Durerea despărţirii de copii

„În ziua în care s-a născut primul nostru copil, soţul meu m-a avertizat: «Draga mea, a creşte copii înseamnă şi a te pregăti pentru ziua când vor pleca».“ — Ourselves and Our Children — A Book by and for Parents (Noi şi copiii noştri — o carte scrisă de şi pentru părinţi).

CEI mai mulţi părinţi sunt fericiţi — chiar în culmea fericirii — când li se naşte primul copil. În pofida tuturor neplăcerilor, certurilor, durerilor, frustrărilor şi îngrijorărilor pe care le aduce cu sine faptul de a fi părinte, copiii pot fi o sursă de mare bucurie. În urmă cu circa trei mii de ani, Biblia a declarat: „Copiii sunt un dar de la DOMNUL; ei sunt o adevărată binecuvântare“. — Psalmul 127:3, Today’s English Version.

Cu toate acestea, Biblia prezice şi un lucru care ne dă de gândit: ‘Omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa’ (Geneza 2:24). Copiii care au devenit adulţi părăsesc casa părintească din mai multe motive: pentru a urma o instruire suplimentară sau pentru a face carieră, pentru a-şi extinde ministerul creştin, pentru a se căsători. Însă pentru unii părinţi, această realitate este, efectiv, prea dureroasă. Ei permit ca eforturile fireşti ale copiilor de a obţine independenţa să-i facă „să se simtă jigniţi, mânioşi, stânjeniţi, ameninţaţi sau respinşi“, după cum s-a exprimat o scriitoare. Acest lucru se transformă de cele mai multe ori în conflicte şi tensiuni nesfârşite în cadrul familiei. Refuzând să accepte faptul că va veni ziua în care copiii lor vor părăsi casa, unii părinţi nu reuşesc să-i pregătească pentru viaţa de adult. Roadele culese în urma unei asemenea neglijenţe pot fi înspăimântătoare: adulţi care nu sunt pregătiţi să administreze o casă, să se îngrijească de o familie şi nici chiar să-şi găsească şi să-şi păstreze un loc de muncă.

Durerea despărţirii poate fi deosebit de intensă în cazul familiilor cu un singur părinte. Iată ce a spus Karen, o mamă fără partener: „Eu şi fiica mea suntem foarte apropiate; noi am cultivat o adevărată legătură de prietenie. Am luat-o cu mine oriunde am mers“. Este ceva obişnuit ca în căminele cu un singur părinte să existe relaţii foarte strânse între părinte şi copil. Este uşor de înţeles că gândul de a pierde o astfel de relaţie strânsă poate fi devastator.

Cu toate acestea, în cartea Traits of a Healthy Family (Particularităţi ale unei familii puternice), părinţilor li se reamintesc următoarele: „Iată în ce constă viaţa de familie: creşterea unui bebeluş dependent pentru a deveni un adult care se descurcă singur“. Apoi dă următorul avertisment: „Multe probleme în familie apar din cauza faptului că părinţii nu reuşesc să le acorde mai multă independenţă copiilor“.

Ce se poate spune despre tine? Eşti cumva părinte? Dacă da, eşti pregătit pentru ziua în care va trebui să-i laşi să plece pe copiii tăi? Şi ce se poate spune despre copii? Îi pregăteşti ca să se poată descurca singuri?