Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g97 8/8 pag. 31
  • Căscatul animalelor sălbatice

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Căscatul animalelor sălbatice
  • Treziți-vă! – 1997
  • Materiale similare
  • Lumea în obiectiv
    Treziți-vă! – 2012
  • Lumea în obiectiv
    Treziți-vă! – 2002
  • Impresionantul hipopotam!
    Treziți-vă! – 2003
  • Toleranţa: De la o extremă la cealaltă
    Treziți-vă! – 1997
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1997
g97 8/8 pag. 31

Căscatul animalelor sălbatice

Când cineva cască în public, oamenii pot crede că este prost crescut sau, cel puţin, extrem de plictisit. Lăsând la o parte codul bunelor maniere, căscatul are în realitate un scop destul de util. Un căscat înseamnă inhalarea în mod involuntar a aerului. De obicei, căscăm seara, când suntem obosiţi după activităţile din timpul zilei, sau dimineaţa, după ce ne trezim. Un căscat adânc ne ajută să mărim cantitatea de oxigen şi ne poate înviora pe moment; de obicei, el face parte din procesul trezirii.

Însă ştiaţi că şi animalele cască, cu toate că nu o fac întotdeauna pentru o ventilaţie mai bună? Motivul pentru care ele cască este de multe ori de-a dreptul fascinant. De exemplu, maimuţele cască uneori ca să comunice un mesaj. Când îşi deschid larg gura şi îşi arată cu agresivitate dinţii, înseamnă că vor să-i dea un avertisment unei maimuţe mascul rivale sau unui eventual prădător. Mesajul este: „Am o muşcătură înspăimântătoare. Nu te apropia!“

S-a mai observat că, de cele mai multe ori, felinele din savanele africane se întind şi cască înainte de a porni să vâneze. Ca şi în cazul oamenilor, căscatul felinelor îndeplineşte o funcţie fiziologică — de a inspira aer suplimentar. Acest lucru duce la creşterea cantităţii de oxigen în sânge. Inima trimite rapid oxigenul la alte părţi ale organismului, furnizând energia necesară pe moment urmăririlor foarte rapide, dar de scurtă durată.

Ei bine, chiar şi peştii au fost văzuţi căscând! În cartea Inside the Animal World se vorbeşte despre peşti care, uneori, „cască înainte de a ţâşni. . . . Un peşte poate căsca şi atunci când este agitat sau când vede un duşman sau ceva de mâncare; ori de câte ori este necesară o acţiune rapidă“.

Probabil că cel mai impresionant căscat este cel al hipopotamului, sau al behemotului. Această creatură masivă poate să-şi deschidă uriaşa gură până la incredibilul unghi de 150 de grade! Căscatul îl ajută pe un bătrân hipopotam să le arate la toţi hipopotamii din apă cine este şeful. În plus, acesta este un avertisment rânjit, adresat oricărui intrus care ar îndrăzni să-i violeze domeniul din râu.

Prin urmare, cu toate că nu evocă drama răgetului unui leu, un căscat — fie că este un căscat somnoros, fie unul ameninţător, fie, pur şi simplu, unul energizant — are un scop util. El este doar încă un exemplu al uimitoarei creativităţi demonstrate de Proiectantul lumii animale!

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2026 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează