Tinerii se întreabă. . .

Cum pot să fac faţă favoritismului?

„Sora mea este cu doi ani mai mică decât mine şi ei i se acordă toată atenţia. . . . Nu mi se pare corect.“ — Rebecca.a

CU CÂT i se acordă mai multă atenţie fratelui tău sau surorii tale, cu atât te simţi mai neglijat. Iar dacă ai un frate care are talente deosebite, care se confruntă cu serioase probleme sau ale cărui interese şi trăsături de caracter sunt asemănătoare cu cele ale părinţilor tăi, s-ar putea să ai de luptat din greu ca să ţi se acorde şi ţie măcar puţină atenţie! Cu cât te gândeşti mai mult la acest lucru, cu atât te simţi mai rănit şi mai frustrat.b

Totuşi, Biblia îndeamnă: „Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi în inimile voastre când staţi în pat şi tăceţi!“ (Psalmul 4:4). Când eşti supărat sau mânios, este foarte probabil că ai spune sau ai face ceva ce s-ar putea să regreţi mai târziu. Aminteşte-ţi cât de tulburat a devenit Cain din cauza favorii lui Dumnezeu de care se bucura fratele lui, Abel. Dumnezeu l-a avertizat: „Păcatul stă culcat la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti“ (Geneza 4:3–16). Cain nu a reuşit să-şi stăpânească sentimentele, iar rezultatul a fost dezastruos!

Este adevărat că nu eşti pe punctul de a deveni un ucigaş, asemenea lui Cain. Cu toate acestea, favoritismul poate da naştere la sentimente neplăcute. Aşadar, pericolele stau, probabil, culcate la uşa ta! Care sunt câteva dintre acestea? Şi cum poţi ţine situaţia sub control?

Ţine-ţi limba sub control

Când Beth era de 13 ani, ea credea că părinţii îl favorizau pe fratele ei mai mic şi că pe ea o tratau în mod nedrept. Ea îşi aminteşte: „Eu şi mama deseori ţipam una la alta, dar asta nu rezolva mare lucru. Eu nu ascultam ce spunea ea, iar ea nu asculta ce spuneam eu, aşa că nu ajungeam nicăieri“. Poate ţi-ai dat şi tu seama că ţipetele nu fac decât să înrăutăţească situaţia. În Efeseni 4:31 se spune: „Orice amărăciune răutăcioasă, orice furie, orice mânie, orice strigare, orice cuvânt jignitor, să fie îndepărtate de la voi, împreună cu orice răutate“ (NW).

Nu trebuie să strigi ca să-ţi spui punctul de vedere. De obicei, o abordare calmă dă oricum rezultate mai bune. Cartea Proverbele 25:15 spune: „Prin răbdare este înduplecat un comandant, iar o limbă împăciuitoare poate rupe un os“ (NW). Aşadar, dacă părinţii tăi par să se facă vinovaţi de favoritism, nu ţipa şi nu acuza. Aşteaptă să găseşti un moment potrivit şi vorbeşte-le calm şi respectuos. — Compară cu Proverbele 15:23.

Dacă te vei concentra asupra slăbiciunilor părinţilor tăi sau le vei reproşa cât de „nedrepţi“ sunt, nu vei face altceva decât să-i îndepărtezi şi să-i pui în defensivă. Spune-le, mai degrabă, cum te afectează modul lor de a acţiona. (Ai putea spune: „Efectiv mă doare faptul că mă ignoraţi“.) Poate că se vor simţi îndemnaţi să-ţi ia mai în serios sentimentele. De asemenea, „fi[i] grabnic la ascultare“ (Iacov 1:19). Este foarte probabil că părinţii tăi au motive întemeiate să-i acorde fratelui tău mai multă atenţie. Poate că acesta se confruntă cu probleme despre care tu nu ştii nimic.

Dar ce poţi face dacă eşti gata să izbucneşti şi să vorbeşti nechibzuit când eşti mânios? Proverbele 25:28 îl compară pe „cel care nu este stăpân pe sine“ cu o cetate „fără ziduri“; el poate fi învins cu uşurinţă de propriile tendinţe imperfecte. Pe de altă parte, capacitatea de a-ţi controla sentimentele este o dovadă de adevărată tărie (Proverbele 16:32)! Atunci de ce nu ai aştepta să te linişteşti înainte de a da glas simţămintelor, probabil chiar să aştepţi până a doua zi? Ca să te detaşezi de situaţie, poate că ţi-ar fi de folos să faci o plimbare sau câteva exerciţii fizice (Proverbele 17:14). Ţinându-ţi limba sub control, poţi evita să spui nişte cuvinte nesăbuite sau care ar răni. — Proverbele 10:19; 13:3; 17:27.

Neascultarea subtilă

Neascultarea este o altă capcană care ar trebui evitată. Marie, în vârstă de 16 ani, a observat că fratele ei mai mic nu era niciodată pedepsit când întrerupea studiul biblic familial. Frustrată de ceea ce ei i se părea a fi parţialitate, ea a intrat „în grevă“, refuzând să mai participe la studiu. Ai recurs vreodată la tăcere sau ai dus vreo campanie de noncooperare când ceva ţi se părea că e nedrept?

Dacă da, trebuie să înţelegi că astfel de tactici subtile sunt în contradicţie cu porunca Bibliei de a-i asculta şi de a-i onora pe părinţi (Efeseni 6:1, 2). Mai mult decât atât, neascultarea îţi va submina relaţiile cu părinţii. Ar fi mai bine dacă ai vorbi cu ei despre problemele tale. În Proverbele 24:26 se scoate în evidenţă faptul că „cel care răspunde cu francheţe“ (NW) merită respectul celorlalţi. Când Marie a discutat cu mama ei despre problema pe care o avea, ele au ajuns la un numitor comun, iar lucrurile au început să se îmbunătăţească.

Pericolul izolării

O altă modalitate periculoasă de a încerca să faci faţă favoritismului este izolarea de familie şi căutarea atenţiei din partea unor persoane necredincioase. Acest lucru i s-a întâmplat Cassandrei: „M-am izolat de familie şi m-am îndreptat spre prietenii din lume pe care mi-i făcusem la şcoală. Chiar am avut câţiva prieteni de sex opus, iar părinţii mei nu ştiau acest lucru. Apoi am devenit foarte deprimată şi mă mustra conştiinţa pentru că ştiam că nu era bine ce făceam. Voiam să ies din această situaţie, dar nu găseam nici o modalitate să le spun părinţilor“.

Este periculos să te izolezi de familie şi de colaboratorii creştini, îndeosebi când eşti supărat şi nu gândeşti limpede. În Proverbele 18:1 suntem avertizaţi: „Cine se izolează îşi va urmări propriile dorinţe egoiste; el va izbucni împotriva oricărei înţelepciuni practice“ (NW). Dacă ţi se pare greu să-i abordezi pe părinţi, caută un prieten creştin ca şi cel descris în Proverbele 17:17: „Prietenul [un tovarăş, NW] adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. De obicei, un astfel de „tovarăş adevărat“ poate fi găsit cel mai uşor printre membrii maturi ai congregaţiei.

Cassandra a găsit „un tovarăş adevărat“ în momente critice: „Când supraveghetorul de circumscripţie [ministru itinerant] a vizitat congregaţia noastră, părinţii m-au încurajat să merg cu el în lucrare. El şi soţia sa au fost foarte practici şi au manifestat un interes real faţă de mine. Puteam într-adevăr discuta cu ei. Nu simţeam că mă vor condamna. Ei şi-au dat seama că nu eşti perfect pentru simplul fapt că eşti crescut în familie de creştini“. Încurajarea şi sfaturile mature primite de la ei erau exact ceea ce avea nevoie Cassandra! — Proverbele 13:20.

Pericolul invidiei

Proverbele 27:4 ne avertizează: „Furia este fără milă şi mânia este cumplită; dar cine poate sta împotriva geloziei?“ Invidia şi gelozia faţă de un frate favorizat i-a îndemnat pe unii tineri la acţiuni pripite. O femeie a mărturisit: „Când eram mică, părul meu şaten era rar şi subţire, iar cel al surorii mele era bogat, de un auriu minunat şi îi ajungea până în talie. Tata întotdeauna îi lăuda părul. O numea «Cosânzeana» mea. Într-o noapte, în timp ce dormea, am luat foarfecele mamei, m-am apropiat tiptil de patul ei şi i-am tăiat din păr cât de mult am putut“. — Siblings Without Rivalry, de Adele Faber şi Elaine Mazlish.

Aşadar nu este de mirare că Biblia descrie invidia ca fiind una dintre „lucrările [rele ale] cărnii“ (Galateni 5:19–21, NW; Romani 1:28–32). Totuşi, „tendinţa de invidie“ există în noi toţi (Iacov 4:5, NW). Prin urmare, dacă încerci să pui ceva la cale ca fratele tău să fie pedepsit, să-l pui într-o lumină nefavorabilă sau să-i reduci din importanţă în vreun fel sau altul, este foarte probabil că invidia „stă culcat[ă] la uşă“, încercând să pună stăpânire pe tine!

Ce ar trebui să faci dacă îţi dai seama că nutreşti asemenea sentimente dăunătoare? Mai întâi încearcă să te rogi lui Dumnezeu pentru spiritul său. Galateni 5:16 spune: „Continuaţi să umblaţi prin spirit şi nu veţi îndeplini nici o dorinţă carnală“ (NW) (compară cu Tit 3:3–5). De asemenea, îţi poate fi de folos faptul de a medita asupra sentimentelor tale reale faţă de fratele tău. Poţi spune realmente că nu simţi cât de cât iubire pentru el — în pofida resentimentelor? Ei bine, Scripturile ne spun că „iubirea nu este geloasă“ (1 Corinteni 13:4, NW). Aşadar nu insista asupra gândurilor negative ce stârnesc invidie. Încearcă să te bucuri împreună cu fratele tău sau cu sora ta, dacă lui sau ei i se acordă o atenţie deosebită din partea părinţilor tăi. — Compară cu Romani 12:15.

Comunicarea cu părinţii tăi poate fi şi ea de un mare ajutor în acest sens. Dacă ei ajung la concluzia că este necesar să-ţi acorde mai multă atenţie, aceasta te va ajuta mult să-ţi depăşeşti sentimentele de invidie faţă de fraţii tăi. Dar ce poţi face dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, iar actele de favoritism continuă? Nu te enerva, nu striga şi nu te răzvrăti împotriva părinţilor tăi. Încearcă să-ţi menţii o atitudine binevoitoare, ascultătoare. Dacă este necesar, caută sprijinul celor maturi din congregaţia creştină. Dar, înainte de toate, apropie-te de Iehova Dumnezeu. Aminteşte-ţi de cuvintele psalmistului: „În caz că propriul meu tată şi propria mea mamă m-ar părăsi, Iehova însuşi mă va adăposti“. — Psalmul 27:10, NW.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Dacă le explici că te simţi desconsiderat, poate că problema se va rezolva