Plaga se răspândeşte
Micul Robert avea doar 11 ani când a fost găsit cu faţa în jos sub un pod pustiu. Fusese împuşcat în ceafă cu două gloanţe. Se credea că fusese ucis de membrii bandei de tineri din care făcea parte.
Alex, care avea 15 ani, intenţiona să devină membru al unei bande, ceea ce, probabil, urma să-i provoace o moarte prematură. Dar când a văzut că un prieten de-al lui a murit şi-a spus: „Nu vreau să o sfârşesc la fel“.
BANDELE de cartier violente — cândva asociate cu renumitele bande „Bloods“ şi „Crips“ din Los Angeles — s-au răspândit în toată lumea. Dar oriunde ar fi, între bande există o asemănare uimitoare.
În anii ’50, banda „Teddy Boys“ din Anglia a şocat lumea. Ziarul londonez The Times spunea că membrii acesteia foloseau securi, cuţite, lanţuri de bicicletă şi alte arme ca să „rănească grav“ oameni nevinovaţi. „Izbucneau bătăi cu cuţite, iar cafe-barurile erau distruse.“ Oamenii erau molestaţi, jefuiţi, bătuţi, iar uneori chiar ucişi.
Ziarul Die Welt din Hamburg (Germania) raporta că, recent, nişte tineri „care se îndreptau spre discotecă sau spre casă“ au fost atacaţi de bande care aveau asupra lor „bastoane de base-ball, cuţite şi arme“. Ziarul Süddeutsche Zeitung din München afirma că grupurile de extremişti xenofobi din Berlin, numiţi „capetele rase“, atacă orice persoană „care este, în mod vizibil, lipsită de apărare — pe cei fără locuinţă, pe handicapaţi, pe femeile pensionare“.
Un corespondent din Spania al revistei Treziţi-vă! a raportat că problema bandelor de tineri este o problemă recentă, dar că ia amploare. În ABC, un ziar din Madrid, apărea titlul „«Capetele rase» — Noul coşmar al străzilor“. Un fost extremist din Spania a spus că aceştia îi adulmecau „pe homosexuali, pe prostituate şi pe porcii de străini“. El a adăugat: „O noapte fără violenţă nu [avea] nici o valoare“.
Ziarul Cape Times spunea că, în Africa de Sud, multe dintre crimele comise cu violenţă sunt „efectul secundar al unui spirit de bandă vicios“. Într-o carte publicată în Cape Town se spune că bandele sud-africane au devenit „paraziţi“ ai oraşelor mai sărace locuite de cetăţeni de culoare şi că acestea „au jefuit şi au violat persoane din propriile lor comunităţi şi s-au implicat în lupte între bande pentru teritorii, bunuri şi femei“.
O Estado de S. Paulo, un ziar brazilian, spunea că numărul bandelor de aici „creşte cu o rapiditate înfricoşătoare“. Ziarul afirma că acestea atacă bande rivale, tineri înstăriţi, oameni de altă rasă şi muncitori sezonieri săraci. Ziarul mai menţiona că, într-o zi, mai multe bande au făcut incursiuni, „au jefuit oamenii de pe plajă . . ., s-au luptat între ele“ şi au transformat un bulevard din Rio de Janeiro într-o „zonă de război“. Un alt raport din Brazilia spunea că numărul bandelor continuă să crească atât în marile oraşe, cum ar fi São Paulo şi Rio de Janeiro, cât şi în oraşele mai mici.
În 1995, revista canadiană Maclean’s spunea că, potrivit estimărilor poliţiei, în Winnipeg (Canada) existau cel puţin opt bande de cartier care erau active. Iar ziarele din Statele Unite au publicat fotografii ale unor gangsteri care au introdus în rezervaţiile izolate de indieni din sud-vestul Americii îmbrăcăminte specifică bandei şi graffiti.
În oraşul New York, anul trecut s-a declanşat un potop de acte de violenţă comise de bande. Se spunea că au fost implicaţi membri ai bandelor „Bloods“ şi „Crips“, iniţial renumite în Los Angeles. Potrivit cuvintelor primarului oraşului New York, din iulie până în septembrie, poliţia a arestat 702 persoane cu ocazia unor incidente în care erau direct implicate bandele de cartier.
Problema nu se mai limitează la oraşele mari. Ziarul Quad-City Times, publicat în zona centrală a Statelor Unite, menţiona „violenţa tot mai mare în rândul adolescenţilor, consumul de droguri care este tot mai larg răspândit şi un sentiment de deznădejde care ia amploare“.
O plagă sfâşietoare
Se spune că o bandă a început să activeze ca grup de prieteni. Dar pe măsură ce faima conducătorului ei creştea, aceasta devenea tot mai violentă. Conducătorul bandei stătea la locuinţa bunicii lui, locuinţă asupra căreia s-a tras de mai multe ori, chiar şi atunci când bunica lui se afla înăuntru. Un ziar raporta că erau peste 50 de urme de gloanţe în pereţii casei. Se pare că focurile de armă fuseseră trase în semn de răzbunare pentru faptele comise de banda nepotului ei. Mai mult decât atât, fratele conducătorului bandei a fost închis deoarece fusese implicat în activitatea bandei, iar vărul acestuia, care se mutase în alt oraş ca să nu mai aibă parte de violenţă şi care venise în vizită, a fost împuşcat mortal dintr-un camion care era în mers.
În Los Angeles, membrii unei bande au tras asupra unei maşini şi au ucis o fetiţă inocentă, care avea doar trei ani, din cauză că mama şi prietenul ei o luaseră din greşeală pe o altă stradă. Un glonţ a pătruns într-o şcoală şi a lovit un profesor care îi ajuta pe elevi să înveţe să-şi îmbunătăţească viaţa. Mulţi alţii au fost ucişi astfel, persoane care nu au avut nimic în comun cu bandele, dar care au devenit victimele lor. O mamă din Brooklyn (New York) a devenit obiectul unei atenţii speciale din cauza unei situaţii dintre cele mai triste: pierderea celor trei fii ai săi în urma violenţei bandelor.
Ce anume a cauzat extinderea acestei plăgi mondiale a violenţei promovate de tineri şi cum îi putem proteja pe copiii noştri dragi de aceasta? Cum iau naştere bandele şi de ce li se alătură atât de mulţi tineri? Răspunsurile la aceste întrebări vor fi dezbătute în articolele care urmează.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
Scott Olson/Sipa Press