Renaşterea Teatrului Globe din Londra
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE
TEATRUL Globe, care a găzduit piesele lui William Shakespeare, a fost reconstituit în apropierea terenului pe care fusese construit iniţial, în Southwark, pe malul sudic al fluviului Tamisa, care traversează Londra. Urmând modelul originalului inaugurat în 1599, această clădire circulară, cu 20 de laturi, este un punct principal de atracţie turistică.
Înainte de apariţia teatrelor Londrei, o formă obişnuită de divertisment era hărţuirea urşilor sau a taurilor. Câinii asmuţiţi de strigătele spectatorilor chinuiau un animal legat de un stâlp cu un lanţ. Aceasta avea loc în arene rotunde, prevăzute cu locuri dispuse în rânduri, precursoarele teatrului. Animalele erau priponite în zona centrală, care mai târziu avea să fie scena teatrului.
La scurt timp după aceea, publicul a început să se simtă atras de piesele de teatru şi, astfel, s-au construit noi teatre în apropierea Londrei. Mii de persoane mergeau zilnic la teatru. Lorzii primari au încercat să interzică spectacolele pe motiv că erau profane şi lipsite de pietate. Meşterii-patroni se plângeau că teatrul îi lua pe angajaţi de la locul lor de muncă, întrucât piesele începeau la ora două după-amiaza. Dar sprijinul a venit din partea Reginei Elisabeta I, o protectoare a teatrului. Consiliul de coroană a susţinut prezentarea pieselor pentru a se asigura că există actori talentaţi care să o distreze pe Regină. Trupa de teatru a lui Shakespeare a fost aleasă de mai multe ori decât oricare alta pentru a da reprezentaţii la curtea regală.
Shakespeare a scris Henric V în anul în care a fost inaugurat originalul Teatru Globe. Era logic, aşadar, ca în prima stagiune a noului teatru shakespeare-ian să fie jucată această piesă.
Interiorul noului Teatru Globe
Înainte de a intra pentru cele trei ore de spectacol, aruncăm o privire la norii de pe cer şi sperăm că nu va ploua, întrucât umbrelele sunt interzise, deoarece sunt considerate pericol în caz de incendiu, iar zona centrală este în aer liber. Scena este în formă de cerc, cu un diametru de 30 de metri, în jurul căreia sunt trei rânduri de locuri, ocupate de aproximativ 1 000 de persoane. Dar noi suntem printre cei 500 de spectatori de la parter, care plătesc ca să urmărească piesa stând în picioare în zona centrală. Când era arhiplin, teatrul original putea adăposti 3 000 de persoane. Dar, conform regulilor din prezent cu privire la siguranţă, acest lucru este interzis.
Acoperişul de deasupra zonei cu locurile dispuse circular a fost tratat cu anumite substanţe chimice pentru a fi rezistent la foc. Panourile neinflamabile şi sistemul de stropire contribuie şi ele la protecţia împotriva focului. Originalul Teatru Globe a fost distrus în 1613, când o scânteie de la un tun de pe scenă a aprins acoperişul.
Spectatorilor de la parter le este permis să se mişte încoace şi încolo şi chiar să-şi rezeme mâinile de marginea scenei. Cu patru sute de ani în urmă, mulţimile dezordonate mâncau şi beau în timpul spectacolelor şi, adesea, se iscau bătăi. Fiind extrem de critici, spectatorii întrerupeau spectacolul după bunul lor plac, fluierând dezaprobator sau aplaudând. Numindu-i „împuţiţi“, un scriitor al acelei vremi îi descria drept „o adunătură de gloate“.
Structura de rezistenţă a noului Teatru Globe este din stejar. Aproximativ şase mii de cuie de lemn de stejar întăresc îmbinările cu cep. După un uragan din octombrie 1987, care dezrădăcinase mii de copaci, lemnul de stejar era acum la îndemână. Bucata cel mai greu de găsit a fost traversa lungă de 13 metri din partea din faţă a acoperişului scenei. După căutări îndelungate, la o distanţă de aproximativ 150 de kilometri vest de Londra, s-a găsit un copac potrivit, înalt de peste 20 de metri.
Acoperişul scenei este susţinut de nişte stâlpi de marmură, sau cel puţin care par a fi de marmură. Dar nu este aşa; stâlpii sunt de lemn, exact ca şi cei ai primului Teatru Globe, care — aşa cum îi descria un admirator — erau „pictaţi în aşa fel, încât imitau perfect marmura, înşelându-l chiar şi pe cel mai iscusit meşteşugar“.
Locurile s-au ocupat deja. Unii spectatori de la parter se îngrămădesc în jurul scenei, în timp ce alţii se sprijină de pereţii de lemn ai arenei. Forfota scade pe măsură ce muzica umple văzduhul. Într-un balcon de deasupra scenei, şase muzicieni îmbrăcaţi în costume medievale cântă la instrumente din timpul lui Shakespeare: trâmbiţe, cornete şi instrumente de percuţie.
Piesa
În timp ce muzica este în crescendo, apar actorii, lovind cu putere scena cu toiegele în ritmul muzicii. Spectatorii de la parter li se alătură, bătând din picioare. La un moment dat, bătăile încetează. Un actor şi un prolog scurt pregătesc spectatorii pentru acţiune. Toţi aşteaptă cu sufletul la gură. Dintr-o dată, se reped pe scenă două personaje cu mantii roşii — arhiepiscopul de Canterbury şi episcopul de Ely. Începe spectacolul, iar pe parcursul acestuia, ipocrizia şi complotul bisericii cu Regele Henric V vor culmina, în cele din urmă, cu înfrângerea Franţei pe câmpul de luptă mânjit cu sânge, de la Agincourt.
Imediat după aceea este adus tronul regal şi îl vedem pe Regele Henric discutând cu trei dintre curtenii săi. În timp ce demnitarii curţii intră pe scenă, noi continuăm să admirăm măiestria cu care au fost realizate costumele lor în stil medieval. Totuşi, e ceva neobişnuit în distribuţie, ceva ce nu putem înţelege. Ne uităm în program. A, da, bineînţeles, toţi actorii sunt bărbaţi! Femeile nu primeau roluri în teatrul elisabetan. Potrivit istoricului George Trevelyan, băieţii erau „instruiţi cu stricteţe încă din copilărie ca să joace rolurile femeilor cu demnitatea, eleganţa şi abilitatea specifice“. Azi, ei au jucat exact aşa.
Aplauzele încetează, iar noi ieşim din teatru. Aruncăm o ultimă privire spre Teatrul Globe, cu acoperişul lui de un auriu care — asemenea lemnăriei lui de stejar — se pierde în delicate nuanţe cenuşii. A fost o ocazie deosebită de a ne lăsa purtaţi înapoi în timp, cu aproximativ 400 de ani.
După aceea, vizităm Expoziţia Shakespeare de la Teatrul Globe. Întâlnim numele lui Shakespeare la tot pasul. În timp ce admirăm exponatele, ne întrebăm: „Cine a fost în realitate dramaturgul Shakespeare?“ Misterul care îl învăluie pe William Shakespeare va fi unul dintre subiectele tratate într-o ediţie viitoare a revistei Treziţi-vă!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Desen al vechiului Teatru Globe
[Provenienţa ilustraţiei]
The Comprehensive History of England, Volume II
[Legenda fotografiilor de la pagina 26]
Teatrul Globe din prezent
[Provenienţa fotografiilor]
John Tramper
Richard Kalina