Denga: febra provocată de o înţepătură

De la corespondentul nostru din Filipine

FĂRĂ să fie văzut, un ţânţar se aşază pe braţul gol al fetiţei. Insecta străpunge rapid pielea şi începe să se hrănească din fluxul sangvin. După câteva clipe, mama aruncă o privire spre fetiţa ei şi zăreşte ţânţarul. Cu o lovitură rapidă, ea omoară ţânţarul. Dar se sfârşeşte oare povestea aici? Probabil că nu. Ţânţarul a murit, însă scurta lui invazie în fluxul sangvin al copilului a lăsat organisme nedorite care pot provoca o boală.

În următoarele două săptămâni, copilul are frisoane, dureri de cap, dureri în spatele globului ocular, dureri articulare foarte mari şi febră mare. Pe măsură ce boala avansează, apare o erupţie roşiatică, iar fetiţa este epuizată total. Ea a contractat denga, febra provocată de o înţepătură de ţânţar.

Însă, dacă fetiţa mai fusese infectată cu dengă, ea ar putea face o formă şi mai gravă a acestei boli, febra hemoragică denga (DHF). La această formă de dengă, vasele capilare se sparg, provocând hemoragii cutanate. Pot apărea şi hemoragii interne. Dacă nu i se administrează un tratament corespunzător, bolnavul poate suferi un şoc şi poate să ajungă la insuficienţă circulatorie, ceea ce provoacă o moarte rapidă.

Ce este, de fapt, denga? Vă puteţi îmbolnăvi de dengă? Cum vă puteţi ocroti atât pe voi, cât şi familia? Să analizăm mai îndeaproape această boală.

Ce este denga?

Denga (numită şi febra de Aden, febra dandy sau febra de şapte zile) nu este decât una dintre numeroasele boli care pot fi provocate de o înţepătură de ţânţar. Cauza reală a bolii este un virus. Un ţânţar infectat (adică un ţânţar care a înţepat înainte o persoană infectată) poartă virusul în glandele salivare. Când înţeapă o persoană pentru a lua sânge, acesta transferă virusul la om.

Există patru tipuri de viruşi care provoacă denga. Infectarea cu unul dintre aceste tipuri nu asigură imunitate împotriva celorlalte trei tipuri de viruşi. După infectare, dacă o victimă este înţepată de un ţânţar care poartă un alt tip de virus, rezultatul poate fi DHF-ul.

„Două cincimi din populaţia lumii“ se află în pericol

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), denga ameninţă 2,5 miliarde de persoane, adică „două cincimi din populaţia lumii“. Revista Asiaweek anunţa următoarele: „Peste 100 de ţări tropicale şi subtropicale au raportat epidemii de dengă; în aceste ţări se înregistrează anual zeci de milioane de cazuri, 95% dintre cei infectaţi fiind copii“.

Nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care denga a apărut pe scena lumii. În 1779, o ştire venită din Cairo cu privire la „febra genunchiului“ s-ar putea să constituie, de fapt, prima menţionare a dengăi. Începând de atunci, s-au raportat cazuri de dengă în toată lumea. Denga a avut un impact semnificativ asupra sănătăţii oamenilor mai ales după cel de-al doilea război mondial, primele cazuri înregistrându-se în sud-estul Asiei. Au început apoi să circule diverse tipuri de viruşi, iar acest lucru a dus la apariţia unei varietăţi de febre hemoragice mai periculoase. Iată ce se spune într-o publicaţie redactată de OMS: „Prima epidemie adevărată de febră hemoragică din Asia a fost identificată în Manila, în 1954“. Au urmat apoi alte ţări, printre ele remarcându-se Thailanda, Vietnamul, Malaysia şi zonele învecinate. Aceste prime epidemii din sud-estul Asiei au avut rata mortalităţii cuprinsă între 10% şi 50%, însă pe măsură ce se aflau mai multe lucruri despre această boală, rata scădea.

Începând din anii ’60, neglijenţa care s-a făcut simţită în cadrul programelor destinate să ţină sub control ţânţarii purtători ai acestui virus a contribuit la o creştere explozivă a cazurilor de dengă. Odată cu denga se răspândea şi DHF-ul. Înainte de 1970 se înregistraseră epidemii în numai 9 ţări, însă, în 1995, numărul acestor ţări crescuse la 41. OMS estimează că, anual, 500 000 de cazuri de DHF necesită spitalizare.

Deşi boala este mai puţin cunoscută în afara zonelor tropicale, unii turişti care au călătorit în regiuni unde exista pericolul de a contracta boala au fost infectaţi, iar când s-au întors acasă au dus cu ei şi boala. De exemplu, spre sfârşitul anului 1996, The New York Times a anunţat că existau cazuri de dengă în Statele Unite, mai precis în Massachusetts, New York, Oregon şi Texas.

Pericole specifice DHF-ului

După cum am văzut la începutul articolului, DHF-ul este o formă de dengă care poate fi mortală. Unul dintre pericolele DHF-ului este acela că oamenii se înşală crezând că nu este ceva grav. Mulţi îl confundă cu un caz de gripă. Însă, dacă nu se iau măsuri la timp, boala poate avansa spre un stadiu mai grav, când nivelul de trombocite din sânge scade rapid, se produc hemoragii (interne sau la nivelul gingiei, a nasului sau a pielii), iar tensiunea arterială scade la valori foarte mici. Bolnavul poate suferi un colaps. Până când familia îşi dă seama că starea lui este gravă, acesta intră deja în şoc. Atunci este dus de urgenţă la spital. Aici, medicii constată că bolnavul a ajuns deja la insuficienţă circulatorie. Din cauza situaţiei critice, este absolut necesar să se înlocuiască lichide pe cale intravenoasă.

Ocrotiţi-vă familia

Ce se poate face pentru a reduce la minimum consecinţele acestei boli? Dacă întreaga familie locuieşte într-o zonă în care denga este răspândită, iar un membru al familiei are febră mare mai mult de o zi, ar fi înţelept ca familia să consulte un medic. Acest lucru este deosebit de important în cazul în care bolnavul prezintă şi alte simptome ale dengăi, cum ar fi o erupţie cutanată, dureri musculare şi articulare sau dureri în spatele globului ocular.

S-ar putea ca medicul să facă analiza sângelui. Probabil că denga nehemoragică nu necesită decât un tratament simplu. Dar dacă din analize reiese că este vorba de DHF, medicul va recomanda, probabil, administrarea cu grijă a unor lichide. Acest lucru ar putea include soluţii de rehidratare orală, cum ar fi cele folosite în caz de diaree, sau, în situaţiile mai critice, poate fi necesară înlocuirea intravenoasă a lichidelor, folosind soluţie Ringer, soluţii saline sau alte soluţii. În cazurile de şoc, medicul ar putea prescrie anumite medicamente care ajută la creşterea tensiunii arteriale şi la restabilirea nivelului de trombocite.

Dacă hemoragia este gravă, medicii ar putea fi înclinaţi să recomande o transfuzie de sânge. S-ar putea ca unii medici să recomande transfuzia fără să se gândească la alte posibilităţi. Însă, pe lângă faptul că este contrar legii divine, acest lucru nu este, de obicei, necesar (Faptele 15:29). Experienţa a demonstrat că administrarea cu atenţie a lichidelor circulatorii în primele faze ale bolii este cel mai important element al tratamentului. În acest caz, colaborarea dintre bolnav şi medic poate contribui la eliminarea confruntărilor legate de chestiunea transfuziei de sânge. Acest lucru scoate în evidenţă importanţa întreprinderii unor acţiuni imediate atunci când o persoană este suspectă de DHF. — Vezi chenarul „Care sunt simptomele?“.

Măsuri preventive

Unul dintre principalii purtători ai virusului care provoacă denga este ţânţarul Aedes aegypti. Această specie de ţânţar este răspândită în zonele tropicale şi subtropicale de pe tot globul (vezi harta de mai sus). Ţânţarii Aedes aegypti se înmulţesc foarte repede în zonele foarte populate. Pentru a ţine boala sub control, unul dintre elementele-cheie este ţinerea sub control a ţânţarilor.

Nu este uşor să se ţină sub control la nivel mondial populaţia de ţânţari. Cu toate acestea, există unele lucruri pe care le puteţi face pentru a contribui la reducerea pericolului din jurul casei voastre. Ţânţarul femelă îşi depune ouăle în apă. Larvele se pot dezvolta în orice recipient în care rămâne apă timp de o săptămână sau mai mult, de exemplu, în cauciucurile abandonate, în cutiile de conservă aruncate, în sticle sau în cojile de nuci de cocos desfăcute. Debarasându-vă de aceste lucruri, veţi elimina locurile de înmulţire a ţânţarilor. În plus, este recomandabil să ţineţi găleţile sau bărcile întoarse. Poate fi util şi să scoateţi apa care se adună în streaşină. Este demn de remarcat că, la începutul anului şcolar 1997–1998, Ministerul Sănătăţii din Filipine nu a recomandat să se pună ghivece cu flori în clase, tocmai din acest motiv.

Dacă cineva din familie contractează dengă, luaţi măsuri pentru ca acesta să nu fie înţepat de alţi ţânţari, care ar putea, la rândul lor, să infecteze şi alte persoane. O clădire cu aer condiţionat sau bine protejată poate fi folositoare în acest sens.

Ce se poate spune despre vaccinare? Până în prezent nu s-a pus la dispoziţie nici un vaccin corespunzător. Se fac cercetări pentru a se produce unul, însă acest lucru este complicat, având în vedere faptul că o protecţie completă ar pretinde imunitate împotriva tuturor celor patru tipuri de dengă. Vaccinarea făcută pentru un singur tip ar putea cauza, de fapt, creşterea riscului de a contracta DHF-ul. Cercetătorii speră ca în următorii 5–10 ani să poată fi pus la dispoziţie un vaccin eficient.

Unii cercetători au încercat să abordeze problema altfel. Cu ajutorul ingineriei genetice, ei speră să împiedice multiplicarea virusului dengăi aflat în saliva ţânţarului. Dacă această metodă dă rezultate conform aşteptărilor, aceşti ţânţari produşi pe cale genetică vor transmite descendenţilor lor imunitate la dengă. Deşi s-au înregistrat unele progrese, rămâne de văzut cât de eficientă va fi această soluţie.

În prezent, se pare că denga nu poate fi eradicată în mod complet. Însă, luând unele măsuri practice de precauţie, şi voi, şi cei dragi vouă puteţi evita complicaţiile bolii denga — febra provocată de o înţepătură.

[Chenarul de la pagina 22]

Care sunt simptomele?

Simptome atât ale dengăi, cât şi ale febrei hemoragice denga (DHF)

• Febră foarte mare care se instalează brusc

• Dureri mari de capa

• Dureri în spatele globului ocular

• Dureri musculare şi articulare

• Inflamarea nodulilor limfatici

• Erupţie cutanată

• Stare de epuizare

Simptome caracteristice DHF-ului

• Colaps acut

• Hemoragie cutanată

• Hemoragie generalizată

• Piele umedă şi rece

• Stare agitată

• Şoc cu puls slab (şocul dengăi)

Dacă observaţi unele dintre aceste simptome, mergeţi fără întârziere la medic. Îndeosebi copiii se află în pericol

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 23]

Informaţii utile pentru turişti

Uneori, cei care călătoresc în zonele tropicale sunt infectaţi cu dengă, însă cazurile de febră hemoragică denga sunt mult mai rare, deoarece această formă mai gravă este în mod normal contractată după a doua infecţie cu dengă. Iată câteva sugestii pentru siguranţa turiştilor:

• Purtaţi cămăşi cu mânecă lungă şi pantaloni lungi

• Folosiţi un spray cu insecticid contra ţânţarilor

• Nu vă apropiaţi de zonele foarte populate

• Staţi în camere în care puteţi închide ferestrele, iar ţânţarii nu pot pătrunde înăuntru

• Dacă faceţi febră după ce vă întoarceţi acasă, spuneţi-i medicului unde aţi călătorit

[Harta/Fotografia de la pagina 23]

Zone în care s-au înregistrat recent cazuri de dengă

Zone în care există pericolul izbucnirii unei epidemii de dengă

Aria de răspândire a ţânţarului Aedes aegypti, purtătorul virusului dengăi

[Provenienţa fotografiei]

Sursa: Centre pentru controlul şi prevenirea bolilor, 1997

© Dr. Leonard E. Munstermann/Fran Heyl Associates, NYC

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Locuri în care ţânţarii se pot înmulţi: 1) cauciucuri abandonate, 2) streşini pentru ploaie, 3) ghivece cu flori, 4) găleţi sau alte vase, 5) cutii de conservă aruncate, 6) butoaie

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

© Dr. Leonard E. Munstermann/Fran Heyl Associates, NYC