunt.
C. C. L., Brazilia