Observarea păsărilor: un hobby fascinant pentru toţi

„Viaţa ornitologului amator este o serie neîntreruptă de surprize.“ William Hudson — The Book of a Naturalist (Cartea unui naturalist).

ÎN Golful Kosi, situat lângă graniţa dintre Africa de Sud şi Mozambic, Keith, Evelyn, Jannie şi ghidul lor au parcurs 22 de kilometri ca să vadă o pasăre. Aceasta nu era o pasăre oarecare! Ei căutau vulturul de palmier — o pasăre mare, cu pene albe şi negre, a cărui piele din jurul ochilor este roşie. Acesta se hrăneşte cu peşti morţi şi cu fructe de palmier.

Keith relatează: „După lunga noastră călătorie, ne-am întors dezamăgiţi deoarece nu văzuserăm decât unul singur — şi chiar şi pe acesta în zbor, doar de la distanţă. După sosirea la tabără, ce credeţi că am văzut? Deasupra noastră, într-un palmier stăteau trei vulturi de palmier! Ne-am bucurat de compania lor aproape o jumătate de oră, iar apoi şi-au luat zborul, într-un minunat spectacol al aripilor lor complet întinse. În aceeaşi zi am mai văzut pentru prima dată o bufniţă-pescar. Da, o bufniţă care prinde peşti!“

O emoţie puternică pentru oricine

Peste tot în lume este frumos să observi şi să asculţi păsările. Existând peste 9 600 de specii, se ivesc ocazii pentru orice observator atent. Cine nu este profund impresionat să urmărească strălucirea de culori a unui colibri sprinten sau a unui pescăruş? Cine nu este captivat de repertoriul unui sturz zeflemitor, al unei privighetori sau al unei superbe păsări-liră australiene sau de cântecul specific al unui cuc sau de ciripitul melodios al unei păsări-flautist din Australia?

Observarea păsărilor înseamnă urmărirea lor în mediul sălbatic. Depinde de voi cât de captivant va fi acest hobby. Probabil nu găsiţi nici o plăcere să fleşcăiţi prin mlaştini sau să vă urcaţi pe munţi ca să găsiţi păsări rare. Totuşi, multe persoane sunt de părere că observarea păsărilor chiar în grădina lor este o activitate satisfăcătoare şi reconfortantă. Mulţi lasă afară un vas cu apă sau mâncare ca să atragă păsările din împrejurimi. În fiecare an, numărul entuziaştilor creşte. Din ce în ce mai mulţi oameni cred că merită să faci eforturi pentru acest hobby.

De ce este atât de larg răspândit?

Potrivit cărţii An America Challenged (O America încercată), de Steve Murdock, între anii 1990 şi 2050 se aşteaptă ca numărul ornitologilor amatori să crească mai repede decât populaţia Statelor Unite. Revista New Scientist preciza că „din ce în ce mai mulţi oameni din India se dedică observării bipedelor cu pene“. Iar Gordon Holtshausen, preşedintele Comitetului pentru Publicaţii despre Lumea Păsărilor din Africa de Sud, este de părere că, „în Africa de Sud, . . . doar Biblia depăşeşte cărţile [despre păsări] în ceea ce priveşte vânzarea“.

Odată ce aţi văzut o pasăre cu ochii ornitologului amator, sunteţi acaparat! Acest hobby este contagios. Poate fi o distracţie necostisitoare care vă duce în aer liber şi care vă stimulează mintea. Este la fel de atrăgătoare ca şi vânătoarea, însă fără a ucide. Întrucât atât copiii, cât şi adulţii învaţă hobbyul într-un timp foarte scurt, acesta poate fi practicat ca familie sau în grupuri de prieteni. Sau chiar individual. Observarea păsărilor este o distracţie sănătoasă, de care te poţi bucura în toate anotimpurile aproape oriunde.

Ce anume este necesar pentru acest hobby

Vi se întâmplă câteodată să vedeţi o pasăre şi să nu ştiţi cum se numeşte? Veţi avea parte de o mare satisfacţie dacă veţi învăţa nu numai numele impunătoarelor acvile, păuni sau lebede, ci şi cele ale cojoaicelor de pământ sau ale caprimulgilor, păsări atât de uşor trecute cu vederea. Mai sunt şi nisiparii, şi păsările cântătoare de pădure, şi toate speciile intermediare.a

Pentru a le putea identifica, veţi avea nevoie de un ghid al păsărilor din ţara sau regiunea în care locuiţi. Acesta este o carte în format de buzunar care cuprinde ilustraţii şi descrieri ale masculului şi ale femelei fiecărei specii. Cele mai bune ghiduri vorbesc şi despre penele tinere şi penajul de sezon.

De ce anume mai are nevoie un începător? Pentru un ornitolog amator, un binoclu bun este tot atât de important ca undiţa sau plasa unui pescar. Veţi rămâne uimiţi de detaliile pe care le veţi descoperi la păsările din jurul vostru, privindu-le cu un binoclu. De exemplu, în Africa, un hipopotam imens poate fi zărit cu uşurinţă. Dar dacă nu veţi folosi un binoclu, probabil nu veţi vedea micuţul ciugulitor al vitelor, o pasăre care se hrăneşte cu paraziţii de pe spatele hipopotamului.

Nu toate binoclurile sunt proiectate pentru observarea păsărilor, iar cea mai bună modalitate de a vedea care sunt mai folositoare este să le încercaţi. Cele mai folosite modele printre ornitologii amatori sunt 7 x 42 şi 8 x 40. Prima cifră reprezintă capacitatea de mărire, iar cea de-a doua indică în milimetri diametrul lentilelor mari. Field Guide to the Birds of North America (Ghidul păsărilor din America de Nord), publicat de National Geographic, explică faptul că, „în general, o proporţie de 1 la 5 între capacitatea de mărire şi mărimea lentilelor este considerată ideală pentru o bună focalizare a luminii“. Acest lucru vă va da posibilitatea să discerneţi culorile, chiar dacă lumina este slabă. Aşadar, o mai mare capacitate de mărire nu asigură neapărat o calitate mai bună a imaginii. Ceea ce doriţi este claritate.

Unde puteţi începe căutarea? În vecinătate

Cel care cunoaşte foarte bine păsările din vecinătate va fi mult mai bine pregătit să călătorească în altă parte ca să găsească păsări mai rare sau mai puţin obişnuite. Ştiţi care sunt speciile care locuiesc permanent în vecinătate? Care sunt păsările care zboară prin apropiere şi care se pare că niciodată nu stau, fiind probabil în zbor spre un lac sau spre o mlaştină apropiată? Ce păsări migratoare trec pe aici în călătoriile lor periodice? În cartea sa The Birdwatcher’s Companion (Însoţitorul ornitologului amator), Christopher Leahy a scris: „Din cele aproximativ 645 de specii de păsări care cuibăresc în America de Nord, aproximativ 80 la sută sunt păsări migratoare“.

Probabil unele dintre aceste păsări migratoare se opresc în apropierea casei voastre ca să se hrănească şi să se odihnească. Observatorii pasionaţi din anumite zone au identificat peste 210 specii de păsări în propria grădină! Veţi constata că este foarte interesant şi instructiv să vă faceţi un jurnal în care să scrieţi data la care aţi văzut în fiecare an o anumită specie pentru prima dată şi pentru ultima dată.

Modalităţi de a observa păsările

Cu binoclul la gât şi cu un ghid în buzunar, sunteţi pregătit să vă exploraţi grădina. Deseori, puteţi găsi în parcuri sau în rezervaţii naturale cataloage cu păsări. De obicei, acestea menţionează anotimpurile în care pot fi văzute în zonă anumite specii şi ce probabilitate există ca să le observaţi. Un asemenea catalog poate fi un instrument folositor ca să verificaţi ceea ce vedeţi. Dacă pasărea pe care tocmai aţi văzut-o este menţionată ca fiind o pasăre rară, atunci ar fi bine să o examinaţi cu atenţie, mai ales dacă sunteţi începător (vezi chenarul „Ghid de bază pentru identificare“). Însă dacă este menţionată ca fiind o pasăre răspândită, atunci probabil că aţi identificat-o corect.

Încercaţi să obţineţi dinainte o hartă a tipurilor de habitat pe care le veţi întâlni. De obicei, lumea păsărilor este mai abundentă acolo unde există două sau mai multe habitate. Indiferent că vă plimbaţi încoace şi încolo sau că staţi pe loc, încercaţi să vă armonizaţi cu cadrul şi aşteptaţi ca păsările să vină la voi. Aveţi răbdare.

În unele locuri, există un număr de telefon la care entuziaştii pot suna ca să afle noutăţi interesante cu privire la păsările care au fost observate recent în zonă.

Pregătirea în prealabil este recompensatoare

Este recompensator faptul de a observa anumite păsări, dar este avantajos şi faptul de a citi în prealabil câteva lucruri despre păsările pe care intenţionaţi să le vedeţi. Dacă vă aflaţi în arhipelagul Antilelor, probabil v-aţi propus să găsiţi todul, indiferent că este varietatea cubaneză, cea puertoricană sau cea jamaicană. Acesta este o micuţă nestemată scundă şi îndesată, cu pene de un verde şi un roşu aprins. În cartea sa Guide to the Birds of Puerto Rico and the Virgin Islands (Ghidul păsărilor din Puerto Rico şi din Insulele Virgine), Herbert Raffaele ne spune că „todul este greu de zărit, dar este uşor de auzit“. Todul cubanez este cunoscut pentru lăcomia lui şi pentru rapiditatea cu care îşi hrăneşte puii. După ce descrie metoda păsării de a se hrăni, Raffaele dă următorul sfat: „Adesea îl veţi atrage dacă veţi lovi două pietre una de alta“.

Probabil că doriţi să programaţi o excursie de studii ca să asistaţi la un eveniment din viaţa unei specii, cum ar fi impresionantul spectacol aerian al sitarilor de pădure, spectacol care are loc la începutul primăverii. Sau, dacă vă aflaţi la strâmtorile Gibraltar sau Bosfor, veţi putea admira numărul mare de berze albe care toamna se pregătesc să-şi ia zborul spre Africa. Sau veţi dori să asistaţi la migraţia păsărilor ce traversează Israelul.

Într-adevăr, faptul de a intenţiona să găsiţi o anumită specie nu este acelaşi lucru cu faptul de a vizita un monument istoric, pe care sunteţi sigur că îl veţi găsi întotdeauna acolo. Păsările sunt mereu în mişcare. Ele sunt pline de viaţă. Sunt de o mare varietate. Şi sunt pline de surprize. Dar merită să depuneţi efortul de a le căuta şi de a aştepta!

Toate acestea fac din observarea păsărilor ceva captivant. În pofida planurilor pe care vi le-aţi fixat, probabil că nu veţi zări păsările în momentul în care doriţi — cel puţin nu păsările pe care speraţi să le vedeţi. Dar cine ştie ce descoperiri vă aşteaptă. Totuşi, un lucru este sigur: păsările nu vă vor dezamăgi niciodată. Trebuie doar să aveţi răbdare. Succes la observarea păsărilor! Şi nu uitaţi de Proiectantul lor! — Geneza 1:20; 2:19; Iov 39:13–18, 27–29.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 26]

Ghid de bază pentru identificare

Când zăriţi pentru prima dată o pasăre necunoscută, v-ar fi de folos să încercaţi să răspundeţi la unele dintre întrebările următoare:

1. Ce colorit are pasărea — uniform, vărgat, pătat sau pestriţ?

2. În ce fel de habitat trăieşte — apă, mlaştină, luncă sau pădure?

3. Ce mărime are pasărea? Comparaţi-o cu o pasăre cunoscută — cu o vrabie, cu un măcăleandru, cu un porumbel sau cu un şoim.

4. Cum se comportă pasărea — se avântă ca o săgeată după insecte, planează, ţopăie, îşi ţine coada în sus sau în jos sau merge pe sol?

5. Ce formă are ciocul — scurt şi ascuţit, scurt şi gros, lung, încovoiat sau în formă de cârlig?

Dând atenţie acestor caracteristici şi consultând un ghid de păsări care conţine noţiuni de bază, chiar şi un novice va începe să recunoască speciile obişnuite. — Exhibit Guide, Merrill Creek Reservoir, New Jersey, S.U.A.

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 23–27]

Fotografiile păsărilor de la paginile 23–27: The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck

[Harta/Fotografiile de la paginile 24, 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GAIŢA ALBASTRĂ

America de Nord

COLIBRI

America Centrală/de Nord

GÂSCA POLARĂ

America de Nord

ARA CU PIEPTUL GALBEN

America Centrală/de Sud

CODALBUL AMERICAN

America de Nord

CARDINALUL ROŞU

America Centrală/de Nord

PELICANUL DE MARE

America

ACVILA DE STEPĂ

Africa, Asia

TUCAN

America de Sud

IBISUL ROŞU

America de Sud

PESCĂRUŞUL LUI FRANKLIN

America

EGRETA MARE

Pe tot globul

CINTEZĂ

Europa, Nordul Africii

RAŢA-MANDARIN

China

BARZA ALBĂ

Europa, Africa, Asia

FLAMINGUL ROŞU

Tropice

COCORUL CU COROANĂ

Africa

CINTEZA GOULDI

Australia

PASĂREA KOOKABURRA

Australia

PĂUN

Pe tot globul

STRUŢ

Africa

PAPAGALUL ROSELLA

Australia

[Provenienţa fotografiilor]

U.S. Fish and Wildlife Service, Washington, D.C./Glen Smart

Courtesy of Green Chimney’s Farm

Courtesy of San Diego Wild Animal Park

Harta: The Complete Encyclopedia of Illustration/ J. G. Heck

Courtesy of San Diego Wild Animal Park