Potrivit Bibliei

Cum poţi să te temi de un Dumnezeu al iubirii?

„FERICE DE OMUL CARE SE TEME DE DOMNUL.“ — Psalmul 112:1.

DACĂ „Dumnezeu este iubire“, aşa cum îl descrie Biblia, de ce ar trebui să ne temem de el (1 Ioan 4:16, NW)? În general, iubirea şi teama sunt considerate incompatibile. Prin urmare, ce rol ar trebui să aibă teama în relaţia pe care o avem cu Dumnezeu? De ce să ne temem de un Dumnezeu al iubirii? Dacă examinăm cu atenţie modul în care este folosit cuvântul „teamă“ în Biblie, putem înţelege mai bine acest lucru.

În majoritatea limbilor, sensului unui cuvânt i se pot da mai multe nuanţe, în funcţie de context. De exemplu, în unele limbi, cineva ar putea spune „iubesc muzica clasică“ şi, de asemenea, „îmi iubesc copiii“. Este o mare diferenţă în ce priveşte modul şi gradul în care se manifestă această iubire. În mod asemănător, Biblia vorbeşte despre diferite tipuri de teamă. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă lui Dumnezeu, acest cuvânt nu se referă la teroare, spaimă sau sentimentul că te ameninţă o pedeapsă. Dimpotrivă, teama de Dumnezeu transmite sentimente sănătoase: veneraţie şi respect profund. Aceste sentimente nobile sunt asociate cu iubirea de Dumnezeu şi cu atracţia spre el, nu cu un instinct de a fugi sau de a te ascunde de el.

Teama de Dumnezeu înlătură acea teamă morbidă care te face să te ghemui de frică. Iată ce a scris psalmistul referitor la omul care se teme de Dumnezeu: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezându-se în DOMNUL“ (Psalmul 112:7). Nici o ameninţare din partea oamenilor răi sau chiar din partea lui Satan nu ne poate zdruncina respectul profund şi veneraţia faţă de Iehova (Luca 12:4, 5). Nici nu trebuie să ne fie frică să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune. Dimpotrivă, în acest context, ‘iubirea alungă frica’. — 1 Ioan 4:18, NW.

Cerurile şi măreţia lui Dumnezeu

Regele David din vechime era un om temător de Dumnezeu. El contempla cu veneraţie frumuseţea şi complexitatea creaţiei. El a exclamat: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:14). Privind cu atenţie cerul noaptea, el a exclamat: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu“ (Psalmul 19:1). Vi-l imaginaţi pe David înspăimântat de această experienţă? Dimpotrivă, aceasta l-a determinat să-i cânte laude lui Iehova.

Deoarece azi cunoaştem mai multe despre ceruri, avem motive şi mai puternice să nutrim veneraţie. Recent, cu ajutorul Telescopului Spaţial Hubble, astronomii au scrutat cerurile mai departe decât a făcut-o vreun om până acum. Ei au ales o parte a cerului unde nu se vedea nimic cu telescoapele terestre şi au focalizat telescopul Hubble asupra unei porţiuni nu mai mare decât un grăunte de nisip ţinut la distanţă de un braţ. Imaginea obţinută a fost o aglomerare, nu de stele distincte, ci de galaxii — vaste sisteme formate din miliarde de stele —, care nu au mai fost văzute până acum de om!

Mărimea, misterul şi minunăţiile Universului trezesc veneraţia într-un fin observator. Însă, aceste minunăţii nu sunt decât o simplă reflectare a gloriei şi puterii Creatorului. Biblia îl numeşte pe Iehova Dumnezeu „Tatăl luminilor cereşti“ şi ne spune că el „socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate“. — Iacov 1:17, NW; Psalmul 147:4.

Imensitatea Universului se poate observa şi din distanţa în timp dintre evenimentele cereşti. Lumina provenită de la galaxiile fotografiate de Telescopul Spaţial Hubble a călătorit prin spaţiu timp de miliarde de ani! Nu ar trebui oare ca micimea noastră şi faptul că existăm de atât de puţin timp în comparaţie cu permanenţa cerurilor să ne facă să simţim admiraţie şi veneraţie profundă faţă de Cel care a făcut stelele (Isaia 40:22, 26)? Când înţelegem că Dumnezeu care a creat toate acestea ‘îşi aduce aminte [şi] de omul muritor şi îi poartă de grijă’, începem să simţim o consideraţie mai profundă faţă de Creatorul nostru şi ne trezeşte dorinţa de a-l cunoaşte şi de a-i fi plăcuţi lui (Psalmul 8:3, 4, NW). Biblia numeşte acest respect şi această apreciere sublimă teamă de Dumnezeu.

Un Dumnezeu iertător

Toţi suntem imperfecţi. Chiar şi atunci când ne străduim să facem ce este bine, noi păcătuim fără intenţie. Când se întâmplă acest lucru, ar trebui oare să ne fie teamă că vom pierde favoarea lui Dumnezeu? Iată ce a scris psalmistul: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor [ai pândi greşelile, NW], cine ar putea să stea în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut“ (Psalmul 130:3, 4). Faptul că ‘Marele Făuritor’ va fi atât de bun şi de iertător trezeşte în închinătorii săi o apreciere şi o veneraţie profundă. — Isaia 54:5–8, NW.

Teama de Dumnezeu ne îndeamnă să facem binele şi, de asemenea, să ne reţinem să facem ceea ce Dumnezeu spune că este rău. Relaţia noastră cu Tatăl nostru ceresc poate fi comparată cu cea dintre un tată uman bun şi copiii lui. Uneori, copiii poate că nu-şi amintesc motivul pentru care tatăl lor le interzice să se joace pe stradă. Totuşi, când ei simt impulsul de a alerga după o minge pe carosabil, gândul că tatăl lor le-a interzis acest lucru îi opreşte — salvându-i, probabil, de la moarte. În mod asemănător, teama de Iehova îl poate reţine pe un adult să comită o acţiune care ar putea distruge vieţi — pe a lui şi pe a altora. — Proverbele 14:27.

Teama de judecata lui Dumnezeu

În schimb, o persoană a cărei conştiinţă nu o reţine să facă lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu are toate motivele să se teamă într-un mod cu totul diferit. Aşa cum guvernele umane îi pedepsesc pe membrii grupărilor criminale, Dumnezeu are dreptul să acţioneze împotriva răufăcătorilor cu voia, care nu se căiesc. Deoarece Dumnezeu a permis răutatea pentru o vreme, unii au ajuns să persiste cu încăpăţânare în conduita lor rea. Însă Biblia arată în mod clar că, în curând, el va înlătura toate elementele rele de pe pământ (Psalmul 37:9, 10; Eclesiastul 8:11; 1 Timotei 5:24). Cel rău care nu se căieşte are motive să-i fie teamă de pedeapsa lui Dumnezeu. Însă acest tip de teamă nu este cel pe care îl recomandă Biblia.

Dimpotrivă, Biblia asociază teama de Iehova cu lucruri frumoase din viaţă — cântec, bucurie, încredere, înţelepciune, longevitate, siguranţă, prosperitate, speranţă şi pace, ca să menţionăm doar câteva.a Dacă vom continua să umblăm în teamă de Iehova, ne vom bucura de asemenea binecuvântări pentru totdeauna. — Deuteronomul 10:12–14.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Prin amabilitatea Observatorului anglo-australian, fotografie de David Malin